R O M Â N I A CURTEA DE A P E L C R A I O V A SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE Nr. 547 Şedinţa publică de la 26 Ianuarie 2010 Completul compus din: PREŞEDINTE: (...) (...) Judecător: (...) (...) Judecător: (...) (...) Grefier: (...) (...) P. x.x.x.x.x. Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2010, privind judecarea recursului declarat de contestatoarea E. P., împotriva sentinţei civile nr. 590/23.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC U. B. SA S, având ca obiect „drepturi băneşti”. Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor. Dezbaterile şi concluziile părţilor în cauza de faţă au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 22 ianuarie 2010 şi, respectiv 26 ianuarie 2010. C U R T E A Asupra recursului de faţă. T r i b u n a l u l O l t prin sentinţa nr. 590 de la 23 aprilie 2009 T r i b u n a l u l O l t a respins contestaţia formulată de contestatoarea E. P., în contradictoriu cu intimata SC U. B. SA S, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele: Contestatoarea a fost salariata pârâtei pe postul de electrician în cadrul secţiei Reparaţii şi Utilităţi, Atelierul Reparaţii Electrice şi prin decizia contestată i-a încetat raportul de muncă în baza art. 65, 66 şi 73 alin. 1 şi 2 din C.M., coroborate cu art.74, alin.1, lit.”c” şi alin.2 din C.C.M.U. la nivel naţional pe anii 2007-2010. La baza emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă a stat desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestatoare , în baza deciziei Comitetului Director al S.C. T.M.K. B. S.A. nr.375/23.01.2009, privind aprobarea noii scheme organizatorice. Prin această decizie s-a aprobat desfiinţarea unui număr de 29 de posturi , printre care şi postul de electrician deţinut de contestatoare. Din analiza actelor depuse la dosar instanţa a mai reţinut că intimata a făcut dovada respectării procedurii de concediere individuală pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în acest sens, pârâta a informat despre măsura concedierii sindicatele, A.J.O.F.M. O şi I.T.M. O. De asemenea, comparând organigramele societăţii înainte şi după reorganizare, respectiv organigrama din data de 23.01.2009 şi cea din data de 12.03.2009, s-a reţinut că în cadrul Secţiei Reparaţii şi Utilităţi, din 287 de posturi au mai rămas 273 de posturi, prin urmare reorganizare este efectivă. Instanţa a apreciat că desfiinţarea postului ocupat de contestatoare a fost impusă de necesitatea reorganizării activităţii cu scopul de a îmbunătăţi activitatea societăţii şi s-a dispus cu respectarea dispoziţiilor legale. Apărarea contestatoarei în sensul că la emiterea deciziei contestate nu au fost respectate criteriile prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, nu poate fi reţinută deoarece în cauză a avut loc o concediere individuală potrivit art.65 C. M., impusă de desfiinţarea locului de muncă ocupat şi nu o concediere colectivă. Pentru considerentele deja expuse instanţa a constatat că în cauză a avut loc o reducere efectivă a locului de muncă ocupat de contestatoare, măsura având la bază o cauză reală şi serioasă, impusă de obligativitatea îmbunătăţirii activităţii economice şi reorganizării societăţii, fiind îndeplinite condiţiile art.65 C. M., motiv pentru care a dispus respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei nr.214/03.02.2009 ca temeinică şi legală. Deşi intimata a solicitat cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada prin depunerea chitanţei privind onorariul de avocat la dosar, astfel încât acestea nu pot fi acordate . Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea E. P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului a arătat că instanţa nu a avut în vedere faptul că are o situaţie familiară care ar fi trebuit să ducă la menţinerea sa în funcţie. A arătat recurenta că ar fi trebuit să existe nişte criterii de selecţie atunci când s-au făcut concedierile având în vedere faptul că au fost concediaţi mai mulţi salariaţi. Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente; Este adevărat că art . 60 alin 1 din c o d u l m u n c i i defineşte concedierea colectivă ca fiind acea situaţie în care este disponibilizat un anumit număr de salariaţi în raport cu numărul total al salariaţilor. Această prevedere nu trebuie însă interpretată în sensul în care s-ar putea ajunge la eludarea unor prevederi favorabile salariaţilor şi care le-ar prejudicia interesele. În speţă se constată că societatea a procedat la concedierea unui număr de 29 salariaţi, cu unul mai puţin decât prevede legea în situaţia concedierilor colective. Este evident că scopul acestei concedieri a fost evitarea consecinţelor unei concedieri colective faptul că au fost concediaţi cu 1 salariat mai puţin nu poate conduce la concluzia că în acest caz nu ar fi trebuit aplicate criteriile de selecţie, fiind în fapt o concediere colectivă. Pe de altă parte, analizând prevederile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate se constată că potrivit alin. 1 din acest articol în cazul concedierilor colective concedierile vor avea în vedere criteriile prevăzute la punctele a şi b din aliniatul respectiv precum şi criteriul competenţei. La alin 3 al aceluiaşi articol sunt prevăzute criteriile minimale avute în vedere la concedierea în cazul reducerii posturilor. Acest text nu face referire la concedierea colectivă aşa cum se precizează la alin.1 astfel că el este aplicabil în cazul oricărei concedieri ce vizează 2 sau mai multe posturi. Printre aceste criterii este şi acela că măsura concedierii va afecta numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbaţi, văduvi sau divorţaţi, care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie. Recurenta este tocmai în această situaţie având în îngrijire copii precum şi soţul handicapat. Societatea pârâtă nu a făcut dovada că a respectat în cazul recurentei aceste criterii, iar instanţa de fond a greşit atunci când a reţinut că în speţă nu era aplicabile prevederile din CCM cu privire la criteriile de selecţie în cazul concedierii pentru reducerea posturilor. Î n această situaţie se impune în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă şi 312 Cod pr. civilă admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei, şi anularea deciziei de concediere. În baza art. 78 din Codul muncii va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii şi va obliga intimata la plata drepturilor de care a fost lipsită contestatoarea de la data concedierii şi până la reintegrare. PENTRU ACESTE MOTIVE, DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea E. P., împotriva sentinţei civile nr. 590/23.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC U. B. SA S. Modifică sentinţa în sensul că admite contestaţia formulată de contestatoarea E. P.. Anulează decizia nr. 214/03.02.2009 şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei. Obligă intimata către contestatoare la plata drepturilor cuvenite de care a fost lipsită de la data concedierii până la data reintegrării efective, actualizate la data plăţii. Decizie irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Ianuarie 2010. Preşedinte, (...) (...) Judecător, (...) (...) Judecător, (...) (...) Grefier, (...) (...) P. 29.01.2010 Red.jud.M.(...) 3 ex/AS j.f.I.E. C.E..
Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs
Hotararea nr. 547 din data 2010-01-26
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova
ÎN NUMELE LEGII