Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 704

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE (...)J. 2008

COMPLETUL D. DIN:

PREŞEDINTE- (...) (...)-PREŞEDINTE SECŢIE

-(...) (...)- JUDECĂTOR

- (...) (...)- JUDECĂTOR

GREFIER -U. B.

x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, împotriva sentinţei numărul 3618 din data de 23 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, intimata pârâtă Instituţia Prefectului G şi intimatul reclamant T. H. la Instituţia Prefectului G .

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 c.p.c. şi este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.

Curtea, apreciind cauza în stare de soluţionare, a trecut la deliberări;

INSTANŢA

Asupra recursului de faţă;

Prin acţiunea formulată de reclamantul T. H. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Instituţia Prefectului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să îi acorde sporul de confidenţialitate şi de mobilitate în cuantum de 25% aplicat salariului de încadrare al reclamantului, începând cu 01.01.2006.

În motivarea acţiunii, se arată că activitatea consilierilor juridici se desfăşoară în proporţie de 80% în afara instituţiei, deci obligaţiile de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă, ci la instanţele judecătoreşti din judeţ şi din ţară sau la alte instituţii pentru reprezentare şi documentare.

Se invocă Statutul profesiei de consilier juridic, respectiv art. 60, 25,26,45 privind obligaţiile şi drepturile consilierilor juridici.

Mai arată că potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispoziţiile prezentei legi se compensează cu prevederile legislaţiei muncii, iar acordarea sporului de 25% se circumscrise principiului dreptului la egalitate de şase consfinţit prin dispoz. art. 39 al. 1 lit.,d din legea 53/2003 ( Codul muncii) şi art. 29 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, conform căruia „ funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii”.

Prin sentinţa nr. 3618 din 23 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l G o r j a admis acţiunea reclamantului şi obligarea pârâţilor la acordarea sporului de confidenţialitate şi a sporului de mobilitate în cuantum de 25% începând cu 01.01.2006, în sumă actualizată la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Recursul este fondat.

Curtea, examinând motivele de recurs, reţine că la adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantului, de a i se acorda sporul de dispozitiv, trebuie să se aibă în vedere următoarele:

Personalul din cadrul autorităţilor publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.

Sistemul de salarizare al funcţionarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 şi OUG 92/2004.

În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcţionarului public, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.

Acelaşi text, la aliniatul 2 prevede că funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale , în condiţiile legii.

Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcţionarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele şi alte drepturi.

Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.

Din dispoziţiile art. 1 alin.3 din OUG nr. 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcţionarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi.

În aceeaşi lege, la Secţiunea a II-a sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcţionarii publici.

Astfel, în art.14 este stabilit sporul de vechime şi cuantumul acestuia, în funcţie de vechimea în muncă, în art.15 se regăseşte sporul pentru munca în timpul nopţii , în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor.

De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidenţialitate.

Rezultă din expunerea efectuată mai sus că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secţiunea „alte sporuri” .

Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria „alte drepturi”.

Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forţă generală obligatorie, cum este legea sau ordonanţa guvernului, care are aceeaşi putere juridică ca şi legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviinţează.

O astfel de soluţie se impune, întrucât, din cuprinsul art.3 al OUG 92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.

Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.

Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.

Instanţa de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite şi să acorde ea însăşi sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.

Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcţionarilor publici, în mod evident instanţa ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.

Cum însă sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor şi cum gestiunea sistemului de salarizare aparţine ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanţa nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.

La adoptarea soluţiei de respingere a cererii funcţionarilor publici, primarul nu a avut în vedere Ordinul MAI 436/2003 în care se susţine că s-a precizat că sporul de dispozitiv se acordă numai funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor publice centrale, ci el s-a încadrat în resursele financiare pe care le avea la dispoziţie.

Primarul avea obligaţia de a lua măsuri să se aloce resurse de finanţare a plăţii drepturilor stabilite prin lege de către autoritatea cu putere de reglementare general obligatorie.

Sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege, nu se poate reţine că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligaţii legale, şi ca urmare el nu s-a comportat discreţionar.

Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală.

Având în vedere cele expuse, se va admite recursul, se va modifica sentinţa, în sensul că se va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, împotriva sentinţei numărul 3618 din data de 23 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) .

Modifică sentinţa în sensul că respinge acţiunea.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Aprilie 2008 .

Red.jud.C.M.

Tehnored.C.B./2 ex.

02.06.2008