Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.501

Şedinţa publică din data de 16 martie 2009

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) G

- (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanţii N. F., N. B. E. , N. E., E. N., E. N., toţi cu domiciliul ales la D..Av.D. L. N., cu sediul în comuna E. nr.772, judeţul P, împotriva sentinţei civile nr.2832 din 10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, cu sediul în B, Calea E. nr.239, sector 1.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenţii-reclamanţi N. F., N. B. E. , N. E., E. N., E. N., toţi prin avocat D. L. N. din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă SC E. SA prin avocat E. M. din cadrul Baroului P.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Avocat E. M. pentru intimata-pârâtă depune întâmpinare şi concluzii scrise, un exemplar al acestora înmânându-l avocatului recurenţilor-reclamanţi.

Avocat D. L. N. pentru recurenţii-reclamanţi, avocat E. M. pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat D. L. N. având cuvântul pentru recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăşi pârâta recunoaşte că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 şi modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, T.aţii trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizaţiei minime de concediere cât şi a Planului social.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii reclamanţilor aşa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Avocat M. E. având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că dispoziţia comisiei paritare a fost foarte clară, iar recurenţii.reclamanţi în loc de un T.u şi J au primit opt T.i.

De asemenea, mai artă că dispoziţiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul T.aţilor cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate între G. E. şi SC E. SA şi aceste ultime dispoziţii au devenit obligatorii pentru ambele părţi semnatare.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei insatanţei de fond, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a la nr. 5887/105/26.09.2008, reclamanţii N. F., N. B. E., N. E., E. N. şi E. N., au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta SC E. SA la plata sumei de bani ce reprezintă indemnizaţia minimă de concediere actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective, astfel: N. F. - 4200 lei, N. B. E. – 5600 lei, N. E.- 2800 lei, E. N.- 5600 lei şi E. N. – 5600 lei.

In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat ca au fost T.aţii pârâtei şi au fost disponibilizaţi din motive ce nu ţin de persoana T.aţilor, astfel încât conform art.50(1) din C.C.M. 2005-2007 trebuiau să primească la momentul disponibilizării drept compensaţie, o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă în E. de 1,5 până la 4 T.i medii nete.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul T.aţilor cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate între G. E. şi SC E. SA şi aceste ultime dispoziţii au devenit obligatorii pentru ambele părţi semnatare.

La data de 10.10.2008, reclamanţii au depus o precizare în sensul că au indicat adresele de domiciliu.

In cauză s-a administrat proba cu acte.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.2832 din 10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanţii N. F., N. B., N. E., E. N., E. N., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit cărţilor de muncă existente la dosar, reclamanţii au avut calitatea de T.aţi ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 şi 66 din Codul muncii.

A mai reţinut instanţa de fond că potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanţii au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere, menţionându-se la art. 6 din aceste decizii că valoarea indemnizaţiei de concediere va fi acordată T.atului cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în E. a T.atului.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana T.atului angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 T.i medii nete; de la 3 la 10 ani trei T.i medii nete; peste 10 ani cinci T.i medii nete, menţionându-se la alin.4 al aceluiaşi articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părti.

A mai reţinut instanţa de fond, că la punctul 4 din Planul social se prevede că angajaţii vor primi în funcţie de vechimea în E., următoarele pachete finaciare cu titlu de indemnizaţii de concediere şi anume: 0,5 – 5 ani – opt T.i medii brute pe E. ; 5-15 ani - douăsprezece T.i medii brute pe E. şi peste 15 ani cincisprezece T. brute pe E..

Totodată, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanţii au fost T.aţii pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 şi 66 din CCM, ocazie cu care aceştia au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea avut în E., în conformitate cu dispoziţiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.

A apreciat instanţa de fond, că atât timp cât reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere prevăzute de art.50 din CCM completat cu art. 4 din Planul social înseamnă că pretenţia lor de a fi obligată pârâta la plata unei alte indemnizaţii de concediere este neîntemeiată.

De asemenea, instanţa de find a apreciat că susţinerea reclamanţilor în senul că indemnizaţia minimă de concediere prevăzută de art.50 din CCM este distinctă de plăţile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social, nu poate fi avută în vedere întrucât prin planul social s-a avut in vedere crearea unor condiţii mai avantajoase pentru T.ati decât cele prevăzute de art.50 din CCM şi nicidecum cumularea acestor drepturi T.ale.

Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizaţiile de concediere, ar fi însemnat ca în planul social să se prevadă în mod expres ca pe lângă indemnizaţia de concediere prevazută de art.50 din CCM, fiecare T.at urmează să mai primească şi indemnizaţia de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.

Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizaţii de concediere mai mari decât cele prevăzute în art.50 CCM şi nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu ţin de persoana T.atului, aceleaşi drepturi T.ale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere de două ori, ceea ce este inadmisibil.

Astfel, întrucât motivele concedierilor nu ţineau de persoana T.aţilor, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca T.aţii să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizaţii de concediere decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcţie de vechimea fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de T.i medii brute pe E. decât cele prevăzute prin art.50 CCM negociindu-se astfel condiţii mai avantajoase pentru T.aţi şi nicidecum să se cumuleze indemnizaţiile de concediere.

Prin urmare, tribunalul ţinând seama că reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute în art.50 din CCM şi negociată prin Planul social, a respins acţiunea precizată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamanţii au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, învederând că instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăşi pârâta recunoaşte că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 şi modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, T.aţii trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizaţiei minime de concediere cât şi a Planului social.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii reclamanţilor aşa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Din actele dosarului ezultă că recurenţii-reclamanţi au fost T.aţii intimatei.pârâte, relaţiile lor cu intimata-pârâtă încetând în urma unei concedieri colective şi nu individuale.

Potrivit art.50 alin. 1 din CCM pe anul 2006, la concedierea din motive care nu ţin de persoana T.atului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, ce diferă în funcţie de vechime, după distincţiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.

În alin.2 al aceluiaşi articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E. şi conform alin. 4 al art.50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Interpretarea sistematică şi logică a dispoziţiilor cuprinse în art.50 din CCM, mai sus enunţate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin.1 al art.50 beneficiază cei concediaţi individual, din motive care nu ţin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizaţia de concediere este cea stabilită prin negociere cu G. E., iar intimata-pârâtă a aplicat în mod corect dispoziţiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenţilor- reclamanţi numai indemnizaţia de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu G. E..

Prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizaţiei de concediere, care a avut loc în cazul de faţă şi care rezultă din Planul Social.

Din nicio dispoziţie a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenţii- reclamanţi, ce au fost concediaţi colectiv, ar fi îndreptăţiţi atât la acordarea indemnizaţiei de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât şi la acordarea

indemnizaţiei de concediere stabilite în urma negocierii cu G. E., în mod exclusiv şi în acord cu dispoziţiile art.50 alin.2-4 din CCM, numai pentru concedierile colective.

Interpretarea dată de recurenţi dispoziţiilor art.50 alin.4 din CCM are caracter pur speculativ şi nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art.50 din CCM că cele două tipuri de indemnizaţii de concediere nu puteau fi cumulate, aşa cum pretind nejustificat recurenţii.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea priveşte recursul de faţă ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinţei indicate de recurenţi în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N. F., N. B. E. , N. E., E. N., E. N., toţi cu domiciliul ales la D..Av.D. L. N., cu sediul în comuna E. nr.772, judeţul P, împotriva sentinţei civile nr.2832 din 10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, cu sediul în B, Calea E. nr.239, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 16 martie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) G (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. V.N.

Tehnored.A.Ţ.

2 ex./19.03.2009

dosar fond – (...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond – D. R

- E. E.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006