Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.1234

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2009

CURTEA D. DIN :

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

GREFIER (...) (...) (...)

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta E. D., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanta prin avocat J. G cu împuternicire avocaţială la dosar şi pârâtul prin consilier juridic E. E. cu delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei faptul că, prin serviciul registratură, pârâtul Ministerul Mediului a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar.

Se mai învederează instanţei faptul că, la data de 20.03.2009 reclamanta a depus la dosar înscrisuri, reprezentând practică judiciară.

Curtea comunică reclamantei, prin apărător, o copie a întâmpinării.

La solicitarea apărătorului reclamantei, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinare.

La a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta, prin avocat şi pârâtul, prin consilier juridic.

Apărătorul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea acordă cuvântul pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât prin întâmpinare şi pe fondul cauzei.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, conform motivelor arătate prin întâmpinare.

Apărătorul reclamantei, solicită respingerea excepţiei. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate; cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Pârâtul, prin consilier juridic, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal la 24.12.2008, reclamanta E. D. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, obligarea pârâtului la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999, începând cu 1.01.2004 -18.07.2005 şi pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtului, iar potrivit dispoziţiilor art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 13 Titlul III al.2 din Legea 161/2003 pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.

Susţine reclamanta că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispoziţiilor art.38 şi 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariaţii nu pot renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaţilor fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de şanse şi tratament.

Conform dispoziţiilor art.117 din Legea 188/1999 dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile legislaţiei muncii precum şi cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice .

Astfel reclamanta apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat doar suspendarea obligaţiei corelative.

Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăşi esenţa dreptului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.31 alin.1 lit.c şi d din Legea nr.188/1999, modificată şi republicată.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar practică juridică.

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pentru perioada 1.01.2004 – 18.07.2005, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că suplimentele solicitate de reclamanţi au fost incluse în baza de calcul al salariului de bază al funcţionarilor publici, potrivit art.5 din OUG 192/2002.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului acţiunii invocată de pârât, instanţa o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere că suspendarea dreptului la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare a avut ca efect şi suspendarea exerciţiului dreptului la acţiune a reclamantei potrivit dispoziţiilor art.13 lit.a din Decretul 167/1958.

Pe fondul cauzei , potrivit dispoziţiilor art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Prin dispoziţiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 şi prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se aprobă funcţionarilor publici în anul 2007 „gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite”:

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, în condiţiile în care nu se poate aprecia asupra existenţei unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, Curtea reţine că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.

Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispoziţiilor art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999.

Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competenţa de a se substituii legiuitorului sau executivului în privinţa acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.

În considerarea celor reţinute anterior, având în vedere calitatea de funcţionar public a reclamantei, faţă de dispoziţiile legale menţionate, Curtea va respinge excepţia invocată şi cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Respinge cererea formulată de reclamanta E. D. cu domiciliul ales în B,(...), (...)D 41, .1, .3, .13, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI cu sediul în B,(...)-14, sector 5, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.

PREŞEDINTE GREFIER

H. B. O. O. D. O.

Red.H.

Tehnored.J./4 ex.

31.03.2009