Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 155

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2010

Preşedinte - (...)-(...) (...)

Judecători - (...)-(...) (...)

- E.-(...) (...)

Grefier - E. T.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I cu sediul în P, str.B (...), judeţul P, împotriva sentinţei civile nr.1765 pronunţată la data de 15 octombrie 2009 de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a,în contradictoriu cu intimata-contestatoare E. D. M. domiciliată Târgovişte,(...), judeţul D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pentru intimata-contestatoare avocat (...) J. din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 96 /2.02.2010, lipsind recurentul-intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :

Se învederează instanţei că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-a depus o notă de şedinţă din partea recurentului-intimat prin care se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Curtea rectifică conceptul de citare al părţilor, în recurs, în sensul că raportat la natura cererii cu care instanţa de fond a fost iniţial învestită, calitatea procesuală corectă a părţilor este aceea de recurent-intimat pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel E. şi respectiv intimată-contestatoare pentru E. D. M..

Avocat (...) J. pentru intimata-contestatoare având cuvântul depune la dosar în xerocopie decizia nr. 126/19.10.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I prin care a fost reîncadrată ca urmare a soluţiei pronunţate de instanţa de fond şi consideră că nu este necesară comunicarea acestui act emis chiar de recurentă. Arată că alte cereri nu mai are de formulat şi probe de administrat şi solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea analizând actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat (...) J. având cuvântul, pentru intimata-contestatoare, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond

ca temeinică şi legală întrucât la art. 1 din decizie se anulează decizia de concediere emisă anterior. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Deliberând asupra recursului civil de faţă, în baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a sub nr(...), contestatoarea E. D. M. a chemat în judecată pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I pentru a se dispune anularea deciziei nr.67/18.06.2009 şi reintegrarea sa în funcţia în care a fost numită pe perioadă determinată.

În motivarea contestaţiei, în esenţă contestatoarea a arătat că art.92, alin.1 din Legea 304/2004, art.56, lit.j raportat la art.295 şi alin.2 din Legea 53/2003 referitor la încetarea de drept a contractului individual de muncă la data expirării contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată şi art. 22 din OUG 34/2009 indicate drept temeiuri de drept ale deciziei 67/2009 nu au incidenţă în speţă.

Decizia contestată încalcă dispoziţiile imperative ale art.73 din Legea 53/2003 privitoare la dreptul de preaviz în condiţiile în care aceasta i-a fost comunicată la 23.06.2009 adică la o zi după ce îşi producea deja efectele , iar sancţiunea impusă de art. 76 din Legea 53/2003 este nulitatea absolută a concedierea dispuse cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.

Contestatoarea a mai susţinut că decizia este şi netemeinică în condiţiile în care Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a are prevăzută în schema de funcţionare un singur post de grefier, care pe perioadă determinată a fost ocupat chiar de ea, iar prin efectele deciziei nr.67/2009, activitatea unităţii de parchet ar fi blocată.

Contestatoarea a depus în sprijinul susţinerilor sale, înscrisuri(filele7-15).

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nelegală şi netemeinică(filele 21-24). Deoarece contestatoarea a fost încadrată în baza ordinului nr.4/15.01.2008 începând cu data de 07.01.2008, pe durată determinată, în funcţia de grefier la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a.

Ulterior prin decizia nr.106/30.06.2008 s-a dispus prelungirea numirii în funcţia de grefier a contestatoarei, până la revenirea în activitate a grefierului titular E. D., dar nu mai mult de 24 de luni de la data numirii în funcţie, astfel că în permanenţă contestatoarea a cunoscut că numirea sa a avut o durată determinată.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate, intimatul a arătat că textele legale citate în decizie constituie fundamentul juridic al acesteia iar sub aspectul temeiniciei sarcina asigurării unei bune desfăşurări a activităţii parchetului îi revine conducătorului acestuia.

În şedinţa publică de la 3.09.2009 contestatoarea a depus o completare prin care a solicitat ca în situaţia admiterii acţiunii, să se dispună reintegrarea sa în

funcţie şi plata drepturilor salariale de care nu a beneficiat, majorate, indexate de la data desfacerii contractului de muncă până la data încadrării pe postul deţinut anterior.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, prin sentinţa civilă nr.1765 din 15.10.2009 a admis contestaţia şi a anulat decizia nr. 67/2009 din 18.06.2009 emisă de intimat, dispunând reîncadrarea contestatoarei în funcţia pe care a fost numită pe perioadă determinată şi a

obligat intimatul la plata drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsită începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie.

S-a act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordinul nr.4/15.01.2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I contestatoarea a fost încadrată începând cu data de 07.01.2008 pe perioadă determinată în funcţia de grefier până la ocuparea postului prin concurs, la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a.

Contestatoarea a fost încadrată cu un salariu de încadrare lunar de 1347 lei-treapta 3 de salarizare, spor de vechime în procent de 10% şi spor de noxe de 15%.

Prin decizia nr.106/30.06.2008 emisă de aceeaşi unitate de parchet, s-a dispus prelungirea numirii în funcţia de grefier a contestatoarei, începând cu data de 07.07.2008, până la revenirea în activitate a grefierului titular- E. D., dar nu mai mult de 24 de luni de la data numirii în funcţie, conform art.82, alin.1 din Codul muncii. Salariu de bază lunar stabilit prin această decizie a fost de 1540 lei, la care s-a adăugat, spor pentru condiţii deosebite de muncă în procent de 15% şi 10% vechime în muncă.

Ulterior, prin decizia nr.28/10.03.2009 întocmită de Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I s-a avizat favorabil transferul solicitat de E. D., titulara postului, de la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a la J u d e c ă t o r i a R ă c a r i, începând cu data de 01.03.2009.

Prin adresa nr.496/VII/1/15.05.2009 Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I a comunicat că contestatoarea a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de grefier la alt parchet decât cel la care este angajată temporar, de aceea poate fi angajată pe perioadă nedeterminată pe postul devenit vacant la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a, datorită transferului titularului postului la J u d e c ă t o r i a R ă c a r i.

Prin decizia nr.67/2009 din 18.06.2009 Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I a dispus ca începând cu data de 22.06.2009 să înceteze numirea în funcţia de grefier la parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a a contestatoarei. Decizia a fost întemeiată pe următoarele dispoziţii legale: art.92, alin.1 din Legea 304/2004 , art.56, lit.j raportat la art.295, alin.2 din Legea 53/2003, art.22 din OUG 34/2009, art.283, alin.1, lit.a raportat la art.295, alin.2 şi art.284 din Legea 53/2003 coroborat cu art.54 din Legea 567/2004.

Această decizie i-a fost comunicată prin fax contestatoarei, conform dovezii de comunicare aflată la fila 8 din dosar, la data de 23.06.2008 prin intermediul Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a.

Conform ordinului nr.1874/C/08.07.2009 emis de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor D., Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a figurează în schema de personal, cu un post de grefier vacant.

Art.22 alin.1 din OUG 34/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.249/04.04.2009 prevede că începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 21 (a căror finanţare este asigurată integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale, etc.) posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele a căror ocupare a fost deja aprobata de Guvern prin memorandum putând fi ocupate în condiţiile legii.

Având în vedere prevederile legale menţionate, care au constituit temei al deciziei de concediere a contestatoarei, tribunalul a constatat că situaţia acesteia nu se încadrează în textul de lege al OUG nr. 34/2009 care are în vedere suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art.21, or contestatoarea nu participa la niciun concurs, fiind angajată pe durată determinată, conform deciziei nr.106/30.06.2008 întocmită de Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I.

Prin urmare, suspendarea concursului nu are legătura cu funcţionarea contestatoarei în continuare pe singurul post de grefier de la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a până la expirarea duratei numirii.

Este adevărat că contestatoarea participase anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, la concursul organizat pentru ocuparea postului de grefier dar la altă instituţie, după cum rezultă din adresa nr.496/VII/1/15.05.2009 întocmită de Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, însă nu a existat o decizie pentru definitivarea acesteia la Parchetul pentru J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a, unde în luna iulie 2009 Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a figurează în schema de personal, un post de grefier vacant.

În aceste condiţii, prima instanţă a considerat ca nejustificată încetarea contractului de muncă, în condiţiile în care titularul postului, fusese transferată la o altă instanţă, iar Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a avea în schema de personal un post vacant.

A mai reţinut tribunalul că decizia de concediere nu cuprinde termenul de preaviz, astfel cum se arată în dispoziţiile imperative ale art.74 lit. b Codul muncii, precum şi faptul că s-a dispus încetarea numirii în funcţia de grefier, înainte de comunicarea deciziei de concediere, contrar prevederilor art. 75 Codul muncii.

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunal a dispus anularea deciziei nr.67/2009 din 18.06.2009 emisă de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I iar potrivit dispoziţiilor art.78 Codul muncii l-a obligat pe acesta la reîncadrarea contestatoarei E. D. M. în funcţia pe care a fost numită pe perioadă determinată şi la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie.

Împotriva acestei sentinţe intimatul a declarat recurs(filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Invocând motivele de recurs prev.de art.304, pct.5,8 şi 9 cod pr.civ.recurentul a susţinut că sentinţa instanţei de fond este greşită, fiind dată cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil fiindcă adresa nr.496/VII/15 mai 2009 reţinută ca înscris relevant, nu i-a fost comunicată pentru a-şi exprima punctul de vedere faţă de acest document.

O altă critică priveşte confuzia primei instanţe între deciziile de concediere la care se referă art.74 lit.b din Codul muncii în sensul că încetarea de drept a raporturilor de muncă, prevăzută pentru situaţia reglementată de art.56 lit.j din acelaşi cod nu se face prin concediere şi deci nu se impune acordarea dreptului de preaviz.

Recurentul-intimat a invocat şi greşeala referitoare la data comunicării către contestatoare a deciziei contestate ca fiind 23 iunie 2009 în condiţiile în care în realitate, aceasta a fost transmisă prin fax la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P u c i o a s a la 19 iunie 2009 prin intermediul unicului grefier care era la acea dată chiar contestatoarea E..

În plus, chiar şi raportată la data reţinută de tribunal, decizia s-a reţinut a nu-şi fi produs deloc efectele, deşi în ipoteza stabilită prin considerentele sentinţei, efectele sale s-au produs la data comunicării reţinute, adică 23 iunie 2009.

Sub un ultim aspect, al acordării drepturilor băneşti de care contestatoarea a fost lipsită de la data concedierii, recurentul a criticat sentinţa cu motivarea imposibilităţii plăţii acestora în condiţiile în care nu poate înscrie în buget astfel de cheltuieli, mai cu seamă fiindcă măsura dispusă împotriva contestatoarei s-a datorat tocmai subfinanţării sistemului judiciar.

S-a cerut admiterea recursului, şi în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiate.

În şedinţa publică a dezbaterilor, intimata-contestatoare a depus prin apărătorul său ales întâmpinare (filele 11-12) şi copia deciziilor nr.126/19 oct.2009 şi nr.2/2010 emise de recurent(filele 13-14 şi 18-19).

Curtea, verificând sentinţa recurată,în raport de criticile formulate, de cazurile de recurs invocate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.304¹ cod pr.civ. constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

În privinţa criticii vizând încălcarea principiului echităţii procedurii judiciare prin necomunicarea de către instanţa de fond a unui înscris, respectiv adresa nr.496/VII/15.05.2009 emisă de Parchetul Curţii de A P E L P L O I E Ş T I dar invocat în dovedirea contestaţiei de partea adversă, adică contestatoarea E., Curtea constată că susţinerile referitoare la necunoaşterea conţinutului acestui act şi a ponderii lui în economia probelor evaluate, nu sunt justificate.

Sub un prim aspect, înscrisul în discuţie emană chiar de la recurentul-intimat fiind emis de acesta, astfel că nu se poate susţine verosimil că nu-i cunoaşte conţinutul.

Sub un al doilea aspect, valoarea sa probatorie şi modul în care a fost valorificat de instanţa de fond la darea soluţiei rezultă atât din dispoziţiile procesuale care stabilesc că nici un mijloc de probă nu are o valoare prestabilită, cât şi din considerentele sentinţei în care se arată motivat, în ce măsură acest act a fost luat în considerare, prin coroborare cu alte dovezi, la evaluarea situaţiei de fapt şi la formarea convingerii primei instanţe.

Referitor la critica privind greşita acordare a dreptului de preaviz deşi în cauza dedusă judecăţii nu a fost emisă o decizie de concediere ci una de încetare de drept a raporturilor de muncă, Curtea constată că nici aceasta nu are justificare în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că măsura dispusă prin decizia nr.67/18 iunie 2009 chiar denumită încetarea numirii în funcţia de grefier, are în realitate efectul uneia de concediere, fundamentul juridic al acesteia, menţionat expres în conţinutul actului îl constituie art.56 lit.j rap.la art.295 alin.2 din Codul muncii.

Potrivit acestor dispoziţii legale, contractul individual de muncă încetează de drept, între altele, la data expirării contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, ori durata contractului de muncă al contestatoarei, încadrată în funcţia de grefier-treapta III de salarizare, la data de 7 ianuarie 2008 (fila 9) a fost prelungită de la 7 iulie 2008 până la revenirea în activitate a grefierului titular, dar nu mai mult de 24 de luni de la data numirii în funcţie ( conform deciziei nr.106/30.06.2008-fila 10 dosar fond).

Grefierul titular-E. D.-a reluat activitatea, potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză, la data de 1 martie 2009 când a solicitat şi i s-a admis transferul la o altă unitate de parchet, conform deciziei nr.28/10.03.2009(fila 11 dosar fond) dată la care a expirat contractul de muncă al contestatoarei în conformitate cu dispoziţiile legale sus-citate, ceea ce atrăgea, încetarea de drept a acestuia, în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii.

Cu toate acestea, nu există vreo decizie emisă de intimat cu data de 1 martie 2009, situaţie în care contestatoarea E. D. M. a continuat activitatea, în baza aceluiaşi contract, în funcţia de grefier până la 22 iunie 2009 când, sub sintagma”încetării numirii în funcţie” a fost în realitate concediată de intimatul-recurent, fără un temei legal fiindcă niciuna din situaţiile prevăzute de art.52 lit.a-f din Legea nr.567/2004 care reglementează cazurile de eliberare din funcţia de execuţie(…)a personalului auxiliar al instanţelor şi parchetelor, nu este îndeplinită.

În egală măsură, în ipoteza în care durata contractului individual de muncă al contestatoarei ar fi avut drept limită data împlinirii a nu mai mult de 24 luni calculate de la cea a numirii sale în funcţie, aceasta se împlineşte la 7 ianuarie 2010 şi drept consecinţă, încetarea dispusă la 22 iunie 2009, apare ca fiind dată cu nerespectarea şi a acestui termen impus de recurentul-intimat însuşi ca alternativă după cea a revenirii în activitate a grefierului titular.

În aceste circumstanţe, Curtea constată că tribunalul nu a făcut nicio confuzie între încetarea de drept a contractului de muncă şi încetarea din iniţiativa angajatorului a aceluiaşi contract, fiindcă în mod efectiv măsura dispusă împotriva contestatoarei este aceea a concedierii din iniţiativa angajatorului, reglementată de art.58 din Codul muncii.

Pentru justificarea acesteia, recurentul-intimat avea obligaţia de a indica motivele legale ale concedierii din iniţiativa sa, justificarea stării de fapt care reclamă o asemenea măsură luată împotriva contestatoarei la o anumită dată, respectiv 22 iunie 2009, dreptul persoanei concediate la preavizul instituit de legiuitor tocmai pentru protecţia intereselor salariaţilor, or din decizia contestată nu rezultă îndeplinirea vreunuia dintre aceste elemente obligatorii pentru valabilitatea sa.

În privinţa datei efective a comunicării deciziei, Curtea constată că în raport de mijloacele de probă administrate în cauză, în mod corect prima instanţă a reţinut ca fiind 23 iunie 2009 iar nu 19 iunie 2009, cum în mod neîntemeiat susţine recurentul.

Astfel,  dovada cu nr.4226/VI/3/2009 depusă la fila 8 şi care conţine denumirea actului comunicat, data primirii sale, numele şi semnătura primitorului satisfac cerinţele unei efective comunicări către angajat a actului privind măsuri luate în legătură cu munca sa şi care potrivit legii, pot fi contestate de la acest moment cu semnificaţie deosebită pentru respectarea dreptului de a supune cauza sa unei instanţe de judecată care se bucură de garanţii de imparţialitate şi independenţă.

Faptul că fiind unica grefieră a unităţii de parchet, contestatoarea ar fi primit prin fax decizia care o privea personal, la data de 19 iunie 2009, aşa cum s-a susţinut în recurs (fila 5) este infirmat de adresa nr.4028/E./2009 depusă la fila 37 dosar fond prin care la 22 iunie 2009 s-a înaintat decizia nr.67/2009 în discuţie, la Parchetul P, aceasta fiind şi data transmiterii prin fax, inscripţionată vizibil pe înscrisurile de la filele 38-39 din dosar.

Nici ultima critică referitoare la acordarea drepturilor salariale de la data concedierii la cea a reintegrării efective, actualizate cu coeficientul de inflaţie, nu este justificată, fiindcă plata efectivă a acestor drepturi prin includerea lor în bugetul recurentului-intimat este o chestiune de executare a hotărârii iar nu una de natură a înlătura existenţa dreptului însuşi, exclusiv condiţionat, conform art.78 din Codul muncii, de nelegalitatea concedierii, care în cauza de faţă a fost corect stabilită de instanţa de fond.

Pentru toate considerentele expuse în cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 cod pr.civ. menţinând ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele, sentinţa civilă nr.1765 pronunţată la data de 15 octombrie 2009 de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L P L O I E Ş T I cu sediul în P, str.B (...), judeţul P, împotriva sentinţei civile nr. 1765 pronunţată la data de 15 octombrie 2009 de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata-contestatoare E. D. M. domiciliată Târgovişte,(...), judeţul D.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) E.-(...) (...)

Fiind în concediu medical Fiind la seminar

semnează preşedintele instanţei semnează preşedintele instanţei

Grefier

E. T.

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120/2006

4 ex./1.03.2010

T./VS

d.f. Trib. D nr(...)

j.f. N. S.

H. D.