Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A COD OPERATOR 2928

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR.207

Şedinţa publică din 14 februarie 2008

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE: DR. (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanţii - recurenţi L. S. Ş. şi E. J. şi pârâta – recurentă S.C. E. Nădlac SRL, împotriva sentinţei civile nr.1261/05.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), având ca obiect contestaţie decizie concediere.

Dezbaterile şi concluziile părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunţarea în cauză fiind amânată pentru azi, 14.02.2008, când

C U R T E A,

Prin acţiunea civilă acţiunea civilă înregistrată la data de 30 mai 2007 reclamanţii E. J. şi L. S. au chemat în judecata pârâta SC„E. NĂDLAC” SRL , solicitând :

- constatarea nulităţii absolute a deciziilor de concediere nr. 38 din 2 mai 2007, nr. 36 din 2 mai 2007 si nr. 32 din 2 mai 2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege;

- să se dispună anularea deciziilor de concediere si să se emită o nouă decizie cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC E. NĂDLAC SRL si la nivelul E. SA;

- să fie obligată unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în caz contrar să fie obligată unitatea să plătească despăgubire egală cu salariul indexat, majorat si reactualizat si celelalte drepturi salariale ce revin angajaţilor;

- să fie obligată unitatea la plata compensaţiilor prevăzute în Planul social încheiat între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de administraţie al E. SA, procesul de reorganizare al E. SA cât şi în contractele colective de muncă; cu cheltuieli de judecată;

Prin sentinţa civilă nr. 1261 pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii E. J. şi L. S. împotriva S.C. E. NĂDLAC S.R.L. Nădlac cu sediul în loc. Nădlac, Calea B. FN, jud. A şi în consecinţă:

- a constatat nulitatea absolută a deciziilor de concediere nr.38/02.05.2007; nr.36/02.05.207 şi nr.32/02.05.2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege;

- a anulat deciziile de concediere şi a dispus emiterea unor noi decizii cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. NĂDLAC S.R.L. şi la nivelul E. S.A;

- a obligat unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în caz contrar obligarea unităţii la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajaţilor;

A respins capătul de cerere privind obligarea unităţii la plata compensaţiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între E. S.A. şi Federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al E. S.A., procesul de reorganizare al E. S.A. cât şi în contractele colective de muncă.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:

Contestatorii au fost salariaţii unităţii intimate, iar la data de 02.05.2007 a fost emisă de unitatea angajatoare S.C.Nădlac S.R.L decizia de concediere a acestora prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă a contestatorilor în temeiul art.65 Codul muncii fiind concediaţi peste 10 salariaţi din totalul cuprins între 20 şi 100 salariaţi ai unităţii intimate aplicabile sunt dispoziţiile art. 68.din Codul muncii concedierea fiind una colectivă. Unitatea intimată arată că motivul încetării activităţii îl reprezintă desfiinţarea posturilor ocupate de salariaţi ca urmare a reorganizării activităţii, în cuprinsul deciziei se face referire la faptul că S.C. E. S.R.L. Nădlac nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea salariaţilor, iar la desfiinţarea posturilor aferente criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere nu se pot aplica.

Tribunalul a reţinut că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art.70-71 Codul muncii, referitoare la notificările adresate Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă şi aceasta atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere. A mai reţinut că nu angajatorul nu a respectat prevederile art.54 din contractul colectiv de muncă încheiat între SNP E. SA şi salariaţii reprezentaţi de G. E. care sunt aplicabile conform art.69 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul E. Nădlac SRL.

Cu privire la plata compensaţiilor acordate conform art.4 din Planul Social, pretinse de reclamanţi, a reţinut că acţiunea este nedovedită, nefiind depus acest plan la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii L. S. Ş. şi E. J. şi pârâta S.C. E. Nădlac SRL.

Reclamanţii şi-au întemeiat recursul, generic, pe dispoziţiile art.304¹ Cod procedură civilă şi au criticat sentinţa ca neîntemeiată pentru greşita respingere a capătului de cerere prin care s-au pretins compensaţiile prevăzute în planul social susţinând că la dosar se află proiectul de concediere colectivă emis de SC E. SA şi acest proiect prevede că în cazul salariaţilor cu o vechime între 5 şi 15 ani se acordă 12 salarii medii brute.

S-a mai criticat sentinţa şi pentru neacordarea unei indemnizaţii egale cu salariul cuvenit pe două luni pentru nerespectarea termenului legal de preaviz, drept prevăzut de proiectul de concediere colectivă şi art.48 din contractul colectiv de muncă al SC E. SA şi pentru neacordarea drepturilor băneşti prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul SC E. SA – 3 salarii medii nete.

Pârâta S.C. E. Nădlac SRL a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii în tot şi şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că măsura concedierii s-a datorat problemelor financiare, în realitate având loc o reorganizare decisă de asociatul majoritar SC E. SA care a hotărât preluarea activităţii de distribuţie a carburanţilor desfăşurată de S.C. E. Nădlac SRL de către o altă societate SC E. P. Distribution SRL iar reclamanţii nu au fost de acord cu transferul la această societate aşa cum li s-a ofertat.

S-a mai susţinut că prin decizia de concediere li s-a respectat dreptul la preaviz conform C o d u l u i m u n c i i şi totodată li s-au acordat 3 salarii nete compensatorii plus 2 salarii de bază ca indemnizaţie de concediere.

S-a mai susţinut de către pârâta recurentă că la data emiterii deciziei de concediere contractul colectiv de muncă nu mai era în vigoare iar prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de SC E. SA nu sunt aplicabile cele două societăţi fiind distincte.

Prin concluziile scrise depuse de pârâta S.C. E. Nădlac SRL a solicitat respingerea recursului şi preluând susţinerile din propriile motive de recurs.

A mai susţinut în plus că nu a avut loc o concediere colectivă.

S-au depus la dosar copii ale statelor de plată ale salariaţilor.

Reclamanţii au depus concluzii scrise reluând întrutotul susţinerile din motivele de recurs.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs şi totodată sub toate aspectele conform dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate pentru următoarele considerente.

Pârâta nu a făcut dovada, în faţa instanţa de fond că nu ar fi avut loc o concediere colectivă şi nici că a respectat procedura impusă de dispoziţiile art.70-71 Codul muncii aşa cum corect s-a reţinut.

Prin urmare, s-a reţinut în mod justificat că sunt incidente dispoziţiile art.76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege fiind lovită de nulitate absolută.

Potrivit dispoziţiilor art.78 Codul muncii instanţa a dispus, în mod corect, anularea deciziilor de concediere şi cu privire la acest aspect criticile pârâtei nu sunt fondate.

Instanţa, în raport de dispoziţiile imperative ale Codul muncii, era însă obligată ca odată cu anularea concedierii să oblige angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Chiar dacă reclamanţii nu au solicitat acest lucru prin motivele de recurs, fiind incidente dispoziţiile art.38 Codul muncii potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute de lege din oficiu, instanţa trebuie să dea eficienţă dispoziţiilor art.78 Codul muncii.

Constatând acest aspect de nelegalitate, în baza art.304¹, 312 alin.1 şi alin.3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa în sensul că pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiţi reclamanţii recurenţi de la data concedierii şi până la data pronunţării prezentei decizii.

Recursul pârâtei este fondat pentru următorul motiv, constatat în temeiul art.304¹ Cod procedură civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art.78 Codul muncii în cazul în care constată nulitatea concedierii sau netemeinicia ei instanţa anulează decizia de concediere, obligă la despăgubiri egale cu drepturile salariale şi la solicitarea salariaţilor va repune părţile în situaţia anterioară concedierii.

Reclamanţii nu au solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară dar fără nici un temei legal au solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere şi la respectarea preavizului, o asemenea obligaţie neputând fi impusă angajatorului.

Prin urmare, aceste capete de cerere au fost admise în mod nelegal şi pentru acest motiv în baza art.312 alin.1 şi alin.3 Cod procedură civilă va fi modificată sentinţa în sensul respingerii lor.

Criticile cu privire la inexistenţa unei concedieri colective formulate de pârâtă sunt nefondate, acest aspect nefiind invocat şi dovedit în faţa instanţei de fond deşi conform art.287 Codul muncii angajatorul avea sarcina probei şi obligaţia să depună dovezi în apărare până la prima zi de înfăţişare.

Criticile cu privire la neacordarea compensaţiilor sunt nefondate pentru următoarele motive:

Reclamanţii au contestat legalitatea concedierii şi totodată au solicitat despăgubiri egale cu salariul indexat majorat şi reactualizat.

Aceştia nu pot însă beneficia şi de plata salariilor ca urmare a anulării concedierii şi de plata compensaţiilor care se acordă tocmai în urma concedierii şi pentru acest motiv va fi menţinută sentinţa cu privire la acest aspect.

Pârâta a dovedit prin statele de plată depuse la dosar, plata a 3 salarii compensatorii şi a îndemnizaţiei de concediere astfel că acest motiv de recurs a rămas fără obiect.

În raport de cele reţinut mai sus celelalte critici ale pârâtei recurente nu se impun a mai examinate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de către reclamantul E. J. şi reclamantul L. S. Ş. şi pârâta S.C. E. Nădlac SRL împotriva sentinţei civile nr.1261/05.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...).

Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanţii cu începere de la data desfacerii contractului de muncă şi până la pronunţarea prezentei decizii – 14.02.2008.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere şi respectarea preavizului.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Compensează cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.02.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Pentru, aflat în

concediu medical,

semnează Vicepreşedinte

N. B. E.

GREFIER.

(...) (...)

Red.I.J./ 17.03.2008

Tehnored.: D.I/ 2 ex./24.03.2008

Prim inst.: T r i b u n a l u l A r a d

Jud. P. Ş. T., jud. I. P.