Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 7066

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 Iulie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)-(...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier B. H.

x.x.x.

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din şedinţa publică de la 7 iulie 2008 privind recursul declarat de pârâta AJOFM D împotriva sentinţei civile nr.247/12.02.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă H. J., intimata pârâtă T. CFR MARFĂ,având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din şedinţa publică de la 7 iulie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr. .247/12.02.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei T. CFR MARFĂ C şi în consecinţă s-a respins cererea faţă de acesta.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamant H. J. cu domiciliul în C Strada (...) (...) 1, 1, 4, judetul D împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă D cu sediul în C,(...) A, judetul D.

S-a dispus obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă D să plătească reclamantei suma egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care a fost disponibilizat (respectiv 2005), comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Reclamanta H. J. a fost salariata T. CFR MARFA SA Sucursala C până la data de 9 02 2007, când i-a încetat contractul individual de muncă in temeiul art 65 din c o d u l m u n c i i , prin decizia de concediere nr A (...)05.

Reclamanta a contestat decizia de concediere la instanţă însă prin sentinţa 761 / 4 05 2005 pronunţată in dosarul nr 663 / CM / 2005 , T r i b u n a l u l D o l j a respins contestaţia

In urma concedierii reclamantei nu i-au fost acordate drepturile băneşti prevăzute de art 2 alin 1 lit a din OUG 8/2003 . Potrivit acestui articol „ la momentul disponibilizării , respectiv desfacerii contractului individual de muncă , persoanele disponibilizate, beneficiază de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistică „ .

Obligaţia de a plăti aceste drepturi băneşti îi revenea AJOFM D, însă această pârâtă nu a îndeplinit obligaţia deoarece a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art 2 alin 2 din OUG nr 8/2003 , pentru că reclamanta a fost disponibilizată de la o societate naţională din sectorul feroviar .Potrivit acestui articol beneficiau de prevederile OUG 8/2003 numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30 09 2004 . Cum reclamanta a fost concediată după această dată, respectiv la 9 02 2005 nu poate beneficia de cele două salarii .

Instanţa a apreciat că , pârâta AJOFM D a dat o interpretare greşită prevederilor legale având în vedere că OUG 8/2003 a fost completată şi modificată succesiv prin mai multe acte normative, aplicabilitatea dispoziţiilor sale fiind prelungită până la data de 31 01 2007 , aşa cum rezultă chiar din formularea art 2 alin 1 potrivit căruia „ persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 31 01 2007 ca urmare a restructurării sau reorganizării societăţilor comerciale şi regiilor autonome prev la art 1 , beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de muncă, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistică „.

Deoarece reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la 3 salarii conform OUG nr. 8/2003, iar dispoziţiile legale prevăd doar 2 salarii medii nete pe economie din luna ianuarie a anului in care a fost disponibilizată şi pentru că obligaţia plăţii acestora revine doar unuia dintre pârâţi, respectiv AJOFM D, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 8/2003, instanţa va admite in parte cererea de chemare in judecată şi va obliga pârâta AJOFM D să plătească reclamantei o sumă egală cu de ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care a fost disponibilizată , respectiv ianuarie 2005, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, in conformitate cu prevederile art 2 alin 1 lit a din OUG 8/2003.

Cu privire la pârâta T. CFR MARFA Sucursala C instanţa a respins cererea de chemare in judecată având in vedere că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă in cauză , nu are obligaţii privind plata drepturilor băneşti prevăzute de OUG 8/2003 , aceste obligaţii revenind AJOFM D , având în vedere dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 8/2003 potrivit cărora „Sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (4) se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj de la articolul "Indemnizaţii de şomaj".

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen pârâta AJOFM D invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia cu motivarea :

Tribunalul şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 2 al.1 din OUG 8/2003, în sensul că se reţine incidenţa acestora.

Reţinerea instanţei este greşită, întrucât prevederile susmenţionate d-au cadru general, cel special incident în speţă fiind prevăzut expres şi limitativ de art. 2 al.2 din acelaşi act normativ.

Astfel, la data de 09.02.2005, data disponibilizării reclamantei, dispoz. OUG 8/2003, aşa cum fuseseră modificate de OUG 45/2004 prevedeau următoarele :

Art.2 : persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30.06.2005 ca urmare a restructurării sau reorganizării societăţilor comerciale şi Regiilor Autonome prevăzute la art. 1 beneficiază de următoarele drepturi : a- la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii D. de o sumă egală cu de 2 ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2003 comunicat de Institutul Naţionale Statistică ; Persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la data de 30.09.2004 de la societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat din Sectorul feroviar, ca urmare a restructurării sau reorganizării, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de Urgenţă.

În consecinţă, în speţă ar fi putut fi aplicabile prev. art. 2 al. 1 doar în situaţia în care legiuitorul nu ar fi stipulat expres la al. 2 al aceluiaşi articol d e lege categoria persoanelor disponibilizate colectiv din sectorul feroviar.

Motivarea instanţei duce la concluzia că situaţia specială prev. la al.2 rămâne lipsită de conţinut, termenul prevăzut la acest aliniat trebuind ignorat şi luat în considerare doar termenul prev. la al.1, la acesta raportându-ne şi pentru categoria disponibilizaţilor din Sectorul feroviar.

În fine arată că ţinându-se cont de faptul că intimata - reclamantă a fost disponibilizată din Sectorul feroviar dar la o dată ulterioară decât cea prevăzută de art. 2 al.2 din OUG 8/2003 solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

Recursul este nefondat.

Examinându-se sentinţa în raport de criticile invocate în recurs, Curtea va reţine :

Recurenta-pârâtă a interpretat strict literal dispoziţiile legale incidente în speţă, întrucât OUG 8/2003 a fost completată şi modificată succesiv prin mai multe acte normative, aplicarea dispoziţiilor acesteia pentru personalul din sectorul feroviar fiind prorogată până la 30.09.2004.

Prin decizia de concediere nr. A4/34 din 08.02.2005, salariata H. J. D. a fost concediată începând cu data de 09.02.2005. Măsura concedierii a avut la bază Proiectul de concediere colectivă al „CFR MARFĂ” SA, aprobat de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor prin Hotărârea nr. 7/14.06.2004.

Prin urmare, măsura concedierii contestatoarei a avut ca temei un proiect de concediere colectivă iniţiat la data de 14.06.2004, iar concedierile efectuate la nivelul unităţii în perioada următoare întocmirii proiectului de concediere s-au încadrat în dispoziţiile OUG nr. 8/2003 privind drepturile persoanelor disponibilizate din sectorul feroviar.

Înştiinţarea privind concedierea şi durata perioadei de preaviz i-au fost comunicate salariatei la data de 30.07.2004, astfel cum rezultă din adresa nr. A(...), preavizul de 30 de zile fiind acordat începând cu data de 02.08.2004, dată la care erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 8/2003.

În interiorul termenului de preaviz, contract individual de muncă al salariatei a fost suspendat pentru incapacitate de muncă, suspendându-se corespunzător şi termenul de preaviz pe perioada 27.08.2004-04.02.2005, conform dispoziţiilor art. 74 alin. 2 din c o d u l m u n c i i şi în baza certificatelor de concediu medical, care atestă faptul că, pe toată această perioadă, salariata s-a aflat în incapacitate de muncă.

Drept urmare, măsura efectivă a concedierii nu a putut fi aplicată pe această perioadă, ci numai după reîntoarcerea salariatei la muncă.

Se constată astfel că, deşi măsura concedierii reclamantei a fost decisă în perioada în care dispoziţiile OUG nr. 8/2003 erau aplicabile, concedierea propriu-zisă nu a putut avea loc din motive obiective, salariata neavând vreo culpă pentru intervenirea situaţiei de incapacitate temporară de muncă.

Textul art.2 alin.(2) din OUG nr. 8/2003, trebuie interpretat teleologic, în speţa de faţă acest text nu poate înlătura dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile de protecţie socială prevăzute de OUG nr. 8/2003, scopul acestui act normativ fiind acela de a acorda protecţie persoanelor disponibilizate prin concedieri colective din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi societăţilor comerciale la care acestea deţin pachetul majoritar de acţiuni, pe baza unui program de restructurare şi de reorganizare a societăţii, aprobat de instituţia publică implicată în privatizare.

În consecinţă, se va aprecia legală şi temeinică sentinţa recurată şi deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art. 312 al.1 C.pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AJOFM D împotriva sentinţei civile nr.247/12.02.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă H. J., intimata pârâtă T. CFR MARFĂ.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la data de 11 iulie 2008.

(...) (...)-(...) (...) (...) (...) E.

Grefier -B. H.

Red. Jud.I.B.

Tehn.I.C./Ex.2/31.07.2008

J.F./C. E. şi

P. D.