Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 990

Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) N.

Grefier N. I.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Sindicatul Independent Încrederea I pentru membrii de sindicat O. E., E. G, D. U., D. E., E. E., N. E., H. N., U. E., T. F., P. E., D. G, H. H., B. F., V. S., B. D., D. B. şi O. E. împotriva sentinţei civile nr.1785 din 7.11.2008 a T r i b u n a l u l u i i a ş i (dosar nr(...)), intimaţi fiind SC "B. I " SA, B. E., N. M., D. F., V. E., D. E., B. S., J. T., T. T., E. N. M., E. E. J., B. D. E., D. N., M. J., B. T., B. N., D. M., D. M., D. E., E. M., E. (...), J. N., M. D., N. E., S. G, T. D., T. B., T. H., T. G., T. N. şi T. J..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă preşedintele recurentului Sindicatul Independent Încrederea I, E. E., şi consilierul juridic J. B. pentru intimata SC "B. I " SA, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al nouălea termen de judecată, potrivit notei telefonice –cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la solutionarea cererii de strămutare formulată în dosarul nr(...) a ICCJ , a fost respinsă.

Reprezentatul recurentului Sindicatul Independent Încrederea I E. E. , solicită amânarea cauzei precizând ca rea un termen de strămutare la ICCJ .

Interpelată de instanţa, reprezentantul intimatei arată că se opune cererii de amânare a judecătii.

Instanţa invederează reprezentantului recurentului că nu se poate amâna cauza fără acordul celeilalte părţi, iar faţă de cererea de strămutare- acesta se solutionează de către ICCJ, iar in caz de admitere cauza se trimite spre solutionare unei alte instanţe de acelaşi S..

Nemaifiind alte cereri instanţa consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul părţilor în susţinerea recursului.

Reprezentantul recurentului precizează că a solicitat intimatei să depună la dosar anumite acte (statul de funcţiunii –numărul de locuri disponibile la momentul disponibilizării angajatilor), care nu se regăsesc la dosar.

Instanţa interpelează reprezentantul recurentului dacă în cererea de recurs inţelege să solicite si plăţi compensatorii.

D-l E. E. precizează că solicită admiterea recursului cu acordarea de plăţi compensatorii conform art.133 din contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (între 6-12 salarii compensatorii in funcţie de vechime).

Precizează că atunci cand s-a emis preavizul pentru concedierea a 27 de salariati de către Consiliul de Administratie,a intimatei, sindicatului nu i s-au comunicat hotărârile in scris potrivit legislatiei in vigoare. In aceste condiţii intimata SC B. SA a fraudat legea , motiv pentru care invocă nulitatea absolută a deciziei de concediere colective şi solicită acordarea despăgubirilor de la data concedierii şi până la data pronunţării hotărârii.

Cons. Jr. J. pentru SC B. SA solicită respingerea recursului pentru motivele expuse in întâmpinare si in baza probatoriului administrat la dosar. Precizează că s-au făcut plăţile compensatorii conform art.78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel national pentru o concediere individuală.

Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne in pronunţare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i i a ş i sub numărul 1228 din 17.03.2008 Sindicatul Independent „ Încrederea” I a chemat în judecată în numele şi pentru membrii săi pârâta SC” B.” SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziilor de concediere individuală a salariaţilor reclamanţi cuprinşi în anexa nr. 1 la acţiune, considerarea concedierii ca fiind colectivă, obligarea pârâtei de a efectua plăţi compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC „ B.” SA I, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, sindicatul reprezentant al reclamanţilor a precizat că la nivelul SC „ B.” SA I s-au dispus o serie de concedieri individuale iniţial, în luna decembrie 2007 fiind concediaţi 29 de salariaţi ( 20 din cadrul sediului secundar distinct, ferma de creştere pui nr. 3,5 din cadrul abatorului, 1 salariat de la ferma nr. 6 şi 3 de la ferma nr. 7), iar altor 73 de salariaţi li s-a suspendat contractul individual de muncă, cu plata a 75% din salariu. Ulterior, în luna februarie 2008, pârâta a dispus concedierea individuală a încă 27 de salariaţi din cei cărora le-a fost suspendat contractul individual de muncă ( 1 salariat de le ferma nr. 3, 1 de la ferma nr. 4, 7 de la ferma nr. 5, 4 din cadrul fermei nr. 7, 5 din cadrul departamentului dezvoltare investiţii, 4 de la B., 3 de la ferma nr. 10 şi 2 de la sectorul economic.

Măsura concedierii salariaţilor a fost luată în cadrul şedinţei consiliului de administraţie din 17 decembrie 2007, fără ca sindicatul să fie invitat la această şedinţă.

Prin hotărârea luată în urma acestei şedinţe s-a dispus sistarea activităţii şi trecerea în conservare a capacităţilor de producţie, a mijloacelor fixe din fermele nr. 3,5,7 şi 8, încetarea contractelor de muncă a salariaţilor încadraţi pe o perioadă determinată, concedierea individuală a unui număr de 20 de salariaţi din cadrul fermei nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activităţi şi ca urmare a desfiinţării unor locuri de muncă, întreruperea temporară a activităţii în unele sectoare de activitate şi faptul că salariaţii a căror contracte individuale de muncă vor fi suspendate vor beneficia de o indemnizaţie de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.

Pe baza acestei hotărâri, s-au întocmit în 31.12.2007 decizii de încetare a contractului individual de muncă pe perioadă determinată pentru 9 salariaţi, decizii de desfacere a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru 20 de salariaţi şi decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru 73 de salariaţi.

Consideră sindicatul că societatea pârâtă a căutat să mascheze concedierea colectivă cu concedierea individuală a 29 de salariaţi şi suspendarea contractului individual de muncă la 73 de salariaţi, ca apoi, la 12.02.2008 să se dispună încetarea suspendării contractului individual de muncă la 27 de salariaţi pentru a li se desface contractul de muncă în 15.02.2008 ca urmare a unei noi hotărâri a consiliului de administraţie.

Conform art.133 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii pe anul 20097 – 2008 în cazul concedierilor colective societatea trebuia să plătească salarii compensatorii.

În dovedirea celor susţinute prin cererea de chemare în judecată, sindicatul a solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei liste cu salariaţii care lucrau la fermele 3,5,7,8 la 01.12.2007, cu cei 29 de salariaţi cărora le-a încetat contractul individual de muncă prin deciziile emise în 31.12.2007, Hotărârea Consiliului de Administraţie a SC „ B.” SA din 12.02.2008 şi lista cu cei 27 de salariaţi cărora le-a încetat contractul individual de muncă prin deciziile emise în 15.02.2008.

Ulterior, prin adresa nr. 18/21.04.2008, sindicatul a solicitat societăţii pârâte să depună la dosarul cauzei deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă emise în 31.12.2007 şi în 12.02.2008, deciziile de încetare a suspendării contractelor de muncă, liste cu salariaţii care sunt şi pensionari, precum şi salariaţii care încă mai lucrează deşi au drept legal de ieşire la pensie, liste cu locurile vacante la data de 31.12.20097, cu salariaţii angajaţi în unitate în perioada 01.01.2008 – 15.04.2008, procesul verbal încheiat în şedinţa Comitetului Director din 11.01.2008 şi Hotărârea nr. 1/19.03.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor de la SC „ B.” SA I.

Legal citată, la termenul de judecată din 23.04.2008 pârâta SC „ B.” I SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului,având în vedere că nu recunoaşte existenţa Sindicatului Independent „ Încrederea” I al SC „ B. I” SA, iar acesta nu a făcut dovada faptului că este o organizaţie sindicală ce a dobândit personalitate juridică în conformitate cu disp. art. 14 din Legea nr. 54/2003.

De asemenea, pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată având în vedere disp. art. 28 din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora organizaţiile sindicale pot formula acţiune în justiţie în numele membrilor săi, iar în acţiune nu sunt indicate persoanele în numele cărora sindicatul a chemat în judecată societatea, considerând că o acţiune formulată la modul general de către sindicat, fără elemente concrete este inadmisibilă.

În final, pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect şi interes a acţiunii, motivat de faptul că la momentul formulării întâmpinării existau pe rolul T r i b u n a l u l u i i a ş i cereri având ca obiect contestaţii la deciziile de concediere introduse de unii salariaţi şi care erau în curs de soluţionare.

Pe fondul cauzei, pârâta a menţionat că la data de 31.12.2007, având în vedere procesul – verbal consiliului de administraţie precum şi Hotărârea nr. 14/17.12.2007 a emis 18 decizii prin care s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă a 18 salariaţi de la ferma nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi, precum şi ca urmare a desfiinţării locului de muncă, conform disp. art. 65 din Legea nr. 53/2003. S-a precizat că art. 68 din Legea nr. 53/2003 priveşte concedierea colectivă şi nu cea individuală, aceste prevederi nefiind incidente în speţă având în vedere că numărul salariaţilor ale căror contracte de muncă au încetat este cu mult mai mic decât numărul salariaţilor menţionat în art. 68.

În ceea ce priveşte plata salariilor compensatorii, pârâta a precizat că a achitato compensaţie de un salariu lunar salariaţilor concediaţi, potrivit disp. art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional 2007 – 2008.

Pârâta s-a conformat solicitărilor sindicatului reprezentant al reclamanţilor şi a depus la dosarul cauzei actele cerute de către acesta, mai puţin lista cu locurile vacante la data de 31.12.2007, însă, prin adresa nr. 2221 din 10.06.2008 depusă la termenul de judecată din 11.06.2008 a specificat că la 31.12.2007 societatea nu avea locuri de muncă disponibile.

La termenul de judecată din 14.05.2008 instanţa a respins excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare şi anume: excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de obiect şi interes având în vedere sentinţa civilă nr. 5/13.01.1992 a J u d e c ă t o r i e i I a ş i de înfiinţare a Sindicatului Independent „Încrederea” I, dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 şi faptul că nu se făcuse dovada că unii membri de sindicat reclamanţi în această acţiune au mai promovat şi alte acţiuni.

Ulterior, la termenul de judecată din 11.06.2008 pârâta, prin reprezentanţi legali,m a înţeles să invoce excepţia de litispendenţă faţă de existenţa pe rolul T r i b u n a l u l u i i a ş i a unei serii de dosare având ca obiect contestaţii la decizie de concediere.

Din oficiu, instanţa a invocat la termenul de judecată din 25.06.2008 excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant în ceea ce priveşte deciziile salariaţilor care nu sunt membri de sindicat şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

La termenul de judecată din 10.09.2008, instanţa a reţinut că excepţia de litispendenţă invocată de către pârâtă este întemeiată, iar în baza disp. art. 163 alin 3 Cod procedură civilă, a dispus trimiterea cererilor aflate în litispendenţă la dosarele iniţiale aflate pe rolul T r i b u n a l u l u i i a ş i şi Curţii de A P E L I A Ş I.

Odată cu cuvântul la fondul cauzei, s-au pus concluzii şi pe excepţiile calităţii de reprezentant şi a tardivităţii formulării acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr.1795 din 07.11.2008 T r i b u n a l u l I a ş i anulează acţiunea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanţii B. E., N. M., D. F., V. E., B. S., J. T. , E. N. M., E. E. J., B. D. E., D. N. , M. J., B. N., D. M. , E. (...), J. N., T. B.,T. G., T. N. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A. pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanţii E. M., T. H. , B. T., S. G, N. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A. privind anularea deciziilor de concediere pentru autoritate de lucru judecat.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A. privind anularea deciziei de concediere ca fiind tardivă.

Respinge cererile formulate de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanţii E. M.,T. H., B. T., S. G, N. E., O. E., D. E., D. M., M. D.,T. J., T. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A. privind considerarea concedierii ca fiind colectivă şi obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii.

Respinge acţiunea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I , cu sediul în I, Şos.I –(...). G. km 10 pentru reclamanţii O. E., E. G, D. U., D. E., E. E., N. E., H. N., D. E., U. E., T. F., P. E., D. G, T. T. , H. H., B. F., V. S., B. T., B. D., D. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine următoarele:

În soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului, instanţa reţine că pentru unii din reclamanţi nu s-a făcut dovada calităţii lor de membri ai Sindicatului Independent „ Încrederea” I.

Având în vedere faptul că disp. art. 28 din Legea nr. 53/2003 prevăd că organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor public, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, iar în exercitarea acestor atribuţii organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, instanţa va anula acţiunea formulată de sindicat pentru reclamanţii ce nu sunt membri de sindicat.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, instanţa va admite această excepţie în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere formulată de către reclamanta O. E., având în vedere faptul că potrivit disp. art. 283 alin 1 lit. a Codul muncii, cererea privind soluţionarea unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă, iar din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei, fila 269 rezultă că reclamanta O. E. a primit decizia de încetare a contractului individual de muncă la data de 08.01.2008, acţiunea fiind promovată tardiv la data de 13.03,.2008.

La filele 173-183 dosar pârâta a depus copii de pe citaţiile emise în dosarele prin care reclamanţii E. M., T. H., B. T., S. G, N. E. au formulat contestaţii împotriva deciziilor de concediere, motiv pentru care instanţa va respinge cererea privind anularea deciziilor de concediere formulată de Sindicatul Independent Increderea I pentru aceştia, pentru autoritate de lucru judecat, motivat de faptul că sunt întrunite condiţiile prevăzute de disp.art.1201 Cod civil.., contestaţiile având acelaşi obiect şi părţi.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, prin deciziile de concediere emise de pârâta S.C. „B. I” S.A. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamanţilor, în temeiul disp. art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 şi art. 73 Codul muncii, ca urmare a desfiinţării locului de muncă.

Potrivit disp. art. 68 alin. 1 Codul muncii, prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi; de cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi şi de cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „la stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri”.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 14/17.12.2007 a Consiliul de Administraţie al S.C. „B. I” S.A. şi a procesului verbal încheiat în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 17.12.2007, rezultă că pârâta a decis concedierea individuală a unui număr de 20 de salariaţi ca urmare a pierderilor economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activităţi a societăţii şi a desfiinţării unor locuri de muncă.

De asemenea, din cuprinsul Hotărârii nr. 3/12.02.2008 a Consiliul de Administraţie al S.C. „B. I” S.A. şi a procesului verbal încheiat în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 12.02.2008, rezultă că pârâta a decis concedierea individuală a unui număr de 27 de salariaţi ca urmare a transformărilor tehnologice, a modernizării, a reorganizării întregii activităţi şi a desfiinţării unor locuri de muncă.

Potrivit disp. art. 68 alin. 1 lit. c Codul muncii, pentru a fi considerată concediere colectivă trebuia ca, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, pârâta să concedieze cel puţin 30 de salariaţi, având în vedere faptul că numărul total de salariaţi ai S.C. „B. I” S.A. este mai mare de 300.

In speţă, instanţa reţine că pârâta a concediat în luna decembrie 2007 un număr de 20 de salariaţi, iar în luna februarie 2008 un număr de 27 salariaţi, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 68 alin. 1 lit. c Codul muncii.

În consecinţă, având în vedere şi faptul că în speţă nu s-a făcut dovada că ar fi fost concediat un număr mai mare de salariaţi decât cel care rezultă din cuprinsul Hotărârilor nr. 14/17.12.2007 şi nr. 3/12.02.2008, instanţa reţine că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei referitoare la faptul că pârâta a dispus o concediere colectivă, fiind astfel neîntemeiată cererea acesteia de a se considera concedierea sa ca făcând parte dintr-o concediere colectivă.

În ceea ce priveşte salariaţii al căror contract individual de muncă a încetat în temeiul disp. art. 56 lit. j şi d Codul muncii, instanţa reţine că în situaţia expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul (art. 56 lit. j) şi în situaţia comunicării deciziei de pensionare (art. 56 lit. d), contractul individual de muncă încetează de drept, nefiind o încetare a contractului din iniţiativa angajatorului pentru a deveni aplicabile disp. art. 68 alin. 2 Codul muncii.

Se mai reţine de către instanţă că art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2007 – 2008 reglementează salariile compensatorii care se acordă salariaţilor în cazul unei concedieri colective. Or, reţinând că la societatea pârâtă nu a avut loc o concediere colectivă, instanţa reţine că este neîntemeiată şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariilor compensatorii prevăzute de art. 133 din contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Sindicatul Independent Încrederea I, în numele şi pentru membrii de sindicat, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi obligarea societăţii la plăţi compensatorii conform art.133 din D.-2008.

Motivează recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa că desfiinţarea locurilor de muncă a avut o cauză reală şi serioasă, în sensul art.65 din Codul muncii. În realitate, concedierile s-au făcut pentru ca acţionarul majoritar să transforme programul de privatizare într-o afacere imobiliară. În acest sens este hotărârea nr. 6 AGA din 14.11.2008.

Motivează recurentul că la nivelul SC „ B.” SA I s-au dispus o serie de concedieri individuale iniţial, în luna decembrie 2007 fiind concediaţi 29 de salariaţi), iar altor 73 de salariaţi li s-a suspendat contractul individual de muncă, cu plata a 75% din salariu. Ulterior, în luna februarie 2008, intimata a dispus concedierea individuală a încă 27 de salariaţi din cei cărora le-a fost suspendat contractul individual de muncă. Măsura concedierii salariaţilor a fost luată în cadrul şedinţei consiliului de administraţie din 17 decembrie 2007, fără ca sindicatul să fie invitat la această şedinţă.

Consideră sindicatul că societatea pârâtă a căutat să mascheze concedierea colectivă cu concedierea individuală a 29 de salariaţi şi suspendarea contractului individual de muncă la 73 de salariaţi, ca apoi, la 12.02.2008 să se dispună încetarea suspendării contractului individual de muncă la 27 de salariaţi pentru a li se desface contractul de muncă în 15.02.2008 ca urmare a unei noi hotărâri a consiliului de administraţie.

Mai motivează recurentul că în mod nejustificat instanţa nu a dispus obligarea societăţii să depună la dosarul cauzei, pentru dovedirea faptului că desfiinţarea locurilor de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă, planul de acţiune pentru platforma M. şi statul de funcţii, după prima şi a doua concediere şi apoi la data de 30 septembrie, cu indicarea numelui titularului postului. Susţine că nu este adevărat afirmaţia unităţii din adresa nr.2221 din 10.06.2008, în sensul că la data de 31.12.2007 societatea nu avea locuri de muncă disponibile.

Mai motivează recurentul că instanţa nu face nici o referire la procesul verbal de la filele 289-291 fond.

Mai motivează recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa că acţiunea formulată în numele reclamantei O. E. este depusă cu întârziere, deoarece nu are ca temei art.283 al.1 lit.a din Codul muncii, cererea sa vizând plata salariilor compensatorii, ce se încadrează la art.283 lit.c din Codul muncii. În ceea ce o priveşte pe B. T., cererea acesteia îi este respinsă şi pe autoritate de lucru judecat şi pe fond.

Conform art.133 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii pe anul 20097 – 2008 în cazul concedierilor colective societatea trebuia să plătească salarii compensatorii.

Intimata SC „ B.” SA I a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat.

Arată intimata că la data de 31.12.2007, având în vedere procesul – verbal consiliului de administraţie precum şi Hotărârea nr. 14/17.12.2007 a emis 18 decizii prin care s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă a 18 salariaţi de la ferma nr. 3 ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi, precum şi ca urmare a desfiinţării locului de muncă, conform disp. art. 65 din Legea nr. 53/2003. S-a precizat că art. 68 din Legea nr. 53/2003 priveşte concedierea colectivă şi nu cea individuală, aceste prevederi nefiind incidente în speţă având în vedere că numărul salariaţilor ale căror contracte de muncă au încetat este cu mult mai mic decât numărul salariaţilor menţionat în art. 68.

În ceea ce priveşte plata salariilor compensatorii, pârâta a precizat că a achitato compensaţie de un salariu lunar salariaţilor concediaţi, potrivit disp. art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional 2007 – 2008.

În ceea ce priveşte cererea depusă pentru salariata O. E., arată că aceasta a primit decizia nr.289/31.12.2007 la data de 08.01.2008 iar acţiunea a fost promovată la data de 13.03.2008, contrar art.268 al.5 din Codul muncii.

Consideră că instanţa a motivat corect respingerea cererilor pentru salariaţii E. M., T. H., B. T., S. G şi N. E., pe autoritate de lucru judecat.

În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă Sindicatul în numele membrilor săi a solicitat anularea deciziilor de concediere individuală a salariaţilor reclamanţi cuprinşi în anexa nr. 1 la acţiune, considerarea concedierii ca fiind colectivă, obligarea pârâtei de a efectua plăţi compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC „ B.” SA I.

În recurs Sindicatul în numele membrilor săi a criticat şi a solicitat doar obligarea intimatei pârâte de a efectua plăţi compensatorii potrivit prevederilor art. 133 din contractul colectiv de muncă, fără a mai solicita şi anularea deciziilor de concediere individuală a salariaţilor reclamanţi.

Concedierea colectiva reprezintă o disponibilizare masiva de personal dictata de motive economice si efectuata în decursul unei perioade determinate de timp.

Concedierea colectiva este reglementata prin art.68-72 din Codul muncii.
O concediere are caracter colectiv dacă îndeplineşte următoarele condiţii (cumulativ):
1.B. desfacerea contractului de munca a unui număr de:
a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de

salariati si mai putin de 100;
b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100, dar mai putin de 300 de salariati;
c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati;
Curtea notează că numărul minim de salariati care trebuie disponibilizati pentru ca masurile de protectie privind concedierea colectiva sa devina aplicabile este concordant cu prevederile Directivei Consiliului Europei nr. 98/59/CE privitoare la concedierea colectiva
2. Disponibilizarile sunt dispuse înăuntrul unei perioade de 30 de zile.
3. Angajatorul s-a consultat cu sindicatul cu privire la operarea disponibilizărilor.
4. Angajatorul a furnizat inspectoratului t e r i t o r i a l d e munca toate informaţiile relevante privitoare la concedierea colectiva.
Curtea reţine că prin Hotărârea nr. 14/17.12.2007 Consiliul de Administraţie al S.C. „B. I” S.A. şi procesul verbal încheiat în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 17.12.2007, intimata a decis concedierea individuală a unui număr de 20 de salariaţi ca urmare a pierderilor economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activităţi a societăţii şi a desfiinţării unor locuri de muncă. Pe baza acestei hotărâri, s-au întocmit în 31.12.2007 decizii de încetare a contractului individual de muncă pe perioadă determinată pentru 9 salariaţi, decizii de desfacere a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru 20 de salariaţi şi decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru 73 de salariaţi.

În luna februarie 2008 prin Hotărârea nr. 3/12.02.2008 Consiliul de Administraţie al S.C. „B. I” S.A. şi procesul verbal încheiat în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 12.02.2008, intimata a decis concedierea individuală a unui număr de 27 de salariaţi ca urmare a transformărilor tehnologice, a modernizării, a reorganizării întregii activităţi şi a desfiinţării unor locuri de muncă.

Curtea reţine, că raportat la dispoziţiile art.68 din Codul muncii concedierile dispuse de unitatea intimată sunt concedieri individuale, astfel că plăţile compensatorii grefate pe prevederile art. 133 din contractul colectiv de muncă încheiat cu SC „ B.” SA I, în mod justificat nu au fost acordate, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.

Conţinutul procesului verbal din data de 11.01.2008 (filele 289-291 fond) nu schimbă cu nimic numărul disponibilizărilor efectuate prin decizii individuale de către societate.

B. dispoziţiilor şi procedurii concedierii colective putea fi analizată numai în cadrul contestării deciziilor de concediere individuală. Tot în acest context erau oportune statele de funcţii şi planul de acţiune, pentru a se concluziona asupra realităţii şi efectivităţii reducerii de personal. Or, în recurs Sindicatul nu a mai criticat respingerea cererii de anulare a deciziilor de concediere individuală, limitându-se la solicitarea plăţilor compensatorii.

În această circumstanţă, Curtea este ţinută a se pronunţa în limitele investirii conform art.129(6) C.pr,.civ.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamanta O. E., aşa cum rezultă din actul de investire, a avut ca obiect anularea deciziei nr.283/31.12.2007, decizie ce i-a fost comunicată la data de 08.01.2008, ( conform dovezii de la fila 269 fond), precum şi obligarea la plăţile compensatorii. În ceea ce priveşte anularea deciziei aceasta este tardivă conform art. 283 alin 1 lit. a Codul munci, iar în ceea ce priveşte plăţile compensatorii, nefondată conform celor reţinute anterior.

În ceea ce priveşte cererea formulată de Sindicatul Independent Încrederea I pentru reclamanţii E. M., T. H. , B. T., S. G, N. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I” S.A. privind anularea deciziilor de concediere a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, iar în ceea ce priveşte cererile compensatorii a fost respinsă pe fond.

Curtea notează că cererea de recurs a fost formulată doar în numele reclamanţilor B. V.D., B. N.F., E. I.E., D. I.E., D. U., D. G, D. B., H. V.H., H. I.N., N. P.E., O. G.E., O. E., P. E., T. F., U. V.E., V. S. şi E. G nu şi a reclamanţilor E. M., T. H. , B. T., S. G, N. E..

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ va respinge ca nefondat recursul şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Sindicatulul Independent Încrederea I, în numele şi pentru membrii de sindicat: B. V.D., B. N.F., E. I.E., D. I.E., D. U., D. G, D. B., H. V.H., H. I.N., N. P.E., O. G.E., O. E., P. E., T. F., U. V.E., V. S. şi E. G împotriva sentinţei civile nr.1795 din 07.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică ,azi, 20 Octombrie 2009.

Red/Tehnored:P.D.

2 ex, 17.11.2009

T r i b u n a l u l I a ş i: U. E.

E. T.