Cabinet avocat Dreptul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR.56/2009-R

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009

Preşedinte –– (...) (...) - judecător

- (...) (...) (...) - judecător

- (...) E. - judecător

- D. H. – grefier

Pe rol fiind judecarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea DIRECŢIA SILVICĂ S M cu sediul în S M, E. F. S., nr.12, judeţul S M, în contradictoriu cu intimatul U. E. H. domiciliat în S M,(...), .4, judeţul S M, împotriva deciziei civile nr.1505/R din 24 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de A p e l O r a d e a în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în cauză, contestatoarea Direcţia Silvică S M prin consilier juridic H. E., în baza delegaţiei nr.396 din 14.01.2009, emisă de contestatoare, lipsă fiind intimatul U. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că, contestaţia în anulare este scutită de plata taxei de timbru, intimatul U. E. H. a depus note scrise, după care:

Reprezentantul contestatoarei depune la dosar copia sentinţei civile nr.1792 din 15 octombrie 2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a C a r e i în dosar nr(...), dosar ce a făcut obiectul cererii de amânare formulată în recurs , nu mai are alte probe şi solicită cuvântul asupra contestaţiei în anulare.

Nemaifiind excepţii de invocat şi probe de solicitat, instanţa consideră cauza lămurită, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra contestaţiei în anulare.

Reprezentantul contestatoarei susţine contestaţia în anulare şi solicită admiterea ei aşa cum a fost formulată şi motivată în scris, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate, fără cheltuieli de judecată. În esenţă solicită a se constata că, recursul a fost soluţionat la primul termen de judecată, deşi, intimata a solicitat amânarea judecării acestuia, deoarece era necesară prezenţa consilierului juridic la J u d e c ă t o r i a C a r e i, într-o cauză ce nu suporta amânare, cerere pentru care instanţa de recurs a trecut nejustificat, cu atât mai mult cu cât, nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar soluţia adoptată le este defavorabilă, în situaţia în care se impunea prezenţa efectivă la judecată a reprezentantului intimatei, raportat la natura litigiului şi calitatea părţilor. Arată totodată că, instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art.156 alin.1 Cod procedură civilă, dar mai ales dispoziţiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, prin lipsa de stăruinţă în aflarea adevărului, precum şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, cu atât mai mult cu cât a anunţat instanţa asupra motivului neprezentării reprezentantului la primul termen de judecată.

C U R T E A DE A P E L

D E L I B E R Â N D:

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.1505/R din 24 octombrie 2008, Curtea de A p e l O r a d e a a admis ca fondat recursul civil introdus de contestatorul U. E. H. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică S M împotriva sentinţei civile nr. 950/D din 28 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e pe care a modificat-o în totalitate în sensul că:

A admis contestaţia formulată de contestatorul U. E. H. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică S M şi în consecinţă:

A dispus anularea deciziei nr. 14/13.01.2008 emisă de intimată privind suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, recurentul U. E. H. este angajatul unităţii intimate Direcţia Silvică S M care a luat măsura suspendării contractului individual de muncă începând cu data de 01.02.2008 în temeiul art. 52 lit c din Legea 53/2003 c o d u l m u n c i i, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa cu privire la dosarul penal cu nr. 59/P/2006 întrucât unitatea a formulat o plângere penală în anul 2005.

Suspendarea prevăzută de acest text de lege nu este o suspendare ce operează de drept ci este una facultativă lăsată la latitudinea angajatorului „ unitatea poate suspenda”. Insă,aceasta nu poate lua nici o măsură, inclusiv o astfel de suspendare, în mod discreţionar, fără o motivaţie justificată; o simplă depunere a unei plângeri penale poate conduce la abuzuri sau discriminări şi măsuri cu consecinţe grave care nu ar putea apoi fi reparate „ in integrum” conform art. 52 alin. 2 şi 269 din c o d u l m u n c i i.

S-a reţinut totodată că, Codul muncii – Legea nr. 53/2003 – la art. 292 cât şi Constituţia României – art. 148 prevede că legislaţia muncii, ca şi alte dispoziţii legale de altfel, se aplică în măsura în care sunt în concordanţă cu legislaţia şi normele europene. În caz de neconcordanţă, de conflict, au prioritate normele Uniunii Europene şi tratatele internaţionale.

Ori, a reţinut instanţa de recurs, acestea dau dreptul părţii la un proces echitabil, la un recurs efectiv şi îi acordă prezumţia de nevinovăţie - art. 10 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

S-a constatat de instanţa de recurs că, decizia nr. 14 din 31.01.2008 emisă de intimată privind suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului este redactată lapidar, nu relevă ce anume fapte i se impută şi de ce se impune o astfel de măsură drastică, care lipseşte angajatul de toate drepturile salariale afectând mijloacele de subzistenţă a acestuia şi a familiei sale. Mai mult,contestatorul nu mai deţine funcţia de şef ocol silvic care să fie eventual incompatibilă cu faptele relevate în acea plângere penală.

Pe de altă parte, instanţa de recurs a reţinut că măsura a fost luată de aproape un an de zile, plângerea penală a fost formulată în anul 2005, iar cercetarea penală avansează greu în anul 2008 încă nu se cunoaşte soluţia. Ori, în tot acest timp recurentul este practic condamnat la o aşteptare fără termen. „ sine die” fără drepturi salariale, fără posibilitatea de a se angaja la o altă unitate, aşteptând o eventuală repunere în drepturi care nu acoperă în astfel de cazuri, pierderea materială şi morală suportată mai ales în condiţiile socio – economice actuale, acest angajat trebuind să se întreţină pe el şi familia sa în lipsa veniturilor salariale sau a unui ajutor social.

Practic situaţia angajatului este mai dramatică în cazul suspendării contractului individual de muncă doar pe baza unei simple plângeri penale decât în cazul desfacerii disciplinare a contractului de muncă, pentru că atunci având toate documentele şi carnetul de muncă se poate angaja şi în alt loc de muncă.

Aşadar,s-a reţinut că, având dreptul la un termen rezonabil şi un recurs efectiv este inadmisibil ca decizia, actul emanat de la angajator să nu cuprindă menţiunile referitoare la fapta care i se impută şi pentru care s-a făcut plângerea penală împotriva acestuia.

Nu în ultimul rând, s-a constatat de instanţa de recurs că, legislaţia muncii prevede o procedură specială, de celeritate, ori în cazul de faţă, măsura suspendării pe perioadă nedeterminată a contractului individual de muncă este o măsură drastică, mai aspră decât o măsură disciplinară precum avertismentul sau retrogradarea (chiar decât desfacerea contractului de muncă care cel puţin dă posibilitatea angajării pe alt loc de muncă), angajatul fiind lipsit de drepturile salariale, practic de mijloacele de subzistenţă, aşa încât condiţiile de aplicare a sancţiunii - pentru că este practic tot o sancţiune - nu pot fi mai permisive pentru angajator, care per a contrario ar putea să dispună o astfel de măsură în mod arbitrar, după bunul plac, doar formulând o plângere penală împotriva unei persoane indezirabile îngrădind astfel dreptul la apărare, dreptul la muncă şi dreptul la un proces echitabil.

Aşadar, cum printr-o astfel de măsură s-ar aduce atingere unor drepturi fundamentale, văzând prevederile legale în vigoare, în primul rând Constituţia care garantează dreptul la apărare, muncă şi proces echitabil, prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului mai sus citate, instanţa de recurs a admis recursul, a modificat sentinţa în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de suspendare a contractului de muncă, cu toate consecinţele ce decurg din restabilirea situaţiei anterioare emiterii deciziei, obligaţiile unităţii fiind prevăzute de lege, respectiv disp. art. 269 coroborat cu dispoziţiile art. 78 alin. 1 şi 2 şi 52 alin. 2 din Legea 53/2003 – c o d u l m u n c i i.

Împotriva acestei decizii a introdus contestaţie în anulare Direcţia Silvică S M, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.

În motivarea contestaţiei sunt învederate următoarele:

-la primul termen de judecată, Curtea de A p e l O r a d e a a soluţionat cauza admiţând recursul, cu toate că Direcţia Silvică S M a depus cerere de amânare motivată, deoarece era necesară prezenţa prin reprezentant la soluţionarea recursului;

-instanţa de recurs a trecut nejustificat peste cererea de amânare, nepusă în discuţia părţilor, iar soluţia adoptată îi este nefavorabilă contestatoarei, în situaţia în care se impunea prezenţa efectivă la judecată a reprezentantului ei raportat la natura litigiului şi calitatea părţilor;

-instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art.156 alin.1 li art.129 alin.5 Cod procedură civilă.

În drept sunt invocate dispoziţiile art.317-321 Cod procedură civilă.

Intimatul, prin notele scrise depuse la dosar a solicitat a se constata că instanţa de recurs a procedat corect şi legal la judecarea cauzei, ca dovadă şi Direcţia Silvică S M a recunoscut în motivarea contestaţiei în anulare faptul că, citarea a fost îndeplinită în condiţii legale, instanţa amânând pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise, conform art.156 alin.2 Cod procedură civilă.

Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate, instanţa reţine următoarele:

Textul art.318 alin.1 teza 1 din C o d u l d e procedură civilă are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, greşeli care trebuie să fie evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată, însă când instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta pe calea contestaţiei în anulare.

În speţă este vorba despre o cerere de amânare soluţionată de instanţa de recurs în sensul respingerii ei însă cu aplicarea prevederilor art.156 din C o d u l d e procedură civilă, pârâtei solicitante dându-i-se posibilitatea de a formula concluzii scrise.

În atare situaţie, concluzia ce se desprinde este aceea că hotărârea contestată nu este rezultatul unei greşeli materiale, textul art.318 alin.1 teza 1 din C o d u l d e procedură civilă negăsindu-şi incidenţa în speţă, nesubzistând motivul invocat ca temei al contestaţiei deduse judecăţii.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, va respinge ca nefondată contestaţia în anulare, decizia contestată urmând a fi păstrată în tot, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cât priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii contestate până la soluţionarea contestaţiei în anulare, aceasta urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect dată fiind judecarea la prezentul termen de judecată a litigiului până la soluţionarea căruia s-a solicitat suspendarea executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatoarea DIRECŢIA SILVICĂ S M împotriva deciziei civile nr.1505/R/2008 din 24 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de A p e l O r a d e a, pe care o menţine în întregime.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei recurate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 ianuarie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E. D. H.

Red.concept decizie (...) (...)

Data:20.01.2009

Jud.recurs:D. D./E. A./H. M.

dact.C.G.

data:21.01..2009

2 ex.