Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5547

Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...) P.

x.x.x.x.x

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de chemata în garanţie DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinţei civile nr. 1813/18.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă B. E., E. E., D. H., D. N., D. E., H. M. U., H. J., N. E., O. M., E. J., E. D., precum şi intimatul pârât CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect „drepturi băneşti”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se cererea scrisă de la dosar, prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 C.pr.civ., după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reţinut spre soluţionare.

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă.

T r i b u n a l u l G o r j prin sentinţa nr. 1813 de la 18 martie 2009 a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.

A admis acţiunea formulată de reclamanţii B. E., E. E., D. H., D. (...), D. E., H. M. U., H. J., N. E., O. M., E. J., E. D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.

A admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.

A obligat pârâta Curtea de Conturi a României la plata către reclamanţi a contravalorii primelor de vacanţă cuvenite pe perioada 2001-2008.

A obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi.

Prin considerente s-a reţinut că prima de vacanţă a fost acordată anumitor categorii de personal, ceea ce dus la crearea unei situaţii discriminatorii din punct de vedere al salarizării care încalcă prevederile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, OG nr.137/2000, aprobată prin Legea 48/2002, iar potrivit art. 14 din CEDO, diferenţe de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincţii şi situaţii analoge şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

Instanţa a apreciat că prima de vacanţă face parte din salariul personalului şi nu constituie un impediment faptul că nu este menţionată în D.. S-a făcut trimitere la clauzele CCM şi la dispoz. art. 269 din Codul muncii, privind răspunderea materială a angajatorului.

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât DGFP M în numele MFP şi Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, prima recurentă invocând inexistenţa unor raporturi de muncă cu reclamanţii şi faptul că nu poate fi obligat să elaboreze proiect de rectificare de buget în care să fie incluse sumele acordate ca prime de vacanţă.

Recurenta Curtea de Conturi a României a criticat sentinţa prin prisma neluării în considerare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul cauzei, consideră că prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, nu le este aplicabil reclamanţilor, nefăcând parte din categoria personalului contractual, salarizarea acestora fiind reglementată de OUG nr.160/13.10.2000.

S-au invocat şi dispoz. OG nr.137/2000, precum şi suveranitatea contractului individual de muncă.

Recursurile sunt fondate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că motivele invocate sunt întemeiate, având în vedere următoarele:

Prin acţiunea înaintată, reclamanţii în calitatea lor de angajaţi ai pârâtei, au solicitat obligarea acesteia la plata primei de concediu pentru perioada 2001-2008.

În susţinerea acţiunii au invocat dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Trimiterea la acest text de lege nu poate fi aplicabilă reclamanţilor, vizând alte categorii profesionale, aceştia având calitatea de personal contractual, dispoz. art.6 din legea 188/1996, dispunând clar că „nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice”, iar art. 35 alin.2 delimitează D. beneficiază de această primă şi anume funcţionarul public.

Nu poate fi vorba de o discriminare, ţinând cont de prevederile art. 2 alin.1 din OG 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, ce defineşte această noţiune.

Actul normativ cadru în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi este OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, controlorii financiari beneficiază de lege specială de salarizare, funcţia deţinută de aceştia fiind de natură contractuală, neputând fi extinsă acordarea acestui beneficiu aşa cum susţine instanţa de fond că este componentă a salariului de bază, chiar dacă nu este menţionată în contractul individual de muncă. Nu i se poate imputa angajatorului că nu a respectat legea la încheierea acestor contracte individuale, atâta timp cât există o lege specială de salarizare.

Neexistând nicio dispoziţie în cuprinsul Legii 94/1992 şi Legii 53/2003 care să stabilească dreptul la o primă de vacanţă pentru categoria de salariaţi din care fac parte reclamanţii, nu pot fi acordate aceste drepturi.

Drept urmare, instanţa urmează ca în baza art. 312 Cod pr.civilă, rap.la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, să admită recursul, modifică sentinţa, iar pe fondul cauzei să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, va fi respinsă şi cererea de chemare în garanţie a MFP.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de chemata în garanţie DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinţei civile nr. 1813/18.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi B. E., E. E., D. H., D. N., D. E., H. M. U., H. J., N. E., O. M., E. J., E. D. şi intimatul pârât CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Modifică sentinţa în sensul că respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Octombrie 2009.

04.11.2009

Red.jud.I.(...)

3 ex/AS

j.f.E.M.T.

L.U.