Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L O R A D E A

SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr.(...)-R

D E C I Z I A NR.221/CA/2008-R

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2008

Preşedinte : (...) (...)

Judecător : (...) (...)- preşedinte secţie

Judecător : (...) (...) B. (...)

Grefier : N. M.

Pe rol fiind soluţionarea recursurilor contencios administrativ declarate de recurenţii MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, P-ţa (...) nr. 1A şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M cu sediul în S M str. (...).I.(...) nr. 5A în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul MIRA, în reprezentarea membrilor de sindicat cu sediul în B,(...) A, sector 6 împotriva sentinţei nr.36/CA din 31 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e în dosarul nr(...), având ca obiect drepturi salariale funcţionari publici statutari.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE B şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M cu sediul în S M comisar E. B. E. în baza delegaţiei depuse la dosar şi pentru intimatul reclamant SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul MIRA E. E. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că, recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:

Părţile prezente arată că nu au de formulat alte cereri.

Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.

Critică sentinţa recurată ca fiind pronunţată de o instanţă necompetentă. Prezenta cauză este un litigiu de muncă, cauza trebuia soluţionată de secţia civilă şi nu de secţia de contencios administrativ.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, fără cheltuieli de judecată.

Lasă la aprecierea instanţei excepţia de necompetenţă invocată de reprezentantul recurentelor.

Arată că este vorba de personalul contractual, Legea 138/1999 prevede la art. 49 că „personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute de art. 47 care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate”.

CURTEA DE APEL

D e l i b e r â n d:

Asupra recursurilor de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa nr.36/CA din 31.0.1.2008 T r i b u n a l u l S a t u M a r e a admis acţiunea Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.I.R.A. – Biroul Teritorial din I.P.J. S M în reprezentarea reclamanţilor E. G., E. (...), E. H., E. H., D. B., E. (...), F. H., I. A.H., J. O., J. F., E. E., N. N. G., N. N., O. S., V. E., E. J., E. E. (...), E. D., T. O. F., U. B., U. C.N., şi U. D. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE B şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M şi-n consecinţă:

Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor drepturile băneşti cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004-2007, actualizate cu indicele inflaţiei la data de efectuării plăţii, precum şi drepturile băneşti cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% începând cu data de 1.01.2004 şi până în prezent, actualizate cu indicele inflaţiei la data efectuării plăţii.

Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art.49 din Legea nr.138/1999, potrivit cărora personalul civil din ministerele şi instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile, şi indemnizaţiile acordate acestora din urmă.

La data promulgării acestui act normativ, poliţiştii erau cuprinşi în categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin adoptarea Legii nr.360/2002 să devină funcţionari publici civili cu statut special, păstrând drepturile conferite de legea anterioară, cărora li s-au adăugat şi cele reglementate de OG nr.38/2003, respectiv sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în raport de vechimea în muncă şi prima de concediu egală cu un salariu cuvenit pentru luna anterioară plecării în concediu.

Conform textelor legale invocate, se consideră că nu poate fi reţinută o diferenţiere între personalul contractual civil şi cel cu statut de funcţionar public, câtă vreme ambele categorii de personal desfăşoară activităţi similare.

Similitudinea existentă între aceste categorii de personal rezidă şi în aceea că în raport de dispoziţiile HG nr.501/1994, acestea beneficiază de norma de hrană şi de indemnizaţia de dispozitiv de luptă, precum şi de sporul cuvenit pentru condiţii de pericol deosebit.

În ceea ce priveşte acordarea primei de concediu, instanţa de fond a reţinut că acordarea acesteia a fost suspendată prin legile bugetare anuale. Având în vedere că Legea nr.486/2006 privind bugetul pe anul 2007 nu a mai făcut nici o referire cu privire la suspendarea acordării acestor drepturi, suspendarea exercitării dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui atâta timp cât prin nici o dispoziţie legală nu s-a prevăzut încetarea dreptului,sens în care a fost admisă acţiunea reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutite de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat recurs MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE B şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M solicitând admiterea recursului.

Recurentul MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE B a solicitat casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său arată recurenta că sentinţa recurată este nelegală, instanţa de fond fiind într-o gravă eroare atunci când a susţinut că personalul civil din M.I.R.A. beneficiază de spor de fidelitate şi primă de concediu.

Aceasta deoarece drepturile băneşti cuvenite personalului civil contractual din M.I.R.A. sunt prevăzute de dispoziţiile OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu de cele ale OG 38/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare sau ale Legii 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică, de siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii cu modificările şi completările ulterioare.

Chiar dacă potrivit art.49 din Legea nr.138/1999 personalul civil din ministerele şi instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile, şi indemnizaţiile acordate acestora din urmă, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, totuşi în legislaţia referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate şi nici plata primelor de concediu, ceea ce înseamnă că personalul civil din MIRA nu poate beneficia de plata acestor drepturi.

Dispoziţiile OUG 24/2000, cu modificările şi completările ulterioare nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la prima de concediu pentru această categorie de personal, astfel că şi sub acest aspect sentinţa este nelegală.

Recurentul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, în temeiul prevederilor art. 304 pct.3 Cod procedură civilă.

Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe deoarece obiectul cauzei deduse judecăţii erau drepturile băneşti ce îşi găsesc izvorul în legislaţia ce reglementează raporturile de muncă între personalul contractual şi angajator.

Potrivit art. 155 şi art.157 alin. 2 din Codul muncii, salariul personalului contractual cuprinde salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, iar sistemul de salarizare al personalului contractual din IPJ este cel stabilit de l 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică, de siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

În concret, în această categorie de salariaţi ai IPJ S M şi angajator există raporturi de muncă reglementate în baza Legii 53/2003- Codul muncii- şi materializate în contracte de muncă individuale, spre deosebire de celelalte categorii de salariaţi (funcţionari publici cu statut special), care au cu angajatorul raporturi de serviciu reglementate de Legea 360/2002 privind statutul poliţistului, supuse unui regim juridic diferit de cel comun în materia relaţiilor de muncă şi care nu sunt materializate în concret în contracte de muncă individuale. De altfel şi procedurile prin care cele două categorii de salariaţi ai IPJ dobândesc şi pierd această calitate sunt total diferite şi supuse unor regimuri juridice diferite, respectiv pentru personalul contractual este aplicabil Codul muncii, iar pentru poliţişti sunt aplicabile prevederile Legii 360/2002.

Concluzionând arată recurenta, speţa dedusă judecăţii a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material - secţia comercială şi de contencios administrativ a T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e, deşi competentă să soluţioneze cauza era secţia civilă a aceleiaşi instanţe.

În subsidiar aceeaşi recurentă solicită modificarea sentinţei în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii raportat la actele normative incidente privind salarizarea celor două categorii de personal.

Astfel, în ce priveşte sporul de fidelitate, acesta se acordă doar angajaţilor care au calitatea de poliţist, exclusiv acestora şi nu poate fi acordat personalului contractual, astfel că instanţa de fond a fost în eroare când a considerat OG 38/2003 ca fiind un act normativ emis în completarea Legii 138/1999.

Referitor la primele de concediu arată recurenta că reclamanţii, personal contractual care nu au calitate de funcţionar public, dreptul la prima de concediu nu era prevăzut pentru această categorie prin contractul de muncă încheiat între părţile contractante.

Reclamanţilor li se aplică prevederile Legii 53/2003 şi cele ale Legii 138/1999, iar nu OG 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ţinând seama de prevederile art. 312 alin.6 raportat la art.304 pct.1 Cod procedură civilă au fost apreciate ca fondate, fiind casată sentinţa şi trimisă cauza spre soluţionare aceleaşi instanţe - T r i b u n a l u l S a t u M a r e -Secţia civilă- litigii de muncă.

Critica recurentei IPJ S M referitoare la nelegalitatea sentinţei ca urmare a soluţionării cauzei de către secţia comercială şi de contencios administrativ a T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e în compunerea prevăzută de Legea contenciosului administrativ în vigoare la data pronunţării şi nu de către secţia civilă- litigii de muncă este fondată, motivul de recurs invocat vizând compunerea nelegală a primei instanţe, prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă şi nu necompetenţa materială, motiv prevăzut de art. 304 (3) Cod procedură civilă.

Aşa cum arată recurenta, între reclamanţi, personal contractual, şi recurenţi există raporturi de muncă reglementate de Legea 53/2003 şi materializate în contracte de muncă individuale.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie drepturile băneşti solicitate de personalul contractual civil din cadrul M.I.R.A.- Biroul Teritorial din IPJ S M cu titlu de primă de concediu pe perioada 2004-2007, precum şi spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2004 şi până la zi.

În aceste condiţii competenţa soluţionării cauzei revine potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) Cod procedură civilă T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e, întrucât în materia completelor de muncă tribunalul are plenitudinea de competenţă de primă instanţă.

Raportat la cele de mai sus este evident că prin soluţionarea cauzei de către secţia comercială şi de contencios administrativ au fost încălcate prevederile legale privitoare la compunerea completului de judecată întrucât astfel de cauze se soluţionează în complete constituite din doi judecători şi doi asistenţi judiciari, conform art. 58 alin. 1 din Legea 304/2004.

Încălcarea acestor norme procedurale privind compunerea completului constituie o neregularitate ce nu poate fi acoperită, astfel că instanţa, admiţând recursul va casa în întregime sentinţa şi va trimite cauza la T r i b u n a l u l S a t u M a r e - Secţia civilă -litigii de muncă, spre rejudecare .

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanţa este obligată a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor ce fac de prisos cercetarea fondului.

În consecinţă, instanţa, procedând la soluţionarea excepţiei de nealcătuire a primei instanţe potrivit dispoziţiilor legale, o va admite şi va casa sentinţa în temeiul dispoziţiilor art. 312 (3) raportat la art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Cauza fiind soluţionată pe excepţie nu se mai justifică a fi analizate celelalte motive de recurs, care vor fi avute în vedere cu ocazia soluţionării cauzei de către prima instanţă în compunerea legală.

Recurenţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

ADMITE ca fondate recursurile declarate de INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI S M cu sediul în S M str. (...).I.(...) nr.5A şi MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, P-ţa (...) nr. 1A în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul M.I.R.A., în reprezentarea membrilor de sindicat cu sediul în B,(...) A, sector 6 împotriva sentinţei nr.36/CA din 31 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la T r i b u n a l u l S a t u M a r e – litigii de muncă ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 18 iunie 2008.

Preşedinte Judecător Judecător Grefier

(...) (...) (...) (...) (...) (...) B. (...) N. M.

Red.dec.E. M.

Jud.fond D. M.G.

Tehn.red.M.L./2 ex.

24.06.2008