Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.1231

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2009

CURTEA D. DIN :

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

GREFIER (...) (...) (...)

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii D. S. B., E. P., T. F., M. E., D. M., D. F. S., D. F., (...) G. S., E. N. E., T. B.N, U. B. E. şi E. (...) E., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FAMILIEI.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Curtea constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal la 27.11.2008, reclamanţii D. S. B., E. P., T. F., M. E., D. M., D. F. S., D. F., (...) G. S., E. N. E., T. B.N, U. B. E. şi E. (...) E., au solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FAMILIEI, obligarea acesteia la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999 , începând cu 16.02.2004 până la data pronunţării hotărârii şi pe viitor, actualizate cu indicele de inflaţie.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii au arătat că au calitatea de funcţionari publici în cadrul pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici , iar potrivit dispoziţiilor art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 13 Titlul III al.2 din Legea 161/2003 pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.

Susţin reclamanţii că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispoziţiilor art.38 şi 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariaţii nu pot renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaţilor fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de şanse şi tratament.

Conform dispoziţiilor art.117 din Legea 188/1999 dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile legislaţiei muncii precum şi cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice .

Astfel reclamanţi apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat doar suspendarea obligaţiei corelative.

Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăşi esenţa dreptului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.31 alin.1 lit.c şi d din Legea nr.188/1999, modificată şi republicată.

În dovedirea cererii reclamanţii au depus la dosar practică juridică, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu există norme privind modalitatea concretă de calcul a drepturilor solicitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Prin dispoziţiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 şi prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplinitul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se aprobă funcţionarilor publici în anul 2007 „gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite”:

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, în condiţiile în care nu se poate aprecia asupra existenţei unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, Curtea reţine că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.

Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispoziţiilor art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999.

Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competenţa de a se substituii legiuitorului sau executivului în privinţa acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.

În considerarea celor reţinute anterior, având în vedere calitatea de funcţionari publici a reclamanţilor, faţă de dispoziţiile legale menţionate, Curtea va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanţii D. S. B., E. P., T. F., M. E., D. M., D. F. S., D. F., (...) G. S., E. N. E., T. B.N, U. B. E. şi E. (...) E. toţi cu domiciliul ales în B, sector 1, str. (...).I.(...) nr.2-4, Bl.corp D, . D.. 637 , în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FAMILIEI cu sediul în B, sector 1, str. (...).I.(...) nr.2-4, Bl.corp D, . D.. 637, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 24 martie 2008.

PREŞEDINTE, GREFIER,

H. B. O. O. D. O.

Red.B.

Tehnored.J./4 ex.

31.03.2009