Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.1871

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2009

CURTEA D. DIN :

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

GREFIER (...) (...) (...)

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele E. N. S., D. (G.) D. F., O. F. şi T. U. Ş., în contradictoriu cu pârâtul T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Curtea din oficiu invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi reţine cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal la 18.02.2009, reclamantele E. N. S., D. (G.) D. F., O. F. şi T. U. Ş., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I, obligarea pârâtei la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului fiecăruia dintre reclamanţi până la data plăţii efective, şi pentru viitor, şi daunele interese aferente potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii au arătat că au avut calitatea de funcţionari publici în cadrul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, iar potrivit dispoziţiilor art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 13 Titlul III al.2 din Legea 161/2003 pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c şi d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.

Susţin reclamanţii că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispoziţiilor art.38 şi 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariaţii nu pot renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaţilor fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de şanse şi tratament.

Conform dispoziţiilor art.117 din Legea 188/1999 dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile legislaţiei muncii precum şi cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice .

Astfel reclamanţii apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat doar suspendarea obligaţiei corelative.

Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăşi esenţa dreptului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.31 alin.1 lit.c şi d din Legea nr.188/1999, modificată şi republicată.

În dovedirea cererii reclamanţii au depus la dosar practică juridică, copia carnetelor de muncă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

La termenul de judecată de la 5.05.2009, Curtea din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţie asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.109 din legea 188/1999 modificată şi republicată „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.

Conform art.10 alin.1 din Legea 554/2004 modificată şi republicată „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În speţă, raporturile de serviciu ale reclamanţilor sunt încheiate cu T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i , autoritate publică organizată la nivel local, împrejurare în raport cu care, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea reţine că excepţia necompetenţei materiale este întemeiată, urmând a o admite şi a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declina competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantele E. N. S., D. (G.) D. F., O. F. şi T. U. Ş., în contradictoriu cu pârâtul T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal .

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 5 mai 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

H. B. O. O. D. O.

Red.H.

Tehnored.J./2 ex.

20.05.2009