Cabinet avocat Dreptul muncii

- acţiune în răspundere patrimonială –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1425

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – prin Direcţia Silvică B, cu sediul în mun. B,(...), judeţul B, prin reprezentanţii săi legali şi de pârâţii S. G, cu sediul în mun. B, Calea Naţională, nr. 318, judeţul B, B. E., domiciliată în mun. B,(...), judeţul B şi J. U., cu domiciliul ales la Direcţia Silvică B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei nr. 798 din 12 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar (...)).

La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente, pârâţii recurenţi şi pârâţii intimaţi J. M. B. şi B. (...).

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunţare cu privire la acestea.

După deliberare,

C U R T E A ,

Asupra recursurilor de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială la 1 august 2008, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA - prin Direcţia Silvică B a chemat în judecată pârâţii S. G, B. E., J. U., J. M. B. şi B. (...) solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 31293,4 lei reprezentând pagubă produsă unităţii şi constatată de Camera de Conturi B.

A arătat reclamanta că, prin punctul 5 din procesul verbal întocmit de Camera de Conturi B la 7 noiembrie 2005, ca urmare a controlului efectuat s-a constatat că în perioada octombrie 2002 – august 2003 s-au efectuat plăţi în sumă totală de (...) lei către S.C. D. SA B pentru realizarea obiectivului „ Drum forestier H.” situat pe raza localităţii D. prevăzute în contractul de lucrări 8040 din 30 septembrie 2002.

S-a mai arătat că din analiza documentelor de achiziţie organul de control a constatat mai multe aspecte de nerespectare a reglementărilor legale privind achiziţiile publice, iar prin adresa nr. 18621 din 21.12.2005 Camera de Conturi B a dispus efectuarea demersurilor legale până la împlinirea termenului stabilit de lege pentru stingerea, prin prescripţie, a dreptului la acţiune a Direcţiei Silvice B pentru recuperarea prejudiciilor cauzate acesteia.

Prin încheierea din 29 octombrie 2008 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal s-a admis excepţia lipsei de competenţă materială a instanţei de contencios administrativ, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o secţiei civile a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – complet litigii de muncă.

Analizând competenţa sa, în raport cu dispoziţiile 284 din Legea 53/2003 şi dispoziţiile OUG 59/2000 care nu stabilesc o normă specială de competenţă decât pentru contestarea deciziei de sancţionare (art. 52 alin. 3 din Ordonanţă) şi având în vedere că art. 109 din Legea 188/1999 limitează competenţa instanţei de contencios administrativ doar la cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, secţia comercială a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei civile a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – complet litigii de muncă – spre competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată sub nr. (...) la Secţia civilă a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i.

Investită cu soluţionarea cauzei, secţia civilă a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, în respectarea prevederilor art. 158 Cod procedură civilă, a procedat la verificarea competenţei sale.

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 9 ianuarie 2009, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S. ROMSILVA şi pârâta B. E., în favoarea T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i secţia civilă. Totodată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de S. ROMSILVA în contradictoriu cu pârâţii S. G, J. U., J. M. B. şi B. (...) în favoarea T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflictul de competenţă între cele două secţii.

Cauza a fost înaintată Curţii de A P E L S U C E A V A pentru regulator de competenţă.

Prin sentinţa nr. 6 din 12 martie 2009, Curtea de A P E L S U C E A V A a respins cererea de regulator de competenţă ca inadmisibilă.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus trimiterea cauzei la T r i b u n a l u l B o t o ş a n i pentru continuarea judecăţii.

Cu adresa nr. (...) din 8 aprilie 2009 (f. 120 dosar fond) cauza a fost restituită T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i.

Reinvestit cu soluţionarea cererii, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat că în ceea ce priveşte modalitatea de investire a instanţei de judecată, instanţa a avut în vedere faptul că prin adresa nr. 3250 din 21 mai 2009, Direcţia Silvică B a făcut dovada calităţii sale de reprezentant pentru Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA. Aceasta din urmă a precizat că directorii unităţilor din structura Romsilva reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi şi că Direcţia Silvică B este împuternicită ei, prin director şi consilierul juridic.

Faţă de această precizare, instanţa a constatat că reclamantă în cauză este Regia Naţională a Pădurilor Romsilva. Direcţia Silvică B este împuternicita acesteia, prin director şi consilier.

Cu privire la natura litigiului dedus judecăţii a reţinut că este aceea de litigiu de muncă.

În raport de natura astfel determinată – de litigiu de muncă – instanţa a analizat prevederile speciale din materia dreptului muncii, reglementate prin Legea 53/2003.

La termenul din 10 iunie 2009, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i în soluţionarea cauzei, faţă de art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 284 din Legea 53/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 798 din 12.06.2009, tribunalul a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii s-a prevăzut un caz de competenţă teritorială exclusivă şi nu alternativă, situaţie faţă de care se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i în raza căruia îşi are sediul reclamanta.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs R.N.P. Romsilva prin Direcţia Silvică B şi pârâţii S. G, B. E. şi J. U..

În dezvoltarea acestor motive, recurenţii au arătat că dispoziţiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii se completează cu cele ale C o d u l u i d e procedură civilă, că reclamanta R.N.P. – Romsilva nu are un sediu principal ci şi sedii secundare, nefiind astfel exclusă competenţa instanţei de la sediul secundar, conform disp. art. 6,7 şi 10 pct. 1,8 Cod procedură civilă.

Mai arată că legiuitorul a instituit competenţa teritorială absolută la domiciliu reclamantului în litigiile de muncă pentru a-i uşura sarcina probei şi pentru a evita cheltuieli şi deplasări specifice unui proces, că pârâţii şi-au desfăşurat activitatea la B şi că întreg probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză este legat de competenţele Direcţiei Silvice B.

În completare, recurenta R.N.P. Romsilva consideră că cerinţa prevăzută de art. 284 alin. 4 din Legea 53/2003 este îndeplinită întrucât Anexa 2 din H.G. nr. 1105/2003, respectiv Anexa nr. 2 din H.G. nr. 229/2009 indică sediul Direcţiei Silvice B care în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 2 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1105/2003, respectiv art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009 are atribuţii delegate prin aceste acte normative pentru îndeplinirea atribuţiilor R.N.P. – Romsilva pe raza teritorială a judeţului B, în municipiul B.

Consideră recurenţii că cererile referitoare la cauzele privind conflictele de drepturi se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea în care salariatul prestează munca, indiferent dacă această unitate are sau nu personalitate juridică.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea apreciază că sunt nefondate, din următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă teritorială exclusivă şi nu alternativă, astfel că pârâţii nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe.

Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenţei tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul reclamanta nu lasă loc niciunei interpretări sub aspectul unei posibile competenţe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.

Aşa cum a stabilit instanţa de fond, calitatea de reclamantă în cauză o are R.N.P. Romsilva, al cărui sediu se află în B, aspect ce impune ca prezenta cauză să fie soluţionată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i, conform dispoziţiilor legale mai-sus menţionate.

Faptul că R.N.P. – Romsilva este reprezentată de Direcţia Silvică B care dispune de sediul prevăzut la pct. 7 din Anexa nr. 2 din H.G. nr. 229/2009 în municipiul B, judeţul B nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a prezentei cauze de către T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i.

Curtea nu poate primi nici apărările recurenţilor exprimate prin concluziile scrise, potrivit cărora în cauza de faţă calitate de reclamant are Direcţia Silvică B şi nu R.N.P. Romsilva, întrucât acestea sunt contrazise de înscrisurile depuse la filele 42-73 dosar fond.

Aşa fiind, Curtea faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursurile, ca nefondate.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA prin Direcţia Silvică B, cu sediul în mun. B,(...), judeţul B şi de pârâţii S. G, cu domiciliul în municipiul B, Calea Naţională nr. 318, judeţul B, B. E., din B,(...), J. U., cu domiciliul ales la Direcţia Silvică B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei nr. 798 din 12 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar (...)).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. C.E.

Jud. fond D. M.

E. I.

Tehnored. H.L.

Ex. 2/25.11.2009