Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA PENALĂ

INSTANŢA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 625

Şedinţa publică de la 26 T. 2008

PREŞEDINTE (...) (...) (...) - judecător

(...) (...) (...) - judecător

(...) (...) D. - judecător

Grefier N. E.

M i n i s t e r u l P u b l i c reprezentat de procuror E. T.

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j împotriva deciziei penale mr. 149 de la 4 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, inculpatul fiind reprezentat de avocat E. N., desemnată din oficiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, constatând că nu mai sunt cereri sau excepţii, s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului şi casarea în parte a ambelor hotărâri pronunţate ca fiind nelegale şi netemeinice deoarece în mod nelegal s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 280 din legea nr. 53/2003, cu aplic. art. 13 cod penal, în condiţiile în care intervenise termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru această infracţiune, conform art. 124 cod penal, astfel încât se impune încetarea procesului penal pentru această infracţiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g cod pr.penală, iar individualizarea pedepsei a fost greşit făcută de către instanţa de apel prin raportare la dispoziţiile art. 72 cod penal, cu atât mai mult cu cât anterior inculpatul fusese condamnat pentru infracţiuni asemănătoare cu cele care fac obiectul prezentei cauze. Privitor la motivul al doilea din recursul formulat de parchet, respectiv cel referitor la anularea biletelor la ordin emise fără acoperire de către inculpat, reprezentantul Parchetului a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

Avocat E. N., pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului Parchetului în ceea ce priveşte primul motiv de recurs – intervenirea prescripţiei speciale pentru infracţiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea celui de-al doilea motiv de recurs – anularea biletelor la ordin şi solicită respingerea celui de-al treilea motiv de recurs deoarece s-a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului.

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 3412/09.08.2006, pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a în dosarul nr.8691/2005, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. J., din infracţiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit. a Cod penal, în infracţiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal.

În baza art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, a condamnat inculpatul E. J. - fiul lui B. şi F., născut la data de 18 mai 1952, în comuna E., judeţul D, cetăţean român, studii 12clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupaţie, divorţat, domiciliat în comuna E., sat. D. U.e, judeţul D, recidivist, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art.280 din Legea 53/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art.86⁵ Cod penal, rap. la art.85 alin.1 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit a-c Cod penal, aplicată inculpatului prin s.p. nr.1015/26.02.2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin d.p.nr.1352 din 7 octombrie 2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a.

Instanţa a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal, în două pedepse de câte 8 luni închisoare, aplicată în baza art.290 Cod penal, în pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.40 din Legea 82/1991 şi art.289 Cod penal şi în pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal, aplicată în baza art.13 din Legea 87/1994.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus, cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, c Cod penal, după executarea pedepsei principale.

S-a luat act că prin s.p.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin d.p.nr.1352/2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a, s-a graţiat integral pedeapsa de 7 luni închisoare, aplicată inculpatului în baza art.290 Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus, perioada executată de inculpat de la 29.09.1994 la 9.11.1994 şi de la 4.05.1999 la 28.07.1999.

S-au aplicat art.64 lit.a-c Cod penal şi art.71 Cod penal.

S-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la 97.065,42 lei despăgubiri către partea civilă S.C. G. U. S.R.L., cu sediul în comuna Podari, jud. B.

S-a respins acţiunea civilă a părţii civile CAS D, cu sediul în C,(...) bis, judeţul D.

S-a luat act că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală B, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranţă, a sumei de 7.789,77 lei de la inculpat,

A fost obligat inculpatul la 1.100 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu la instanţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a cu nr.1621/P/2003, s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului E. J., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.215 alin.1, 2şi 3 Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal; art.280 din Legea 53/2003 ( Codul muncii), cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

1. La data de 30.06.1998, sub numărul 3292 au fost autentificate la Biroul Notarului Public "H. J." actul adiţional la contractul şi statutul SC E. J. SRL C, prin care inculpatul E. J. devenea asociat unic şi administrator al acestei societăţi.

În această calitate, la începutul anului 2002 inculpatul a obţinut de la SC T. SA H o comandă, în vederea livrării de motorină.

În acest scop, după unele discuţii prealabile cu reprezentanţii SC G. U. SRL din com. Podari, jud. B, inculpatul a achiziţionat de la această societate, în baza facturilor fiscale (...)/14.02.2002 şi (...)/20.02.2002, cantitatea de 51.480 kg de motorină, în valoare totală de 970.654.174 lei.

Pentru plata combustibilului, inculpatul a emis la data de 25.02.2002 un bilet la ordin în valoare de 280.000.000 lei cu scadenţă la 20.05.2002, iar la data de 05.04.2002 un alt bilet la ordin în valoare de 420.000.000 lei cu scadenţă la 20.05.2002.

Fiind introduse spre decontare, plata ambelor bilete la ordin a fost refuzată din cauza lipsei de disponibil din contul SC E. J. SRL C.

Astfel, imposibilitatea onorării la plată a biletelor la ordin era cunoscută chiar de inculpat, anterior datei de 12.11.2002, când a solicitat Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a T r i b u n a l u l u i D o l j deblocarea conturilor societăţii sale, cerere ce a fost apreciată de instanţă ca neîntemeiată.

În continuare, inculpatul a procedat la vânzarea oţelurilor laminate către 4 societăţi, respectiv SC N. D. SRL H, SC N. SA B şi SC N. SRL C.

S-a reţinut că intenţia inculpatului a fost demonstrată şi de faptul că acesta a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii în întregime, veniturile obţinute în urma valorificării bunurilor livrate de societatea din H.

Astfel, atât în cuprinsul procesului verbal nr.106/14.01.2004 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice D – Direcţia Control Fiscal, cât şi din cel al raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă că inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii suma de372.105.422 lei.

2. Pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2002, societatea administrată de inculpat a fost supusă unor controale, având ca obiect colectarea şi virarea contribuţiilor către sistemul public de asigurări speciale, către bugetul asigurărilor pentru şomaj şi către bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Cu această ocazie, s-a constatat că în perioada susmenţionată deşi salariaţilor SC E. J. SRL C li s-au reţinut contribuţiile datorate sistemului public de asigurări sociale bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului asigurărilor sociale de sănătate, inculpatul nu a virat aceste sume, acumulând o restanţă în cuantum de 77.897.750 lei, aspecte ce au fost confirmate şi în cuprinsul raportului de expertiză contabilă.

În baza probelor administrate în cele două faze procesuale, instanţa a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu este corectă, fapta inculpatului de a determina partea vătămată SC G. U. SRL din comuna Poduri, judeţul B, să încheie un contract de vânzare - cumpărare, prin prezentarea a 2 bilete la ordin, deşi inculpatul nu a avut nici un moment intenţia de a-şi îndeplini obligaţia de plată a preţului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal.

S-a mai apreciat că faptele inculpatului săvârşite în perioada 2001-octombrie 2002, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, constând în neplata contribuţiilor reţinute de la angajaţi şi datorate sistemului public de asigurări sociale bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului asigurărilor sociale de sănătate, în sumă totală de 7.789,77 lei, fapte săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.280 din legea 53/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi ale art.13 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere modul de săvârşire a faptelor şi prejudiciul produs, dar şi perseverenţa infracţională a acestuia, demonstrată în cauză şi atitudinea de pe parcursul procesului penal, inculpatul neprezentându-se la nici un termen de judecată pentru a fi audiat, fapt ce probează că inculpatul nu îşi asumă responsabilitatea faptelor sale, apreciind că numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie va putea fi atins scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor.

Sub aspect civil, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la 97.065,42 lei despăgubiri către partea civilă SC G. U. SRL, cu sediul în comuna Poduri, judeţul B.

Instanţa a respins acţiunea civilă a părţii civile CAS D.

S-a luat act că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală B, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.118 lit. d Cod penal, instanţa a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranţă, a sumei de 7.789,77 lei de la inculpat.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a şi inculpatul E. J., acesta din urmă, fără însă a preciza în scris motivele.

În motivarea apelului declarat de parchet, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat din infracţiunea prev. de art.215 alin.1, 2 şi 3 din Cod penal şi art.280 din Legea 531/2003, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracţiunea prev. de art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal şi în art.280 din Legea 531/2003, considerând că E. J. nu este recidivist, întrucât în mod greşit concluzia instanţei de judecată a fost aceea că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 1015/2002 au fost concurente cu infracţiunile cercetate în prezenta cauză, în realitate nefiind întrunite condiţiile pentru existenţa concursului de infracţiuni, fiind îndeplinite cerinţele legii pentru starea de recidivă.

Prin decizia penală nr. 143 din 25 aprilie 2007, T r i b u n a l u l D o l j a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a şi a admis apelul inculpatului E. J..

S-a desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală şi s-au descontopit pedepsele.

S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E. J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, c Cod penal, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat prevederile art.64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata prev. de art.71 Cod penal.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa de apel analizând legalitatea şi implicit temeinicia sentinţei de fond, în raport de criticile precizate în scris şi oral în calea de atac ordinară exercitată atât de către Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a, cât şi de către apelantul inculpat, a constatat că un prim aspect de nelegalitate invocat de către parchet îl constituie nereţinerea de către instanţa de fond a stării de recidivă postcondamnatorie, în care se afla inculpatul apelant la data comiterii faptelor penale ce fac obiectul prezentei cauze aflate pe rol.

Raportat la data comiterii faptelor s-a constatat că pentru infracţiunea pentru care se susţine în motivele de apel, respectiv pentru fapta penală prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal, critica adusă de către parchet sentinţei instanţei de fond este neîntemeiată.

Infracţiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, a fost comisă la datele de 25.02.2002, şi respectiv 5.04.2002, inculpatul fiind condamnat prin s.p.nr.1015/12.03.2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a la o pedeapsă de 3 ani închisoare, sentinţă rămasă definitivă prin d.p.nr.352/7.10.2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a.

Raportat la data comiterii faptelor penale deduse judecăţii şi data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, s-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat ulterior.

În acest context, în mod corect prima instanţă a aplicat prevederile legii material penale prev. de art.86⁵ Cod penal, rap. la art.85 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul temeiniciei sentinţei, s-a constatat că în raport de datele personale ale inculpatului (vârsta, starea de sănătate precară certificată de actele medicale depuse la dosarul cauze) împrejurările faptei, data comiterii faptei, sub aspect preventiv-educativ, scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei decât cel aplicat iniţial.

Un alt element definitoriu ce trebuie apreciat în conformitate cu preved.art.72 Cod penal, l-a reprezentat împrejurarea că de la data comiterii faptelor – 2002 -, şi până în prezent nu există date că apelantul inculpat ar mai săvârşit fapte de natură antisocială.

În raport de cele precizate, s-a respins apelul parchetului ca nefondat şi a fost admis apelul inculpatului E. J..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j şi inculpatul E. J..

În motivele de recurs ale parchetului a fost criticată soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât instanţele nu au constatat abrogate disp. art. 280 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii), nu s-a avut în vedere cererea de amânare formulată de inculpat pentru ultimul termen de judecată, instanţa de apel nepronunţându-se cu privire la aceasta, iar în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.p.p., nu se impunea reducerea pedepsei.

Prin motivele de recurs formulate de inculpat, acesta a arătat că este de acord cu primele 2 puncte din motivele parchetului şi a mai solicitat reducerea pedepsei, având în vedere vârsta sa înaintată şi starea precară de sănătate, urmând a se face aplicarea art. 74, 76 C.p.

Prin decizia penală nr.1020 din 07 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr(...),. Curtea de A p e l C r a i o v a, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j şi inculpatul E. J., împotriva deciziei penale nr.143 din 25 aprilie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...); a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la T r i b u n a l u l D o l j.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, fiind virată din fondurile Ministerului Justiţiei către B a r o u l D o l j.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de A p e l C r a i o v a a constatat că

la data de 24 aprilie 2007, anterior ultimului termen de judecată din 25 aprilie 2007, s-a primit la dosarul instanţei de apel o cerere de amânare formulată de inculpatul E. J., prin care acesta solicita acordarea unui nou termen de judecată întrucât este bolnav şi necesită tratament medical, la cerere fiind anexate acte medicale din care rezultă că inculpatul suferă de angină pectorală, însă, din cuprinsul practicalei deciziei penale pronunţate de instanţa de apel, s-a constatat că aceasta a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra cererii formulate de inculpat, deşi cererea de amânare respectivă viza una dintre modalităţile de exercitare de către acesta a dreptului la apărare.

Primind cauza spre rejudecare, T r i b u n a l u l D o l j a înregistrat-o sub nr(...) la data de 10.01.2008.

În îndrumările Deciziei penale de casare nr. 1020/2007 a Curţii de A p e l C r a i o v a s-a arătat că în mod greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cerere de amânare formulată de inculpatul E. J., iar în rejudecarea apelului, instanţa va avea în vedere şi critica adusă de parchet cu privire la faptul că în mod greşit nu s-au constatat abrogate dispoziţiile art. 280 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii).

După casarea deciziei penale, Tribunalul, examinând apelurile formulate în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, de îndrumările deciziei de casare, sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând şi dispoziţiile art. 371 şi 372 şi 378 c.p.p., vor fi admise apelurile formulate însă pentru următoarele motive:

Prin decizia penală nr. 149 din 4 iunie 2008, T r i b u n a l u l D o l j, s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a şi inculpatul E. J., fiul lui B. şi F., s-a desfiinţat sentinţa penală în parte sub aspectul laturii penale; au fost înlăturate aplicarea dispoziţiilor art.334 C.p şi art.37 lit.a C.p.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E. J. de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.215 alin.1, 2, 3 C.p şi de la 5 luni închisoare la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art.13 C.p.

În baza art.36 alin.1 C.p, art.33 lit.a C.p, art.34 lit.b C.p., art.35 alin.1 C.p. au fost recontopite pedepsele aplicate în cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin decizia penală nr.1352/07.10.2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a pentru care s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c C.p.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev de art.64 lit. a teza a II-a şi b C.p. pe durata prev de art.71 C.p.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a şi ale sentinţei penale apelate.

Deşi legal citat pentru a se prezenta la instanţă în vederea audierii,conform dispoziţiilor art.378 alin.1^/1 C.p.p., inculpatul nu s-a prezentat la instanţă şi nu a indicat vreo schimbare a domiciliului şi nu a formulat cereri de probatoriu.

Probatoriul administrat în tot cursul procesului penal – respectiv, declaraţiile părţilor vătămate , facturile fiscale de aprovizionare a motorinei de la S.C. G. U. SRL Poduri, B, bilete la ordin emise în favoarea societăţii din B, înscrisuri, documente de aprovizionarea oţelurilor laminate de la SC T. SA H, documente de valorificare a acestor produse, procesul verbal nr. 106/14. 01.2004 al Direcţiei Controlului Fiscal din cadrul DGFP D, procesul verbal din 04 08 2004 al Serviciului de informaţii şi Monitorizare Fiscală din cadrul DGFP D, sesizarea E. D, raportul de expertiză contabilă judiciară, raportul de expertiză medico legală psihiatrică, declaraţiile martorilor H. D. E., M. E., E. N. şi P. D. – confirmă vinovăţia inculpatului E. J., cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,şi 3 C.p.în dauna părţii vătămate S.C. G. U. SRL şi a infracţiunii prevăzută de art. 280 din Legea 53/2003 ( Codul muncii) cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p. şi art. 13 c.p., infracţiune constând în fapta inculpatului care, în perioada octombrie 2001 – octombrie 2002, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de angajator în cadrul S.C. E. J. SRL C, nu a depus, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, sumele încasate de la salariaţi cu titlul de contribuţie către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru şomaj şi către bugetul asigurărilor de sănătate, acumulând o restanţă în cuantum de 77. 897. 750 lei vechi.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt şi o încadrare juridică în concordanţă cu probatoriul administrat în cauză, în mod corect stabilind că nu se poate reţine aplicarea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a c. p., însă în mod nelegal dispunând schimbarea încadrării în temeiul art. 334 c.p.p.; reţinerea în mod incorect a stării de recidivă – stare legală de agravare – nu implică schimbarea încadrării juridice întrucât această stare de agravare nu ţine de încadrarea juridică a faptei. Faţă de data rămânerii definitive a

sentinţei penale nr. 1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin decizia penală nr. 1352/27 10 2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a, şi data săvârşirii faptelor pentru care este cercetat inculpatul, instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, respectiv dispoziţiile art. 36 alin.1 c.p. raportat la art. 33 lit. a art. 34 lit. b c.p. şi art. 35 alin.1 c.p..

În ceea ce priveşte critica formulată de procuror privind abrogarea dispoz.art.280 din Lg.53/2003, tribunalul reţine şi constată că această infracţiune nu a avut dezincriminată prin abrogarea dispusă de articol 16 pct.b din Lg.241/2005 pentru combaterea evaziunii întrucât fapta se regăseşte incriminată în textul articolului 6 din Legea nr.241/2005; în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune în noua redactare a art.6 din lg.241/2005 sunt mai mari, respectiv de la 1an la 3 ani închisoare sau amendă, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 280 din Lg.53/2003, dispoziţii în vigoare la data trimiterii în judecată, respectiv limite de la 5 luni la 6 luni închisoare sau amendă.

Sunt întemeiate criticile inculpatului cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilorart.72 C.p.,cuantumul pedepselor aplicate fiind prea mare raportat la împrejurările şi modul de săvârşire al faptelor, urmările produse, gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care este cercetat inculpatul, dar şi persoana acestuia, faptul că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, este în vârstă, integrat social, cu o stare a sănătăţii precară.

Observând limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul E. J., având în vedere împrejurările reţinute mai sus şi dispoziţiile art.72 C.p., instanţa de apel apreciază că pedepsele cu închisoare orientate la minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului corespund gradului de pericol social concret al infracţiunilor pentru care este cercetat inculpatul E. J..

Astfel, se va reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpatului E. J., de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.215 al.1,2,3 C.p., şi de la 5 luni închisoare la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.280 din Lg.53/2003( Codul muncii) cu aplicarea art. 13 C.p..

În mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 86/5 Cod penal rap.la art. 85 C.p. şi nu a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.1015/2002a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin d.p.nr.1352/07.X.2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a, întrucât infracţiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză - concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin s.p.nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a - au fost descoperite înainte de împlinirea termenului de încercare la data de 27.10.2004, (termenul de încercare stabilit prin s.p.1015/2002 , de 6 ani închisoare fiind calculat începând cu data de 27.10.1998) urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză fiind începute la 18.08.2004 .

În temeiul art.36 al.1C.p., art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. şi alin.1 C.p., se vor recontopi pedepsele executabile aplicate prin s.p.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a cu pedepsele aplicate pentru cauza în speţă, astfel, inculpatul E. J. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c C.p., pedeapsă stabilită prin s.p.nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a şi pentru care există autoritate de lucru judecat. Tribunalul apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, poate duce la îndeplinirea scopului educativ şi preventiv al pedepsei aşa cum este el definit de articolul 52 C.penal.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care este condamnat inculpatul E. J., urmările produse şi persoana acestuia, instanţa de apel, văzând şi dispoziţiile art.371 C.p.p, privind efectul devolutiv al apelului, apreciază ca proporţională şi oportună aplicarea pedepsei accesorii numai a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a şi b C.p., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata prevăzută de art.72 al.1 şi 2 C.p.

Constatând că nu mai există alte motive de netemeinicie sau nelegalitate, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate atât sub aspectul laturii penale cât şi cu privire la rezolvarea acţiunii penale, tribunalul apreciind că s-a făcut o corectă aplicare a dispoz. art.346 C.p.p., art.14 şi 15 C.p.p., raportat la art.998, 999 Cod civil, precum şi art.118 lit. d C.p.p..

Împotriva deciziei T r i b u n a l u l u i D o l j cât şi a soluţiei instanţei de fond a formulat recurs M i n i s t e r u l P u b l i c – Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j, criticându-le ca fiind greşite deoarece pentru infracţiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 şi art. 13 cod penal, în mod greşit instanţele au pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului deoarece în cauză sunt incidente dispoz. art. 124 cod penal, cu privire la intervenirea prescripţiei speciale, şi cum termenul de prescripţie general este de 3 ani iar inculpatul E. J. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003 în perioada octombrie 2001 – noiembrie 2002, rezultă că termenul de 3 ani a fost depăşit cu încă J, fiind astfel incidente dispoz. art. 124 cod penal şi art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. g cod pr.penală.

A doua critică a M i n i s t e r u l u i P u b l i c vizează neanularea celor două bilete la ordin emise fără acoperire (fila 28, 29 dosar) iar cea de-a treia se referă la cuantumul prea redus al pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin.1,2,3 cod penal, în condiţiile în care inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru infracţiuni de acelaşi gen. De asemenea, M i n i s t e r u l P u b l i c a mai arătat că la individualizarea pedepse în prezenta cauză, nu a fost avut în vedere faptul că în anul 2002 inculpatul a mai condamnat la 3 ani închisoare, fără ca pedeapsa să contribuie la reeducarea lui iar acesta nu s-a prezentat niciodată pe parcursul procesului penal, în faţa instanţei de judecată.

Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d cod pr.penală să admită recursul parchetului.

Prima critică formulată de M i n i s t e r u l P u b l i c se referă la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 şi art. 13 cod penal, deoarece instanţele nu au făcut aplicarea în cauză a dispoz. art. 124 cod penal privitoare la prescripţia specială, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea sus menţionată şi data săvârşirii faptei.

Sub acest aspect, se constată că prin decizia penală nr.1020 din 07.12.2007 pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a în dosarul (...), au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j şi inculpatul E. J., cu consecinţa casării deciziei penale nr.143 din 25.04.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) şi trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor la această instanţă, dându-se indicaţia expresă T r i b u n a l u l u i D o l j să examineze, cu ocazia rejudecării, printre alte motive de nelegalitate a deciziei şi verificarea criticii aduse de parchet referitoare la constatarea ca fiind abrogat a art.280 din Legea 53/2003 ( Codul muncii).

Conformându-se deciziei de casare, T r i b u n a l u l D o l j prin decizia penală nr.149 din 04.06.2008 a examinat critica formulată de către M i n i s t e r u l P u b l i c şi a constatat că infracţiunea prev.de art.280 din Legea 53/2003 nu a fost dezincriminată prin abrogarea dispusă de art.16 pct.b din Legea 241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale, întrucât această faptă se regăseşte din nou încriminată în textul art.6 din acest ultim act normativ, în cauză fiind astfel aplicate disp.art.13 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând comparativ limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiune în cele două texte de lege sus menţionate, instanţa a constatat că legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de art.280 din Legea 53/2003, dispoziţie în vigoare la data trimiterii inculpatului în judecată, deoarece limitele de pedeapsă sunt de la 5 luni la 6 luni închisoare sau amendă, pe când art.6 din Legea 241/2005 stabileşte limite minime şi maxime de pedeapsă mult mai mari, respectiv de la 1 an la 3 ani închisoare sau amendă.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că se impune în continuare analizarea săvârşirii de către inculpat a infracţiunii prev.de art.280 din Legea 53/2003 cu aplic.art.13 din Codul penal, condamnându-l pe acesta la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru această infracţiune.

Potrivit art.385⁹ alin.1 pct.15 c.p.p, hotărârile sunt supuse casării când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă, sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului.

Prin raportare la textul de lege sus menţionat, Curtea va constata că inculpatul se află, în ceea ce priveşte infracţiunea prev.de art.280 din Legea 53/2003 cu aplic.art.13 din Codul penal, în prima variantă a celei de a II-a teze din cuprinsul pct.15, în sensul că în speţă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv prescripţia.

Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infrac.prev.de art.280 din Legea 53/2003, instanţa va constata că termenul de prescripţie a răspunderii penale se încadrează în disp.art.122 pct.1 lit.e din Codul penal, fiind de respectiv 3 ani. De asemenea, art.124 c.p, prevede că prescripţia înlătură răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art.122 cod penal este depăşit cu încă J. Coroborând dispoziţiile art.122 cu art.124 c.p, instanţa va constata că pentru infrac.prev.de art.280 din Legea 53/2003 termenul de prescripţie special este de 4 ani şi 6 luni.

Cum art.122 pct.2 c.p prevede că termenul de prescripţie în cazul infracţiunilor continuate se calculează de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, şi cum fapta imputată inculpatului a fost săvârşită în perioada octombrie 2001 – octombrie 2002, rezultă că termenul de prescripţie specială de 4 ani şi 6 luni s-a împlinit în luna aprilie 2007, astfel încât în cauză sunt incidente dispoz.art.11 pct.2 lit.b c.p.p, rap.la art.10 pct.1 lit.g c.p.p, urmând ca instanţa să dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. J. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.280 din Legea 53/2003 cu aplic.art.13 c.p.

C de-al doilea motiv de critică formulat de M i n i s t e r u l P u b l i c vizează neanularea de către instanţe a celor două bilete la ordin emise de inculpat fără acoperire şi existente la filele 28 şi 29 – dosar urmărire penală.

Privitor la acest motiv de apel, Curtea constată că prin rechizitoriul din 30 martie 2005 al Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a C r a i o v a, inculpatul E. J. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infrac.prev.de art.215 alin.1,2 şi 3 c.p, deoarece în calitate de asociat unic şi administrator la SC E. J. SRL C a indus în eroare reprezentanţii părţii vătămate SC G. U. SRL din Comuna Poduri Judeţul B, prin emiterea la 25.02.2002 şi respectiv 20.05.2002, pentru achiziţionarea cantităţii de 51.480 kg. motorină în valoare de 970.654.174 lei ROL, a două bilete la ordin a căror plată a fost ulterior refuzată din cauza lipsei de disponibil bănesc.

Astfel, se constată că deşi parchetul a făcut trimitere expres în rechizitoriu la dispoziţiile art.215 alin.2 c.p, constatând totuşi că mijlocul fraudulos utilizat de inculpat – biletele la ordin emise fără acoperire, nu constituie prin ele însăşi infracţiuni, nu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi cu privire la aceste infracţiuni, neexistând astfel în cauză situaţia concursului de infracţiuni.

Cum instanţa nu a fost investită în mod legal cu infracţiunea de fals în ceea ce priveşte cele două bilete la ordin emise fără acoperire, în cauză nu se poate reţine aplic.disp.art.348 c.p.p, referitoare la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, astfel încât ambele instanţe, de fond şi apel au procedat în mod legal neanulând cele două bilete la ordin.

Referitor la cel de al treilea motiv de critică formulat de apelantul parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j, Curtea va constata că acesta este întemeiat, în cauză fiind aplicabile disp.art.385⁹ alin.1 pct.14 c.p.p, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infrac.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, este greşit individualizată în raport cu prevederile art.72 c.p.

Astfel, se constată că pentru săvârşirea infrac.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p inculpatul E. J. a fost condamnat de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a la 8 ani închisoare, la stabilirea acestei pedepse instanţa a avut în vedere modul de săvârşire a faptei şi prejudiciul cauzat, precum şi perseverenţa infracţională a acestuia, cât şi atitudinea avută pe parcursul procesului penal.

Prin decizia penală nr.149 din 04.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j după casarea cu rejudecare dispusă de Curtea de A p e l C r a i o v a, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infrac.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, a fost redusă la 3 ani închisoare, cu motivarea că a fost greşit aplicat în cauză art.72 c.p, prin raportare la gradul de pericol social concret al infracţiunii, persoana acestuia, poziţia de regret manifestată pe parcursul procesului penal, vârsta şi starea sănătăţii precare.

Art.72 c.p prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea personală.

Curtea va constata că aceste criterii sus menţionate au fost eronat interpretate şi aplicate de către T r i b u n a l u l D o l j, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârşirea inf.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, de 3 ani închisoare. Astfel, tribunalul a considerat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare prin raportare la împrejurările şi modul de săvârşire a infracţiunii, urmările produse, gradul de pericol social, persoana inculpatului, faptul că acesta a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, vârsta lui, starea sănătăţii precare şi integrarea sa în societate.

Analizând individual fiecare din criteriile prev.de art.72 c.p şi avute în vedere de T r i b u n a l u l D o l j, instanţa constată că această instanţă le-a aplicat în mod greşit, ajungând la o dozare nerealistă a pedepsei, în contradicţie chiar cu aceste criterii. În acest context, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului, de o deosebită gravitate (art.215 alin.1,2,3 c.p) , legiuitorul stabilind pentru această infracţiune limite de închisoare de la 3 la 15 ani. Aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare – la nivelul minimului special prevăzut de lege, nu se justifică, având în vedere modul concret de săvârşire a faptei de către inculpat – prin inducerea în eroare a unui cocontractant folosind două bilete la ordin fără acoperire, emise la date diferite, prejudiciul major cauzat părţii civile – aproape 1.000.000.000 lei ROL cât şi faptul că acest prejudiciu nu a fost recuperat nici măcar parţial până la data pronunţării prezentei decizii a curţii.

De asemenea, nici circumstanţele personale ale inculpatului nu pot constitui elemente de natură a-i uşura pedeapsa aplicată şi orientarea acesteia la nivelul minimului special prevăzut de lege, în condiţiile în care inculpatul nu s-a prezentat nici o dată pe parcursul cercetării judecătoreşti, iar anterior, a mai fost condamnat definitiv pentru infracţiuni de natură economică, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională.

Concluzionând, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, prin decizia penală nr.149 din 4 iunie 2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j, a avut la bază o interpretare greşită a criteriilor de individualizare prev.de art.72 c.p, menţinerea ei fiind în contradicţie chiar cu scopul pedepsei prevăzut de art.52 c.p.

Realizând o nouă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru inf.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, în baza art.385⁹ alin.1 pct.14 c.p.p, şi având în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 c.p, respectiv limitele de pedeapsă din partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, conform şi celor menţionate anterior, instanţa apreciază cp o pedeapsă de 5 ani închisoare ar fi în concordanţă cu elementele de individualizare menţionate şi ar contribui la atingerea scopului preventiv şi educativ prev.de art.52 c.p.

Având în vedere consideraţiile expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d c.p.p, constatând că în speţă sunt incidente cazurile prevăzute în art.385⁹ alin.1 pct.14 şi 15 c.p, va admite recursul Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j şi , casând în parte sentinţa J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a şi decizia T r i b u n a l u l u i D o l j, sub aspectul laturii penale, va descontopi pedepsele aplicate inculpatului E. J., iar în baza art.11 pct.2 lit.b c.p.p, rap.la art.10 lit.g c.p.p, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infrac.prev.de art.280 din Legea 53/2003 cu aplic.art.13 c.p, şi va majora pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru inf.prev.de art.215 alin.1,2,3 c.p, de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art.36 alin.1 c.p, art.33 lit.a c.p, art.34 lit.b c.p, şi art.35 alin.1 c.p, va recontopi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată mai sus, cu pedepsele aplicate inculpatului prin s.p.1015/2002 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, definitivă prin decizia penală nr.1352 din 7.10.2003 a Curţii de A p e l C r a i o v a pentru care s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, astfel încât inculpatul E. J. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c cod penal.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cu cheltuieli judiciare, în baza art.192 alin.2 c.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E .

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l D o l j împotriva deciziei penale mr. 149 de la 4 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...).

Casează în parte sentinţa şi decizia recurată sub aspectul laturii penale.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art.11 pct.2 lit. b c.p.p., rap. la art.10 lit. g, c.p.p., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.280 din lg.53/2003 cu aplic.art.13 c.p.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art.215 alin.1,2,3 c.p. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Recontopeşte pedeapsa de mai sus cu ped. aplicate prin s.p.nr.1015/2002 a J u d e c ă t o r i a C r a i o v a,astfel încît inculpatul va executa ped. de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a,b,c.c.p.

Menţine celelalte dispoziţii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,iar onorariu avocat oficiu va fi suportat din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică de la 26 T. 2008.

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) D.

Grefier,

N. E.

Red.jud.S..

j.a. T.N.

C.M.

IB/06.10.2008

29 T. 2008,

Emis extras penal.

B. C va urmări şi încasa de la inc. E. J. suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare statului şi se vor lua măsuri de confiscare a sumei de 7.789,77 lei.