Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 960

Şedinţa publică de la 16 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de recurenta S.C. E. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 242 din 12.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i intimat fiind U. D. B..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilierul juridic E. E. pentru intimata-recurentă şi intimatul asistat de avocat N. O..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecata şi că prin serviciul registratură s-au depus la dosar înscrisuri de către recurenta S.C. E. S.A., duplicatul fiind comunicat intimatului.

Consilierul juridic E. E. depune la dosar copii de pe fluturaşul prin care se arată că i-a fost virată intimatului indemnizaţia de concediere şi pentru concediul de odihnă, duplicatul acestor înscrisuri a fost înmânat apărătoarei intimatului

Părţile prezente precizează că nu mai au de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Consilierul juridic E. E. pentru recurenta S.C. E. S.A. consideră că hotărârea primei instanţei este netemeinică şi nelegală şi că probele şi dispoziţiile legale nu au fost corect apreciate. Nu este vorba despre un act singular de concediere ci este un proces complex.

Salariaţii din divizia financiară rămaşi după prima etapă de concediere au încheiat noi contracte individuale de muncă, inclusiv contestatorul, activitatea lui fiind la sediul punctului de lucru E. I. Cu probele depuse la dosarul cauzei societatea a făcut dovada că activitatea de birouri din I a fost închisă în august 2008 iar imobilul vândut.Ulterior a fost închis şi punctul de lucru Staţia de Ï. B. E. M..

Alte două motive de nulitate reţinute au fost că societatea nu ar fi respectat dispoziţiile legale prevăzute de c o d u l m u n c i i şi că nu au fost efectuate două notificări. Dar în cauză nu suntem în cazul unor concedieri singulare, iar acţiunea de reorganizare este un singur act complex ce a fost hotărât cu sindicatul de a se desfăşura până în anul 2010. Până acum şi-au pierdut locul de muncă circa 20.000 oameni. Mai precizează că prin planul social s-a stabilit procedura de închidere a punctelor de lucru, pachetul financiar compensatoriu şi măsurile de sprijin al celor care şi-au pierdut locul de muncă. Acest plan se desfăşoară pe etape şi fiecare etapă a fost notificată. Conform planului în 2006 s-a închis activitatea de îmbuteliere, iar în anul 2008 a avut loc a doua etapă. Un alt motiv de nulitate invocat ar fi că societatea ar fi fost obligată să notifice şi instituţiile abilitate de pe raza punctului de lucru. Acest lucru este o adăugare la lege şi nu poate fi sancţionat de instanţă. De asemenea s-a reţinut că decizia de concediere s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor art.57 din Contractul Colectiv de Muncă. Însă din anul 2005 până în anul 2009 s-au desfiinţat peste 18.000 locuri de muncă şi niciodată sindicatul nu a invocat excepţia de nelegalitate, deciziile de concediere fiind semnate de liderii de sindicat. Sindicatul Distribuţia a ieşit şi a protestat doar atunci când scăderea numărului de angajaţi membri a pus în pericol desfăşurarea activităţii sindicatului şi pierderea de către acesta a sediului pus la dispoziţie. Indică faptul că după pronunţarea hotărârii de reintegrare de către instanţa de fond comunicarea cu cei 16 angajaţi a fost foarte dificilă şi nici unul dintre aceştia nu a vrut să ocupe locurile găsite în ţară. Solicită admiterea recursului formulat , casarea hotărârii primei instanţe şi respingerea contestaţiei. Depune concluzii scrise la dosar.

Avocat N. O. pentru intimatul U. D. B. solicită respingerea recursului . Tribunalul a procedat corect când a constatat nelegalitatea deciziei desfacerii contractului de muncă. Intimata a enunţat o serie de procedee de desfacere a contractului de muncă, o serie de situaţii în care ar fi fost emise decizii similare in ţară, dar nu a respectat dispoziţiile legale de a emite o decizie de desfacere a contractului de muncă. În mod corect instanţa de fond a înlăturat susţinerile recurentei considerând faptul că este vorba de emiterea unei dispoziţii de desfacere a contractului de muncă în baza art.65 şi nu a art. 68 din c o d u l m u n c i i. Unitatea a dorit să evite o asemenea situaţie. Avea şi alte obligaţii materiale. Încercând să evite obligaţiile materiale, s-a făcut un amestec între concedierile colective şi concedierile individuale. Trebuia să demonstreze că acest loc de munca a fost desfiinţat. S-a recunoscut că intimatul a rămas pe un loc de contabil. Nu poate fi numit un post ca fiind desfiinţat cât timp salariatul a rămas pe acel post, efectiv la serviciu. S-a demonstrat că în februarie 2008 s-a emis prima decizie şi ulterior au amânat concedierea până în august 2008.

Nu s-a oferit loc de muncă în aceeaşi firmă sau în ţară. Au fost posturi de economist dar nu au fost oferite intimatului reclamant. Nu i s-a comunicat că poate să ocupe un post conform art.74 din c o d u l m u n c i i. Trebuia să fie anexată la decizia de desfacere a contractului de muncă lista cu locurile libere . S-a pretins că exista un plan de restructurare dar nici acest plan nu a fost respectat de unitate. Solicită să se constate că T r i b u n a l u l I a ş i a procedat corect când a admis contestaţia, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i sub nr(...), U. D. B. a formulat contestaţie împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 432/ 18.08.2008, solicitând anularea acesteia ca nelegală, reintegrarea sa în funcţie, plata drepturilor băneşti corespunzătoare şi plata cheltuielilor de judecată.

În cererea sa, contestatorul a arătat că a fost încadrat pe durată nedeterminată prin contractul individual de muncă nr. 3254/ 1.09.2006, pe funcţia de economist în economie generală. Prin decizia nr. 432/ 18.08.2008 s-a desfiinţat postul de economist pe care-l ocupa în baza contractului individual de muncă.

Susţine faptul că decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 53/2003 şi în contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 8080/ 23.05.2000.

Astfel, conform art. 74 din c o d u l m u n c i i lit. d, decizia de concediere trebuie să conţină, în mod obligatoriu, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care urma să opteze pentru un loc de muncă vacant conform art 64 din c o d u l m u n c i i. Angajatorul are obligaţia de a propune salariatului alte locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea profesională a acestuia.

În situaţia în care nu dispune de locuri de muncă vacante, are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.

Conform dispoziţiilor art. 64 pct. 4 se poate dispune concedierea solicitantului doar în situaţia în care s-au făcut aceste demersuri astfel că, nerespectarea dispoziţiilor legale amintite mai sus duc în mod obligatoriu la nulitatea deciziei de concediere.

Mai mult, decizia de concediere a fost redactată încă din februarie 2008, când s-a pretins faptul că i s-a desfiinţat postul, continuând să lucreze încă 9 luni de zile fără ca efectiv postul său să fie desfiinţat.

Mai relevă faptul că angajatorul dispune de posturi similare aşa cum rezultă din site-ul E. din lunile august -septembrie

Mai mult, conducerea directă a Diviziei Financiare a solicitat angajatorului transferul său în business unde sunt posturi conforme cu pregătirea sa şi pe care ar avea posibilitatea să le ocupe dar nu s-a primit nici un răspuns unei asemenea cereri.

De asemenea, contestatorul a susţinut că decizia 432/ 18.098.2008 este nelegală deoarece s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă nr. 8080/ 23.05.2000.

Astfel, conform art. 57 din acest contract de muncă „ desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, indiferent de situaţie se face cu acordul sindicatului”, dar după cum se poate observa din decizia contestată lipseşte semnătura reprezentantului sindicatului.

De asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile art. 81 al. 2 din acelaşi contract colectiv de muncă.

Intimata S.C. ”E.”S.A. B a depus întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia formulată s-a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 432/ 18.08. 2008, reintegrarea în funcţia avută, respectiv cea de economist în economia generală în Departamentul Contabilitate T. şi obligarea societăţii la plata drepturilor băneşti de care a fost lipsit pe perioada desfacerii ilegale a contractului individual de muncă conf. art 78 din C.M.

Contestatorul solicită anularea deciziei întrucât, susţine acesta că a fost emisă cu încălcarea disp. art. 74 lit. d din C.M, în sensul că decizia de concediere trebuie să conţină, în mod obligatoriu, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, conf. art. 64 din C.M..

S-a mai susţinut, de asemenea, că în situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, avea obligaţia să solicite sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.

Intimata a arătat că aceste motive de anulabilitate invocate de către contestator sunt neîntemeiate întrucât la art.5 din Decizia 432/ 18.08.2008 privind încetarea contractului individual de muncă se precizează expres că, „E. S.A. nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea salariatului şi în consecinţă nu poate să îi ofere acestuia un alt loc de muncă în cadrul societăţii”.

S.C E. S.A. a dispus încetarea contractului individual al contestatorului în temeiul disp. art. 65 şi art. 66 din c o d u l m u n c i i, situaţie faţă de care dispoziţiile art. 64 din c o d u l m u n c i i nu sunt aplicabile în prezenta cauză şi că obligaţiile angajatorului prevăzute de art. 64 sunt aplicabile situaţiilor în care concedierea se dispune pentru motivele de la art. 61 lit. c şi d precum şi în situaţia prevăzuta de art. 56 lit. f.

Emiterea deciziei contestate a avut loc ca urmare a acţiunii de reorganizare şi restructurare a societăţii E. S.A. acţiune începută în anul 2005, potrivit Hotărârilor Consiliului de Administraţie al E. din data de 7.06.2005 şi din 09.08.2005 şi căreia îi sunt aplicabile disp. art. 65-78 din c o d u l m u n c i i.

Societatea a îndeplinit procedurile şi a luat toate măsurile prevăzute în situaţii de concedieri colective, aşa cum sunt reglementate de c o d u l m u n c i i şi de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societăţii E. S.A.

În acest sens s-a anexat copia Proiectului de concediere colectivă pentru etapa începută la data de 01.09.2007, etapa aflată în curs de desfăşurare.

S-a anexat, de asemenea, dovada notificării intenţiei de concediere colectivă, notificare transmisă organizaţiei sindicale şi organismelor prevăzute de dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i, respectiv Inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă, Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă.

În susţinerea contestaţiei sale, contestatorul a invocat faptul că ar avea cunoştinţă de o intenţie de concediere a sa încă din februarie 2008, dată după care a continuat să lucreze.

După cum rezultă din Planul Social încheiat în anul 2005, acţiunea de restructurare şi reorganizare a E. S.A se realizează pe o perioadă de câţiva ani.

Ultimul proiect de concediere prevede concedieri începând cu 01.09.2007 şi se afla în curs de desfăşurare.

Este adevărat că activitatea contestatorului a continuat în teritoriu la Staţia de Ï. B. din E. M. I, punct de lucru ce a fost închis în totalitate la data de 01.11.2008.

La fel de adevărat este că pe site-ul E. S.A, în acord cu dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i şi ale Contractului Colectiv de muncă, se transmit liderilor de sindicat şi salariaţilor anunţuri de recrutări interne, tocmai în scopul evitării concedierilor şi a ocupării locurilor de muncă noi apărute sau eliberate ca urmare a fluctuaţiei salariaţilor în cadrul fiecărei etape de reorganizare şi restructurare a societăţii.

Intimata a arătat că nu are cunoştinţă pentru ce post a aplicat contestatorul în cadrul societatii dar în mod cert au fost desfiinţate toate posturile de economist din teritoriu ( întreaga activitate financiar - contabilă fiind concentrată la sediul societăţii la B ),s-a redus numărul salariaţilor, inclusiv numărul posturilor de economist,aşa cum rezultă din anexa Proiectului de concedieri colective anexat.

Nici lipsa semnăturii liderului de sindicat pe decizia de încetare a contractului de muncă nu este motiv de anulabilitate a măsurii dispuse.

Prin semnarea deciziilor de concediere de către liderii de sindicat se confirmă faptul că societatea a respectat procedura şi dispoziţiile legale aplicabile concedierilor colective, proceduri comunicate şi negociate cu organizaţia sindicală.

De regulă, acest aviz este dat de către liderul de sindicat al organizaţiei la care este înscris salariatul. În cazul lui U. D. B., liderul de sindicat al F.S.L.I. pentru Zona E. I, D. E. a refuzat vizarea deciziei de concediere pe motiv că U. D. B. nu mai este membru de sindicat.

Prima instanţa a reţinut ca U. B. a fost salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. 3254/01.09.2006 şi fişei postului, în funcţia de economist în economie generală. Prin decizia nr. 432/18.08.2008 emisă de intimata S.C. „E.” S.A. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispoziţiior art. 65 şi art. 66 c o d u l m u n c i i. Motivul concedierii l-a constituit desfiinţarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de economist economie generală din cadrul Departamentului Contabilitate T., ca urmare a reorganizării activităţii Diviziei Financiare conform Programului de reorganizare al E. SA aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al E. S.A. din 07.06.2005 şi din 09.08.2005.

Din cuprinsul acestei decizii rezultă că salariatul are dreptul la un preaviz de 60 zile calendaristice, care începe să curgă din ziua lucrătoare următoare zilei în care salariatului i se comunică decizia. De asemenea, în cuprinsul deciziei se precizează că la stabilirea ordinii de prioritate la concediere criteriile aplicate au fost cele prevăzute la art. 51 din contractul colectiv de muncă şi că societatea nu dispune de locuri de muncă vacante. Având în vedere menţiunile din cuprinsul deciziei de concediere, precum şi întâmpinarea formulată şi răspunsul la interogatoriul luat intimatei, instanţa de fond a reţinut că măsura concedierii contestatorului face parte dintr-o concediere colectivă dispusă la nivelul societăţii S.C. „E.” S.A.

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului este reglementată în art. 65 – 67 c o d u l m u n c i i, iar în art. 68 – 72 c o d u l m u n c i i este reglementată procedura concedierilor colective.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. 1 c o d u l m u n c i i, „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”. Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia sau în statul de funcţii. De asemenea, desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 287 c o d u l m u n c i i, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. În speţă însă, intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestator, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcţii din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa.

Potrivit dispoziţiilor art. 66 c o d u l m u n c i i, „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă”. În art. 68 din c o d u l m u n c i i este definită concedierea colectivă iar în următoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmată în cazul unei concedieri colective, respectiv obligaţiile care revin angajatorului.

Din motivarea deciziei de concediere şi din întreaga documentaţie depusă la dosar care a stat la baza emiterii acesteia rezultă că în cauză disponibilizarea contestatorului s-a efectuat în cadrul unei concedieri colective bazată pe programul de restructurare a intimatei aprobat prin hotărâri ale Consiliului de Administraţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. 1 c o d u l m u n c i i, în cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi şi la atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele: 

a) numărul total şi categoriile de salariaţi; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi. Această notificare prevăzută la art. 69 alin. 2 c o d u l m u n c i i, trebuie comunicată în mod obligatoriu de către angajator Inspectoratului t e r i t o r i a l d e Muncă şi Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor (art. 70 c o d u l m u n c i i).

Potrivit dispoziţiilor art. 71¹ alin. 1 c o d u l m u n c i i, în situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1) şi art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificării prevăzute la art. 71¹ alin. 1 c o d u l m u n c i i se comunică de către angajator în mod obligatoriu şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă (art. 71¹ alin. 3). Dispoziţiile art. 69 şi ale art. 71¹ c o d u l m u n c i i sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la concedierile colective.

Analizând prevederile art. 69 şi ale art. 71¹ c o d u l m u n c i i, s-a reţinut de către instanţă că angajatorului îi revine obligaţia de efectua două notificări: una în perioada în care au loc consultările cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, iar o a doua notificare în perioada ulterioară consultărilor, respectiv după ce angajatorul a luat decizia de a aplica măsura concedierii colective. De altfel, aceste notificări au un conţinut relativ diferit, în sensul că cea de-a doua notificare trebuie să cuprindă unele elemente suplimentare faţă de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispoziţiilor legale sus menţionate rezultă că cele două notificări sunt obligatorii.

În speţă însă, intimata nu a respectat procedura prevăzută de lege.

Intimata nu a făcut dovada că, în perioada consultărilor, ar fi notificat atât sindicatului, cât şi inspectoratului t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, următoarele informaţii: numărul total şi categoriile de salariaţi; motivele care determină concedierea preconizată; numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere; criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.

S-a mai reţinut de către prima instanţă că intimata nu a respectat nici prevederile art. 57 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 57 din acest contract, desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, indiferent de situaţie, se face cu acordul sindicatului, din care să rezulte că s-au respectat prevederile contractului colectiv de muncă dar în speţă nu s-a făcut dovada existenţei acordului sindicatului pentru încetarea contractului individual de muncă al contestatorului.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a reţinut că acţiunea contestatorului este întemeiată în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei nr. 432/18.08.2008.

În ceea ce priveşte cererile formulate de contestator având ca obiect reintegrarea în funcţie şi obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti, acestea au fost apreciate ca fiind fără obiect faţă de precizările reclamantului că a lucrat în continuare după emiterea deciziei contestate.

Fiind căzută în pretenţii, intimata SC E. SA B a fost obligată, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, să-i plătească contestatorului suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs S.C.”E.” S.A., prin reprezentanţi legali, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Se invoca faptul ca desfiinţarea locului de munca al reclamantului intimat nu trebuie privita ca un act singular de concediere în condiţiile existenţei Planului Social, care prevedea că acţiunea de restructurare şi reorganizare generala a E. S.A. se desfăşoară pe o perioadă de 5 ani ( 2005-2010) .

Se mai arată că în toată această perioadă, între administraţie şi organizaţia sindicală au avut şi vor avea loc în mod permanent consultări şi discuţii cu privire la derularea procesului de restructurare şi reorganizare la nivelul întregii societăţi.

Recurenta mai susţine că notificarea sindicatului, respectiv notificarea organismelor de la sediul social al societăţii cu privire la începerea acţiunii de concediere s-a realizat la data încheierii Planului Social, în anul 2005 şi în continuare, pe divizii, în etape succesive, incluzând si divizia financiara, începând cu anul 2006.

Societatea a îndeplinit procedurile şi a luat toate măsurile prevăzute în situaţii de concedieri colective, aşa cum sunt reglementate de c o d u l m u n c i i şi de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societăţii E. S.A, a doua etapa desfasurandu-se conform Proiectului de concediere nr.747/28.08.2007, notificat la 20.08.2007 Sindicatului G..

Recurenta mai arată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art.57 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008.De regulă, acest aviz este dat de către liderul de sindicat al organizaţiei la care este înscris salariatul. În cazul lui U. D. B., liderul de sindicat al F.S.L.I. pentru Zona E. I, D. E. a refuzat vizarea deciziei de concediere pe motiv că salariatul nu mai este membru de sindicat, ceea ce nu constituie un motiv de anulabilitate a deciziei de concediere, întrucât s-au respectat toate prevederile CCM.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menţinerea sentinţei primei instanţe.

În recurs părţile au depus la dosar înscrisuri.

Analizând recursul formulat de S.C.”E.”S.A., prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin decizia nr. 432/18.08.2008 emisă de intimata S.C. „E.” S.A. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispoziţiilor art. 65 şi art. 66 c o d u l m u n c i i. Motivul concedierii l-a constituit desfiinţarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de economist economie generală din cadrul Departamentului Contabilitate T., ca urmare a reorganizării activităţii Diviziei Financiare conform Programului de reorganizare al E. SA aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al E. S.A. din 07.06.2005 şi din 09.08.2005.

Se reţine că în mod corect prima instanţă a constatat nulitatea acestei decizii de concediere, în temeiul disp.art.76 din c o d u l m u n c i i. După cum chiar angajatorul a recunoscut, activitatea contestatorului nu s-a mai desfăşurat la locul de munca evidenţiat in decizia de concediere (str.(...) nr.24) insa a continuat, in baza aceluiaşi contract de munca, în teritoriu la Staţia de Ï. B. din E. M. I, pana la data de 29.09.2008(fila 87 fond).Ori, nu se poate susţine ca încetarea contractului de munca a avut o cauza reala si serioasa si a fost efectiva atât timp cat salariatul a continuat sa presteze activitate in cadrul societatii mai mult de 60 de zile după emiterea deciziei de concediere,neavând relevanta faptul ca sfera atribuţiilor sale de serviciu fusese restrânsa la evidenta contabila primara, aşa cum susţine recurenta S.C.”E.”S.A.

De asemenea,Curtea constata faptul că decizia 432/ 18.098.2008 este nelegală deoarece s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă.

Astfel, conform art. 57 din acest contract de muncă „ desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, indiferent de situaţie se face cu acordul sindicatului”.Recurenta a reiterat in recurs faptul ca lipsa semnăturii liderului de sindicat este doar o consecinţa a refuzului vizării deciziei de concediere pe motiv că U. D. B. fusese exclus din sindicat, insa aceasta împrejurare nu a fost probata in cauza.

Fata de cele reţinute, in baza art.312 C.pr.civ., se va respinge recursul si se va menţine sentinţa primei instanţe, cu obligarea recurentei SC E. SA B, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, să-i plătească intimatului suma de 1785 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de parata S.C.”E.” S.A., prin reprezentanţi legali, împotriva sentinţei civile nr.242/12.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta S.C.”E.” S.A. să plătească intimatului U. D. B. suma de 1785 lei onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Octombrie 2009.

Red./Tehnored.P.S.

03.11.2009- 2 ex.-

Tribunalul I : T. N.;

B. D..