Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.16/CM

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

Preşedinte – (...) (...)

Judecător – (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier – (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă T. M., domiciliată în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 1934/5.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE S. S.A. B, cu sediul în(...)–10, (...) C, . 2, sector 1 şi în(...) A, sector 5 şi intimatul reclamant T. E., domiciliat în T,(...), judeţul T, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din data de 13.01.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de le acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 15.01.2009 şi la data de 19.01.2009, când a dat următoarea soluţie:

C U R T E A

Curtea cu privire la recursul civil de faţă;

T. M. a declarat recurs la 12 septembrie 2008 împotriva sentinţei civile pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt;

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l T u l c e a sub nr(...) T. M. a solicitat în contradictoriu cu SN S. B SA anularea deciziilor de concediere emise cu privire la ea şi soţul său, reintegrarea lor în muncă şi obligarea intimatei la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale.

La data de 8 ianuarie 2008 contestatoarea, prin apărător, a depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care a arătat că solicită anularea deciziei de concediere nr.10/22.08.2007, iar apoi, rectificând, a solicitat anularea deciziei de concediere nr.302/118/14.09.2007 emisă de SN de S. SA B, repunerea în situaţia anterioară şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale.

În motivare, s-a invocat că s-au încălcat prevederile CCM aferente anului 2007 (art.70, 71, 75 b, 76 (2) lit.a şi b, 80 (1) şi (2), 86 (2) şi (3) iar conducerea societăţii nu a respectat protocolul şi procesele verbale privind restructurarea prin angajarea de personal la sediul central al societăţii.

S-a mai arătat că organigrama, pe D.-uri, nu corespunde realităţii întrucât în timp ce anumite persoane au fost concediate din motive subiective, alte persoane au fost menţionate nejustificat, iar terţe persoane au fost încadrate în muncă. Imediat după concedierea din august 2007, au fost angajate persoane la staţiile O. şi N., concomitent cu angajarea la sediul central al societăţii.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei de obiect şi a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, iar după depunerea precizărilor contestatoarei, s-a depus o nouă întâmpinare prin care s-a ridicat şi e3xcepţia lipsei de interes (la care a renunţat ulterior) arătând că începând cu luna aprilie 2007 T. SA a parcurs un proces de analiză şi consultare împreună cu Federaţia sindicatelor radiocomunicaţii cu privire la fiecare loc de muncă în parte, în vederea aplicării efective a intenţiei şi politicii de rentabilizare şi eficientizare a societăţii.

Faţă de situaţia concretă a societăţii s-a dispus : aplicarea principiului rentabilizării şi optimizării, realizarea unor structuri identice la nivelul tuturor sucursalelor, uniformizarea politicii de structură organizatorică şi personal la nivel naţional, renunţarea la posturile care nu se justifică şi reorganizarea activităţii pe principiul comasării structurilor al redistribuirii şi reconversiei personalului.

A mai invocat intimata că s-au respectat toate dispoziţiile legale privitoare la concediere, s-au acordat contestatoarei un termen de preaviz, compensaţii salariale şi a fost informată cu privire la faptul că societatea nu mai deţine posturi vacante.

Prin sentinţa civilă nr.1934/05.09.2008 T r i b u n a l u l T u l c e a a respins excepţiile lipsei de obiect, lipsei de interes şi inadmisibilităţii, ca nefondate.

S-a respins contestaţia formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE S. SA.

S-a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Referitor la excepţiile invocate în cauză şi la care contestatoarea nu a renunţat, instanţa a reţinut că acţiunea nu este lipsită de obiect întrucât pretenţia concretă a reclamantei a fost suficient de bine arătată şi precizată atât la promovarea cererii cât şi ulterior, prin precizări scrise sau verbale.

Totodată, interesul reclamantei a fost bine conturat, prin acţiunea introductivă cât şi ulterior şi a constat în anularea măsurii concedierii şi repunerea în situaţia anterioară, interesul fiind atât personal şi direct cât şi născut şi actual.

Nici inadmisibilitatea cererii invocată de intimată nu a fost primită de instanţă întrucât deşi iniţial contestatoarea a solicitat şi anularea deciziei de concediere a lui T. E. (soţul său), ulterior prin precizările scrise a învederat că solicită analiza modalităţii de concediere doar în ceea ce o priveşte.

Prin decizia nr.302/118/14.09.2007 emisă de Societatea Naţională de S. SA B (T. B), contractul individual de muncă al contestatoarei T. M., încadrată în funcţia de muncitor necalificat la Biroul Control Tehnic de Calitate T a încetat conform art.65 al.1, art.55 şi 68 din Codul muncii.

Motivul concedierii, s-a arătat în decizia contestată este reprezentat de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariată din motive economice, ca urmare a reorganizării activităţii societăţii, a dificultăţilor economice şi a transformărilor tehnologice, având la bază menţinerea competitivităţii, adaptarea organizării muncii la volumul de activitate impus de piaţă, asigurarea de condiţii de muncă egală cu cele ale concurenţei şi limitarea cheltuielilor cu forţa de muncă. Aceste măsuri, s-a precizat în continuare, s-au aplicat de societate în condiţiile ce rezultă din planul privind concedierea colectivă a unor angajaţi din cadrul SN S. SA B, aprobat prin decizia nr.10/22.08.2007 a consiliului de administraţie.

Societatea a invocat că desfiinţarea locului de muncă este efectivă pentru că nu se mai regăseşte în evidenţa societăţii şi are o cauză reală şi serioasă pentru că prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de reorganizarea societăţii, de dificultăţile economice şi de transformările tehnologice având la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Ca urmare a concedierii, contestatoarea a beneficiat, conform art.79 al.1 din CCM aplicabil de un număr de 7 salarii compensatorii pentru o vechime în sistem de 7 ani, de drepturile salariale şi compensarea concediului de odihnă neefectuat, cuvenite până la data încetării contractului individual de muncă.

Din planul privind concedierea colectivă a unor angajaţi din cadrul SN S. SA B nr.301/7363/21.08.2007, rezultă că la iniţierea şi aplicarea politicii de restructurare şi concediere colectivă în cadrul societăţii s-a pornit de la ideea reorganizării unor activităţi pentru obţinerea un ei eficienţe optime, iar principiul de bază pe care s-a constituit noua strategie de personal a fost eliminarea posturilor care nu se justificau şi care nu aveau suport practic aplicabil, în condiţiile de retehnologizare a echipamentelor din dotarea locaţiilor societăţii.

Având în vedere că, în esenţă, nu se pot justifica diferenţele majore de structură a personalului pentru entităţi care desfăşoară activităţi şi servicii comparabile sau similare, conducerea SN S. SA B, a decis prin acelaşi plan: aplicarea principiului eficientizării societăţii în mod unitar prin similitudini şi comparaţii, realizarea unor structuri identice şi/sau unitare la nivelul sucursalelor, privind strategia de personal, uniformizarea structurii organizatorice şi de personal la nivel naţional, eliminarea posturilor care nu se justifică şi reorganizarea activităţii pe principiul comasării structurilor, al redistribuirii şi reconversiei profesionale a personalului.

Tot prin planul de concediere colectivă s-au stabilit categoriile de posturi ce se desfiinţează, iar la compartimentele D., la care era angajată şi contestatoarea s-a învederat că, având în vedere că activitatea este mai mult de dispecerat, activitatea de monitorizare se va realiza pe centre de monitorizare conform tehnologiilor implementate.

Rezultă astfel că, urmare a tehnologiilor implementate la nivelul acestor compartimente, numărul persoanelor încadrate în muncă nu se mai justifică, această activitate putând fi realizată prin centralizare la nivelul unor servicii de monitorizare, ceea ce impunea concedierea salariaţilor angajaţi la sectoarele respective.

Planul de concediere colectivă a fost aprobat prin decizia nr.10/22.08.2007 a consiliului de administraţie din cadrul SN S. SA B, decizie prin care s-a luat act şi de opinia preşedintelui Federaţiei Sindicatelor S. care a arătat că nu are obiecţiuni şi propuneri faţă de plan.

Prin adresa nr.33320/23.08.2007 intimata a notificat Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă cu planul de concediere colectivă solicitând sprijinul acestei instituţii în vederea găsirii unor noi locuri de muncă în funcţie de pregătirea fiecărui salariat disponibilizat.

La aceeaşi dată a fost notificat cu aceeaşi solicitare şi Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B.

Totodată, prin adresa nr.141/22.08.2007 Federaţia Sindicatelor S. a înştiinţat atât ANOFM B cât şi ITM B că nu are obiecţiuni faţă de planul de concediere colectivă şi nu propune alte măsuri de combatere a efectelor concedierii, arătând că analiza desfăşurată pe parcursul întregului proces de restructurare a fost efectuată în comun, ajungându-se la un acord al celor două părţi reprezentative implicate în acest proces.

S-a apreciat astfel că intimata a respectat prevederile legale, respectiv cele ale art.68 – 71 din Legea nr.53/2003 privind concedierile colective.

Potrivit art.65 din Legea nr.53/2003 concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, fiind necesar ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Prin urmare, condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura societăţii, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia sau în statul de funcţii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele speţei, s-a reţinut că, potrivit pct.VI din planul de concediere colectivă nr.301/7363/21.08.2007 aprobat de Federaţia Sindicatelor S., de consiliul de administraţie şi notificat instituţiilor anterior menţionate, în cadrul Sucursalei B, s-a decis concedierea unui număr total de 159 angajaţi, din care 28 reprezintă personal necalificat, categorie din care făcea parte şi contestatoarea.

F. din ştatele de funcţii ale Sucursalei B din 31.03.2008 şi 30.04.2008 precum şi nomenclatorul de funcţii din 4.04.2008 atestă existenţa unui singur post de muncitor necalificat la Staţia F. S. O., ceea ce înseamnă că această categorie de posturi a fost redusă la unul singur.

Potrivit adresei nr.8764/1.08.2008 emisă de AJOFM T coroborată cu adresa nr.302/5570/4.04.2008 emisă de SN S. SA B, rezultă că la data de 1.02.2008, la Staţia S. O. de unde fusese concediată contestatoarea, a fost angajată pe postul de muncitor necalificat – femeie de serviciu, doamna G. E., ca urmare a vacantării acestui post prin încetarea contractului individual de muncă al unei alte angajate.

Potrivit art.72 al.1 din Legea nr.53/2003, angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora, dispoziţie legală reglementată şi de art.78 al.1 din CCM încheiat la 29.03.2007.

Astfel, noua salariată nu a fost angajată pe fostul post al contestatoarei, ci, aşa cum recunoaşte şi aceasta, pe postul unei angajate căreia îi încetase contractul individual de muncă.

Rezultă astfel că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei a fost una efectivă şi a avut şi o cauză reală şi serioasă concretizată în necesităţile de eficientizare şi rentabilizare ale activităţii societăţii ca urmare a retehnologizării anumitor compartimente între care şi compartimentul în care a fost încadrată contestatoarea.

S-a constatat astfel că intimata a respectat atât prevederile legale privitoare la concediere, cât şi cele referitoare la acest aspect cuprinse în contractul colectiv de muncă.

Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, aceasta a fost respinsă ca nefondată întrucât nu s-a făcut dovada unei concedieri nelegale şi nici a faptului că disponibilizarea contestatoarei i-a adus acesteia prejudicii susceptibile de a fi evaluate patrimonial ca urmare a lezării unor valori umane deosebite ca: onoarea, demnitatea sau reputaţia.

Critica sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:

Recurenta a criticat sentinţa din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C.pr.civ.în esenţă pentru următoarele motive:

1. Desfiinţarea locului de muncă a contestatoarei nu a fost una efectivă, nu a avut o cauză reală şi nici una serioasă, aşa cum prevede art. 65 pct. 2 Codul muncii.

2. Angajatorul a încălcat dispoziţiile art.72 pct.1 Codul muncii, în sensul că deşi a dispus o concediere colectivă a făcut noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi în perioada de 9 luni de la luarea măsurii fără a notifica printr-o comunicare scrisă pe foştii salariaţi concediaţi în vederea reangajării lor.

3. Intimata a făcut aceste noi angajări încălcând şi dispoziţiile art. 43 din contractul colectiv de muncă, în sensul că nu a trimis posturile vacante la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă, I.T.M., nu au fost afişate la sediul societăţii condiţiile de participare pentru fiecare post, nici data concursului, dar şi art. 46 al.1 din contractul colectiv de muncă şi art. 72(2) din Codul muncii.

4. T r i b u n a l u l T u l c e a nu a analizat în mod corect adresa 4312/16.06.2008 din care rezultă că perioada 1.04.2007 – 01.04.2008 au fost făcute 58 de noi angajări, iar la data de 01.02.2008 a fost angajată ca muncitor necalificat la staţia S. O. numita G. E., în mod greşit reţinând instanţa că de la acelaşi punct de lucru O. a fost concediată contestatoarea.

5. Nu se poate aprecia că intimata avea dificultăţi financiare, în condiţiile în care intimata a făcut sponsorizări şi publicitate în sumă de 2,1 milioane euro, la sfârşitul anului 2007.

6. Intimata nu a respectat prevederile art. 69 din Codul muncii, în sensul că nu a iniţiat în timp util consultări cu sindicatul, nefurnizându-i informaţii relevante şi necomunicându-i în scris numărul total şi categoriile de salariaţi, numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, termenul în care sindicatul poate face propuneri pentru evitarea diminuării numărului salariaţilor concediaţi din adresa 79/29.03.2008 rezultând că CN SRL Frăţia nu a participat la nominalizarea salariaţilor disponibilizaţi şi a celorlalte menţiuni.

De asemenea în conformitate ci art. 70 Codul muncii angajatorul avea obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzută la alin.2 Inspectoratului T e r i t o r i a l d e ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o şi sindicatului.

Anterior deciziei nr.10/22.08.2007 nu s-a făcut nici o notificare de concediere colectivă, aceasta fiind datată la 23.08.2007 la A.N.O.F.M. şi I.T.M.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Recursul nu este fondat.

Curtea analizând sentinţa atacată din perspectiv a criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.

Întrucât recurenta nu a structurat motivele de recurs Curtea a grupat criticile după cum argumentele trebuie să fie comune, dând un singur răspuns pentru fiecare dintre acestea.

1. Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, reală şi serioasă.

În conformitate cu Planul de concediere colectivă aprobat prin Decizia 10/2007 s-a luat hotărârea desfiinţării a sute de posturi. Postul ocupat de către recurentă a fost desfiinţat potrivit Planului de concediere colectivă 301/7363/21.08.2007, aprobat de Consiliul de administraţie prin Decizia 10/2007, cu acordul Federaţiei Sindicatelor S. şi notificat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă şi la Agenţia Naţională de ocupare a Forţei de muncă sub nr.28542/R/23.08.2007 şi nr.33320/23.08.2007.

Desfiinţarea locului de muncă a fost reală şi serioasă şi a avut la bază un plan de concediere colectivă întemeiat pe principiul rentabilizării şi eficientizării societăţii.

Pentru a dovedi caracterul real şi serios al concedierii intimata a depus la T r i b u n a l u l T u l c e a acest Plan în integralitatea lui.(filele 144 – 155).

T r i b u n a l u l T u l c e a a analizat în considerente caracterul real şi serios al concedierii din perspectiva Planului de concediere colectivă mai sus arătat, în lumina dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, alocând în acest scop o parte semnificativă a argumentelor, făcând referiri explicite în analiza temeiniciei pretenţiei dedusă judecăţii, la toate etapele parcurse de angajator până la finalizarea acestei proceduri.

Desfiinţarea postului ocupat de recurentă a avut loc în mod efectiv , el fiind suprimat din structura societăţii.

2. Se critică hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 72 pct.1 Codul muncii, în sensul că deşi s-a dispus o concediere colectivă intimata ar fi făcut noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor în perioada de 9 luni de la luarea măsurii, fără a notifica pe contestatoare în legătură cu posibilitatea reangajării.

T r i b u n a l u l T u l c e a a reţinut în mod corect în considerente, în urma analizei înscrisurilor depuse la dosar(adresa 8764/01.08.2008 emisă de A.J.O.F.M. T coroborată cu adresa 302/5570/04.04.2008) că angajarea la Staţia S. O. a numitei G. E. a avut loc ca urmare a vacantării acestui post, prin încetarea contractului individual de muncă al unei alte salariate.

O singură eroare a săvârşit instanţa de fond şi anume aceea referitoare la împrejurarea că reclamanta ar fi fost concediată de la Staţia S. O., ceea ce nu este real, dar această eroare în stabilirea situaţiei de fapt nu poate atrage reformarea hotărârii, întrucât în analiza interdicţiei instituită prin art. 72(1) din Legea 53/2003 a reţinut că noua salariată nu a fost angajată pe fostul post al contestatoarei ci, aşa cum recunoaşte şi aceasta, pe postul unei angajate căreia îi încetase contractul individual de muncă.

3. O altă nelegalitate a hotărârii este invocată din perspectiva dispoziţiilor art. 43 din Contractul colectiv de muncă, art. 46(1) Contractul colectiv de muncă şi 72(2) Codul muncii.

Hotărârea nu este criticabilă sub acest aspect întrucât art. 72(2) din Codul muncii are în vedere ipoteza reluării activităţii a cărei încetare a condus la concedierea colectivă, ceea ce nu este cazul în speţă, iar articolele din contractul colectiv de muncă invocate prin motivele de recurs nu au fost temeiuri ale deciziei de concediere colectivă şi nici ale deciziei de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

Pe de altă parte obligaţia comunicării în scris către salariat a listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate subzistă din perspectiva dispoziţiilor art. 74 Codul muncii, or în decizia de concediere a recurentei s-a arătat explicit la art. 3 alin.3 că societatea nu are locuri de muncă vacante şi a notificat A.N.O.F.M. B şi A.L.O.F.M. sector 1 prin adresele 33320/23.08.2007, respectiv 64/29.08.2007 solicitând sprijinul în vederea găsirii unui loc de muncă corespunzător pregătirii/calificării salariatului.

Nu incumbă nici o obligaţie pentru angajator de a comunica (notifica în scris şi personal) salariatului afectat de măsura concedierii colective decât în legătură cu reluarea acelor activităţi a căror încetare a condus la concedieri colective.

În această ipoteză este instituită obligaţia pentru angajator de a comunica în scris salariaţilor posibilitatea ocupării locului de muncă anterior fără examen, concurs ori perioadă de probă, pentru toate celelalte posturi similare cu acela ocupat de recurentă, rămase vacante din alte motive angajatorului îl incumbă obligaţia de a le transmite Agenţiei de ocupare a Forţei de muncă.

Nu constituie preocuparea instanţei de recurs verificarea legalităţii sentinţei din această perspectivă pentru simplul motiv că Tribunalul nu a fost investit cu o cerere având ca obiect verificarea legalităţii angajărilor noi pe posturile rămase vacante(după concedierea colectivă) similare cu acela ocupat de recurentă, dar altele decât cele prevăzute în planul de concediere colectivă.

Trebuie totuşi arătat că în cuprinsul cercetării judecătoreşti Tribunalul s-a preocupat şi a administrat probatoriile şi sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 43 şi 46(1) din contractul colectiv de muncă, temeiuri care instituie obligaţia angajatorului de a comunica vacantarea postului personal către foştii salariaţi ci la staţiile din teritoriu după publicarea anunţului la AJOFM/ITM.

Faţă de solicitările repetate ale T r i b u n a l u l u i T u l c e a pe această chestiune, intimata, prin adresa 6570/01.09.2008 a învederat în esenţă că acestea exced obiectului pricinii întrucât instanţa a fost investită cu cercetarea legalităţii unui anumit act juridic, iar precizările solicitate vizează acte fără relevanţă juridică, în raport de petitul acţiunii fiind ulterioare acestuia, acelaşi aspect fiind învederat şi prin concluziile scrise la judecata în fond.

T r i b u n a l u l T u l c e a a analizat contextul în care a fost angajată numita G. E., analizând această angajare din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată la care a fost cantonată prin precizările repetate efectuate de intimată.

Nu intră în căderea instanţelor judecătoreşti de a analiza modul efectiv în care o societate comercială înţelege să-şi asigure managementul, să-şi reorganizeze activitatea, să o restructureze în conformitate cu obiectivele pe care şi le stabileşte, în scopul rentabilizării, condiţia de legalitate impusă de lege şi care este supusă controlului judecătoresc este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, adică să prezinte caracter obiectiv, fiind independentă de buna sau reaua credinţă a angajatorului.

5. Se critică sentinţa şi sub aspectul inexistenţei dificultăţilor financiare, în condiţiile în care intimata a făcut sponsorizări şi publicitate în sumă de 2,1 milioane de euro.

Considerăm că am dat răspuns la această critică prin argumentaţia dată la motivul anterior de recurs, fiind atributul exclusiv organizatoric şi de management al societăţii care este în măsură să aprecieze obiectivele şi pârghiile pentru rentabilizarea maximă a activităţii.

7. În fine, se critică hotărârea din perspectiva dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii, în sensul de a nu fi iniţiat în timp util consultări cu sindicatul.

Şi această critică este neîntemeiată, hotărârea nefiind supusă reformării din această perspectivă, T r i b u n a l u l T u l c e a reţinând în mod corect că potrivit punctului VI din Planul de concediere colectivă 301/7363/21.08.2007 aprobat de Federaţia Sindicatelor S. s-a decis concedierea unui număr total de 159 angajaţi, din care 28 reprezintă personal necalificat, categorie din care făcea parte şi contestatoarea.

Începând din luna aprilie a anului 2007 intimata a parcurs un proces de analiză şi consultare împreună cu Federaţia Sindicatelor S. cu privire la demararea procedurilor de concediere colectivă.

Pe cale de consecinţă Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefundat în baza art. 312 C.pr.civ., hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă T. M., domiciliată în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 1934/5.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE S. S.A. B, cu sediul în(...)–10, (...) C, . 2, sector 1 şi în(...) A, sector 5 şi intimatul reclamant T. E., domiciliat în T,(...), judeţul T.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 ianuarie 2009.

Jud.fond: L.D.E.; Şt. S.

Red.dec.-jud.M.B./23.01.2009

U. – gref.C.(...)

2 ex./28.01.2009