Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.257/2010

Şedinţa publică de la 18 februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...) -judecător

(...) (...) -judecător

(...) (...) -judecător

(...) (...) -grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul T. S. împotriva sentinţei civile numărul 669/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă av.N. E. pentru reclamantul recurent şi c.j.E. (...)ia pentru pârâta intimată Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare- Sucurasala B de B..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata Societatea Naţională de îmbunătăţiri Funciare SA B.

Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantului recurent.

Se comunică câte un exemplar din întâmpinări cu mandatarul reclamantului recurent şi ne mai fiind alte cererii de formulat instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatarul reclamantului recurent solicită respingerea excepţiei invocate de pârâta intimată SNIF SA B întrucât Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Sucursala B de B. este subordonată celei centrale din B.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiuni aşa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate lasă la aprecierea instanţei excepţia invocată de SNIF SA B prin întâmpinarea depusă la dosar.

Solicită respingerea recursului menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică. La întrebarea instanţei dacă Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare –Sucursala B de B. are personalitate juridică, răspunde că nu are personalitate juridică. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Constată că, prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a sub dosar nr(...) reclamantul T. S. a chemat în judecată pârâtele Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA Sucursala A – B. şi Societatea de Îmbunătăţiri Funciare SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa :

• să se dispună anularea Deciziei nr. 28/17.12.2008 şi obligarea pârâtelor la reintegrarea acestuia şi achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;

• obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii arată că măsura adoptată prin decizia atacată este nelegală , decizia fiind emisă cu nesocotirea prevederilor art. 73 şi 74 al.1 lit. b din Legea 53/2003 în ceea ce priveşte concedierea sa.

Susţine reclamantul că pârâta emitentă a deciziei nu i-a acordat dreptul la un preaviz care i-ar fi creat posibilitatea de a-şi căuta un nou loc de muncă, împrejurare care, raportată la prevederile art. 76 din Legea 53/2003 , conduce la constatarea nulităţii absolute a acesteia.

Sub un alt aspect apreciază că anularea deciziei se impune şi pentru faptul că măsura concedierii s-a făcut prin încălcarea art.1 din acordul încheiat între Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare şi Uniunea Sindicatelor din Îmbunătăţiri Funciare, articol care prevede că nominalizarea personalului disponibilizat se va face de către o comisie constituită din patronat şi sindicatul fiecărei sucursale.

În situaţia sa arată că disponibilizarea s-a făcut doar de conducere şi fără consultarea sindicatului.

În fine, arată că temeiul invocat în cuprinsul deciziei nu corespunde realităţii, locul de muncă nefiind desfiinţat, aspect ce rezultă din acordul intervenit între N. şi pârâta de ordin 2 în sensul restrângerii activităţii doar pe intervalul 01.11.2008 – 30.04.2009, după care s-a reluat.

În contextul celor expuse apreciază că raportul său de muncă trebuia menţinut cu asigurarea plăţii a 75% din salariul de bază, situaţia sa încadrându-se în prevederile art.53 din Codul muncii.

Pârâtele au depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii motivat prin aceea că petentului nu îi sunt aplicabile prevederile art.74 al.1 lit. b din Codul muncii, acesta fiind disponibilizat temporar şi nu definitiv.

Susţin pârâtele că au fost efectuate consultări cu personalul existent în activitate, luându-se măsurile necesare cu privire la protecţia socială a salariaţilor T. societăţile agricole, comerciale din industria alimentară şi agricultură – îmbunătăţiri funciare, etc. în sensul acordării indemnizaţiei de şomaj prevăzută de Legea 76/2002.

Pe de lată parte arată pârâtele că decizia contestată şi-a produs efectele prin încasarea de către contestator a indemnizaţiei de şomaj cuvenite în baza acesteia.

Pârâta Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” SA B invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, argumentată în sensul inexistenţei unui raport de muncă între reclamant şi pârâtă, aceasta neavând calitatea de angajator al reclamantului.

Prin Sentinţa civilă nr. 669/2009, T r i b u n a l u l A l b a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Financiare SA şi în consecinţă respinge contestaţia formulată împotriva acesteia.

Pe fond, respinge contestaţia formulată de acelaşi contestator împotriva intimatei Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA – Sucursala A- B..

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajatul acestei societăţi în calitate de conducător auto începând cu data de 17.12.2008 când prin decizia nr. 28/2008, contractul de muncă al acestuia a încetat în baza art.65 din Legea 53/2003.

Contestaţia împotriva măsurii concedierii s-a apreciat a fi nefondată câtă vreme decizia atacată face referire la nota comună încheiată între N. şi N. la data de 02.12.2008 privind disponibilizarea personalului pe perioada de iarnă.

Temeiul legal invocat de contestator – respectiv art. 74 din Codul muncii – s-a apreciat că nu-i este aplicabil acestuia în condiţiile în care disponibilizarea este temporară şi nu efectivă.

Pe de altă parte s-a făcut dovada efectuării unor consultări cu personalul existent în activitate, astfel cum a rezultat din procesul verbal încheiat la data de 12.12. 2008 cu ocazia constituirii comisiei paritare patronat-sindicat privind nota comună încheiată între N. şi N. menţionată în cuprinsul deciziei atacate.

Din acest proces verbal rezultă că s-a convenit asupra rechemării personalului din şomaj în situaţia ivirii unor contracte sau comenzi , prin urmare, concedierea este temporară.

Cu privire la dreptul la preaviz invocat de contestator, s-a apreciat ca fiind nefondată în condiţiile în care la pct. 4 din Acordul 9193/02.12.2008 încheiat în baza prevederilor din nota comună menţionată în decizia atacată, se prevede că salariaţii disponibilizaţi temporar nu vor beneficia de dreptul de preaviz .

Reclamantul a fost disponibilizat în luna decembrie 2008, la momentul disponibilizării acestuia ne mai existând posibilitatea constituirii unei comisii care să analizeze situaţia personalului disponibilizat, societatea aplicând disp. art. 65 Codul muncii, aspect contestat de către reclamant.

Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatorul care în expunerea de motive arătând că argumentele reţinute de prima instanţă sunt netemeinice, întrucât acele aşa zise acorduri şi note încheiate între cele trei părţi nu pot cuprinde clauze contrare dispoziţiilor legale.

Astfel,dreptul la preaviz este garantat atât normele c o d u l u i m u n c i i cât şi de legislaţia Convenţie Europene a Drepturilor Omului indiferent dacă e vorba despre o concediere definitivă sau temporară. În cazul său aşa cum se desprinde din conţinutul deciziei atacate se poate observa în mod foarte clar că este vorba despre o concediere definitivă şi nu temporară operată în baza art.65 din c o d u l m u n c i i. Caracterul unei decizii definitive reiese şi din faptul că nici la ora actuală nu a mai fost angajat,cu toate că termenul de reangajare era prevăzut în acel acord la data de 30.04.2009.

În această situaţie angajatorul avea obligaţia conform art.73 din Lg.nr.53/2003 de a asigura un preaviz de cel puţin 15 zile lucrătoare, însă acest drept nu i-a fost asigurat motiv pentru care consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art.76 din Lg.nr.53/2003, respectiv nulitatea absolută a deciziei de concediere.

A mai susţinut că această măsură a fost făcută cu încălcarea art.1 din acordul încheiat cu Uniunea Sindicatelor din Îmbunătăţiri funciare în sensul că disponibilizarea personalului din fiecare unitate se face de către o comisie mixtă constituită din patronat şi sindicatul fiecărei sucursale.

Mai arată că, clauzele cuprinse în acordul menţionat şi în nota N., atât sub aspectul formei de disponibilizare cât şi pe fondul problemei sunt contrare dispoziţiilor art.38 din c o d u l m u n c i i, unde se prevede în mod foarte clar că,, salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută”.În acest sens atât clauza cu renunţarea la preaviz cât şi cea privind disponibilizarea sunt contrare dispoziţiilor art.73, 53 din c o d u l m u n c i i, iar conform art.38 din c o d u l m u n c i i acestea sunt lovite de nulitate absolută.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ., precum şi din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ., Curtea constată că recursul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA B se constată că Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA – Sucursala A –B. face parte din structura organizatorică a SNIF B şi nu are personalitate juridică fapt recunoscut prin întâmpinare de această pârâtă, astfel că în mod greşit excepţia a fost admisă.

În ce priveşte fondul cauzei se reţine că, societatea pârâtă a hotărât disponibilizarea unui număr de 600 de salariaţi sens în care a încheiat mai multe documente: Nota comună N.- N. nr. 1092/Pp din 2.12.2008/3771/2.12.2008 ; Protocolul nr. 9194/2.12.2008/365/2.12.2008; Acordul nr. 9193/2.12.-2008/364/2.12.2008 şi Actul adiţional la acest acord cu nr. 9361/10.12.-2008/366/10.12.2008, prin care s-a stabilit ca aceste disponibilizări să se efectueze temporar pe perioada de reducere a activităţii din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a dificultăţilor economice,cu menţiunea expresă cuprinsă în acord că salariaţii disponibilizaţi nu vor beneficia de plăţi compensatorii şi preaviz.

Prin decizia nr. 28 din 17.12.2008 emisă de intimată, s-a decis ca începând cu data de 17.12.2008, să înceteze contractul individual de muncă al recurentului, în conformitate cu prevederile art.65 din legea nr.53/2003.

Potrivit art. 73 alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare iar potrivit art. 74  alin.(1) decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea;  b) durata preavizului;    c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) lit. d);    d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

În conformitate cu prevederile art. 76, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

Din decizia contestată lipseşte menţiunea privind dreptul la preaviz, menţiune obligatorie aşa cum rezultă din prevederile art.74C.muncii iar potrivit art. 38 orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Faptul că ulterior emiterii deciziei salariatul renunţa la dreptul prevăzut în favoarea sa, nu înseamnă că acesta nu va beneficia de indemnizaţia aferentă perioadei de preaviz şi nici nu este posibil ca acest drept să fie suprimat prin voinţa unilaterală a angajatorului câtă vreme este prevăzut expres lege.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, se reţine că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. pr. civ. îl va admite, va modifica sentinţa în sensul că va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA B , va admite contestaţia formulată de contestatorul T. S. în contradictoriu cu intimaţii Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA B şi Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA – Sucursala A –B. şi în consecinţă va dispune anularea Deciziei nr.28/17.12.2008 . Vor fi obligate pârâtele la reintegrarea contestatorului T. S. şi la plata despăgubirilor egale cu salarii indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul T. S. , împotriva sentinţei nr.669/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar civil nr(...) şi în consecinţă:

Modifică în tot hotărârea atacată şi rejudecând cauza dispune:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA B.

Admite contestaţia formulată de contestatorul T. S. în contradictoriu cu intimaţii Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA B şi Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA – Sucursala A –B. şi în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr.28/17.12.2008.

Obligă pârâtele la reintegrarea contestatorului T. S. şi la plata despăgubirilor egale cu salarii indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 18.02. 2010.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.FC

Tehnored.TM/5ex

16.03. /2010

Jud.F.E. L

E. L.