Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1087

Şedinţa publică de la 10 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier F. H.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul privind recursul declarat de recurenta S.C. E. S.A. împotriva sentinţei civile nr.1019/28.05.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimat fiind E. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă cons. jr. E. E. pentru recurentă, lipsă intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.

Consilier jr. E. E. precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei şi respingerea contestaţiei. În mod netemeinic instanţa de fond a obligat societatea la plata sumelor, societatea a achitat contestatorului toate drepturile.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr. 9696/99/03.12.2008, contestatorul E. E. a chemat în judecată pe intimata S.C. „E.” S.A., solicitând anularea deciziei nr. 41/05.11.2008, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. De asemenea, contestatorul a solicitat şi obligarea intimatei la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei şi a cheltuielilor de judecată. În subsidiar, contestatorul a solicitat majorarea cuantumului indemnizaţiei de concediere prevăzută la art. 6 din decizie la valoarea corect calculată şi obligarea intimatei la plata acestei indemnizaţii şi a tuturor drepturilor salariale pe anul 2009.

În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a susţinut că a fost salariatul intimatei, iar la data de 05.11.2008 a fost emisă decizia prin care a fost concediat în baza disp. art. 65 – 67 Codul muncii, motivul fiind desfiinţarea postului urmare a unei concedieri colective. A mai susţinut contestatorul că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât angajatorul nu a respectat procedura legală privind concedierea colectivă. Astfel, concedierea nu a fost dispusă de organul competent, respectiv de Adunarea generală a acţionarilor care aprobă organigrama, structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi şi constituirea compartimentelor funcţionale. Hotărârea Adunării Generale este obligatorie pentru Consiliul de Administraţie, care nu are dreptul să modifice organigrama astfel aprobată. De asemenea, angajatorul nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la competenţa sindicatelor, fiind încălcate prevederile art. 9 din Constituţie, ale art. 74 din Carta Socială Europeană şi ale art. 57 din contractul colectiv de muncă. Tot astfel, au fost încălcate şi disp. art. 46 şi 47 din contractul colectiv de muncă, precum şi disp. art. 51 din acest contract referitoare la ordinea obligatorie pentru aplicarea reducerii de personal şi criteriile minimale. A mai susţinut contestatorul că un alt motiv de nulitate este dat de cuprinsul paragrafului final din decizie. Astfel, valoarea indemnizaţiei de concediere este incorect calculată, iar potrivit disp. art. 38 din Codul muncii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la aceste drepturi fiind lovită de nulitate.

Contestatorul a mai precizat că intimata nu a făcut dovada că se află într-o restructurare, reorganizare efectivă şi reală, care să aibă o cauză serioasă şi obiectivă. De asemenea, angajatorul nu i-a comunicat ce măsuri a luat în ceea ce priveşte diminuarea numărului concedierilor, respectiv nu a făcut dovada că nu a putut evita concedierea, cu toate măsurile întreprinse în comun acord cu sindicatul. Contestatorul consideră că angajatorul a eludat şi dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i şi ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, potrivit cărora atunci când disponibilizările de personal nu pot fi evitate, se va comunica fiecărui salariat posibilitatea oferirii unui loc de muncă.

A mai arătat contestatorul că, urmare a acestei concedieri, i s-a produs un prejudiciu moral considerabil, ceea ce îl îndreptăţeşte la plata daunelor morale. În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar, contestatorul a susţinut că indemnizaţia de concediere prevăzută la art. 6 din decizie nu a fost corect calculată, aceasta fiind de 15 salarii medii brute pe E., iar salariul mediu brut trebuie să fie cel aferent anului 2008.

La primul termen de judecată, contestatorul a depus la dosarul cauzei precizări la contestaţia formulată, arătând că intimata nu a respectat nici disp. art. 46 şi 47 din contractul colectiv de muncă aplicabil. Astfel, art. 47 prevede elementele care trebuie să le cuprindă decizia de concediere, aceste dispoziţii imperative fiind prevăzute şi de art. 74 din Codul muncii. Or, decizia de concediere nu cuprinde toate menţiunile obligatorii. În ceea ce priveşte capătul de cerere formulat în subsidiar, susţine contestatorul că indemnizaţia de concediere este greşit calculată, baza de calcul trebuind să o constituie salariul mediu brut pe E. aferent anului 2008.

Intimata S.C. „E.” S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că, potrivit disp. art. 142 din Legea nr. 31/1990, Consiliul de Administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectivului de activitate, cu excepţia celor rezervate prin lege pentru adunarea generală a acţionarilor. Or, strategia de marketing şi politica de personal nu intră în competenţa exclusivă a adunării generale a acţionarilor, nici potrivit dispoziţiilor legale şi nici potrivit actelor constitutive ale E.. Astfel, sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului potrivit cărora Consiliul de Administraţie nu ar fi avut competenţa să modifice organigrama, respectiv să hotărască desfiinţarea unor locuri de muncă.

A mai susţinut intimata că sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatorului referitoare la faptul că ar fi fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la competenţa sindicatelor. Astfel, în acord cu dispoziţiile legale aplicabile concedierilor colective şi ale Planului Social semnat la data de 21.04.2005, între conducerea societăţii şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română E. au avut loc nenumărate consultări şi discuţii cu privire la derularea procesului de restructurare şi reorganizare la nivelul întregii societăţi, în cursul cărora sindicatul a fost informat cu privire la toate aspectele sociale generate de realizarea acestui proces. De asemenea, societatea a iniţiat toate procedurile prevăzute de dispoziţiile legale şi a luat toate măsurile în vederea atenuării consecinţelor concedierii. În acest sens, tuturor salariaţilor din cadrul Depozitului H. E. M., care a fost închis în octombrie 2009, li s-au oferit locuri de muncă în staţiile de distribuţie ale E.. B. salariaţi au fost introduşi şi în baza de date a Serviciului Centru de Tranziţie S, continuându-se prin acest serviciu acţiunea de identificare de noi locuri de muncă pentru salariaţii concediaţi. Intimata a mai precizat că, în acord cu planul social din 21.04.2005, procesul de restructurare/reorganizare a avut loc în cadrul fiecărei divizii specializate în etape distincte, iar motivele restructurării H. şi soluţiile concrete de realizare au fost prezentate şi agreate de reprezentanţii G. şi de liderii sindicali locali şi au fost concretizate în Proiectele de concediere colectivă înregistrate sub nr. 394/13.05.2008 şi nr. 756/19.09.2008 şi comunicate atât organizaţiei sindicale cât şi instituţiilor prevăzute de lege (Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă şi Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă).

Intimata a mai susţinut şi faptul că a respectat dispoziţiile art. 46, 47 şi 51 din contractul colectiv de muncă, respectiv a iniţiat şi respectat toate procedurile şi termenele prevăzute prin dispoziţiile acestor articole. Referitor la ultimul paragraf din decizie, intimata arată că acesta nu constituie o tranzacţie în sensul disp. art. 38 din Codul muncii şi, mai mult, chiar dacă salariatul ar fi semnat decizia şi şi-ar fi dat sau nu acordul cu privire la cuantumul indemnizaţiei de concediere, acest aspect nu ar avea nici un efect asupra celorlalte dispoziţii ale deciziei.

De asemenea, intimata a precizat că desfiinţarea postului contestatorului a fost efectivă şi a avut cauze reale şi serioase. Pentru realizarea planului de afaceri aprobat de conducerea societăţii, creşterea competitivităţii internaţionale şi pentru susţinerea unui viitor de succes pe termen M., restructurarea şi reorganizarea societăţii au constituit condiţii necesare. Închiderea depozitului de H. E. M. I a fost dispusă în acord cu competenţele patronatului prevăzute de Codul muncii şi de contractul colectiv de muncă aplicabil şi pe baza studiilor şi analizelor efectuate de specialiştii în domeniu.

Cât priveşte cererea formulată de contestator în subsidiar, de a i se acorda 15 salarii medii brute pe E., la nivelul salariului mediu aferent anului 2008, intimata a precizat că aceasta este lipsită de temei legal, având în vedere dispoziţiile punctului 4 din Planul Social.

Ulterior, contestatorul a precizat că cererea sa privind plata tuturor drepturilor băneşti aferente anului 2009 se referă la plata concediului de odihnă pentru anul 2009, având în vedere disp. art. 93 alin. 3 din contractul colectiv de muncă.

La termenul din 13.05.2007, mandatarul contestatorului E. J. J. a declarat că îşi restrânge acţiunea, solicitându-se doar obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediere în cuantum majorat, plata indemnizaţiei de concediu pe anul 2009 şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1019/28.05.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul E. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. „E.” S.A., şi, în consecinţă:

A obligat pârâta să plătească reclamantului indemnizaţia de concediere în sumă de 30.832 lei.

A respins cererea privind plata contravalorii concediului de odihnă.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul E. E. a fost salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă şi fişei postului. Prin decizia nr. 41/05.11.2008 emisă de intimata S.C. „E.” S.A. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 65 şi art. 66 Codul muncii. Motivul concedierii l-a constituit desfiinţarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de încărcător descărcător din cadrul Depozitului H. I, ca urmare a reorganizării activităţii Zonei E. I conform Programului de reorganizare aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al E. S.A. din data de 07.06.2005 şi din 09.08.2005.

Se menţionează în decizie că valoarea netă a indemnizaţiei de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din Contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ţinând cont de vechimea în E. este de 26.132 lei.

Verificând în decizia comisiei paritare nr. 72/21.12.2007, se reţine că indemnizaţia de concediere în sumă de 26.132 lei se acordă salariaţilor cu o vechime mai mare de 15 ani, concediaţi începând cu data de 01.01.2008.

Comisia paritară la data de 26.01.2009 a stabilit indemnizaţiile de concediere ce sunt acordate salariaţilor ale căror contracte individuale de muncă încetează ca urmare a procesului de concediere colectivă începând cu data de 01.01.2009. Suma netă prevăzută ca indemnizaţie de concediere pentru un salariat cu o vechime mai mare de 15 ani este de 30.832 lei.

Cum contractul individual de muncă al contestatorului a încetat în anul 2009, aspect ce rezultă din înscrisul depus de pârâtă la fila 143 dosar, acestuia îi este aplicabilă hotărârea comisiei paritare nr. 1/26.01.2009.

Instanţa a reţinut că intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării indemnizaţiei de concediere către reclamant, motiv pentru care pârâta a fost obligată la plata indemnizaţiei în sumă de 30.832 lei.

Unitatea a susţinut că a achitat reclamantului indemnizaţia pentru concediul de odihnă aferent anului 2009, depunând în acest sens un înscris privind suma pentru care s-a făcut transfer bancar în luna martie 2009, înscris din care rezultă că a fost avută în vedere indemnizaţia pentru concediu odihnă.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. „E.” S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Susţine recurenta că ulterior emiterii deciziei de concediere pe numele reclamantului, societatea a emis decizia nr. 49/09.02.2009, prin care a fost modificat art.6, în sensul că valoarea netă a indemnizaţiei de concediere a fost majorată la 30.832 lei, în acord cu dispoziţiile deciziei comisiei paritare nr.1/26.01.2009.

Mai arată recurenta că a făcut dovada că la data încetării raporturilor de muncă cu reclamantul E. E., respectiv la data de 09.03.2009, a virat pe cardul de salarii toate drepturile izvorând din contractul individual de muncă şi din decizia de concediere nr.41/05.11.2008. Această împrejurare, susţine recurenta, rezultă din copia fluturaşului de salarii, în care este evidenţiată şi indemnizaţia de concediere în sumă de 43.694 lei brut, respectiv 30.832 lei net.

Ca atare, solicită admiterea recursului şi respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9 şi 304 ind.1 Cod proc.civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În recurs au fost depuse, în copie, decizia nr. 49/09.02.2009 privind modificarea deciziei nr.41/05.11.2008 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului E. E. şi un extras al S. Bank - Agenţia B privind efectuarea plăţii sumei de 30832 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.

Astfel, greşit a reţinut prima instanţă că pârâta-recurentă nu a făcut dovada plăţii indemnizaţiei de concediere în sumă de 30.832 lei cuvenite reclamantului-intimat E. E. în baza hotărârii comisiei paritare nr.1/26.01.2009.

Din acelaşi înscris din care instanţa de fond a reţinut că s-a făcut plata către reclamant a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă aferent anului 2009, prin transfer bancar în luna martie 2009 (fila 169 dosar fond), rezultă şi faptul că, la aceeaşi dată, tot prin transfer bancar, a fost făcută şi plata către reclamant a indemnizaţiei de concediere în sumă netă de 30.832 lei (43.694 lei brut).

Plata acestei sume a fost confirmată de S. Bank - Agenţia B prin înscrisul depus la fila 15 dosar recurs.

În atare condiţii, se reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat probele administrate în cauză, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 ind.1 Cod proc.civ., cererea reclamantului referitoare la indemnizaţia de concediere râmânând fără obiect prin efectuarea plăţii de către pârâtă în cursul procesului.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art.312 Cod proc.civ., va fi admis recursul pârâtei şi va fi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii reclamantului E. E. referitoare la plata indemnizaţiei de concediere, ca rămasă fără obiect.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei ce nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. B împotriva sentinţei civile nr. 1019 din 28. 05. 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o modifică în parte, în sensul că:

Respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului E. E. referitoare la plata indemnizaţiei de concediere.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei ce nu contravin prezentei.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 10 O. 2009, în şedinţă publică.

Red./Tehnored. M.N.C.

24.11.2009 – 02 ex.

T r i b u n a l u l I a ş i – B. D.

U. E.