Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 8177

Şedinţa publică de la 18 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier E. N.

xxx

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ G împotriva sentinţei civile nr. 2866/20.03.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul recurent DIRECŢIA SILVICĂ TG J şi intimatul reclamant E. H. , având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul reclamant E. H., au lipsit recurenta pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ G şi intimata Direcţia Silvică Tg. J.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, după care,

Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii.

Intimatul reclamant E. H. solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra cauzei de faţă

Prin acţiunea formulată de petentul E. H. şi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i G o r j sub nr(...) s-a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligate intimatele Direcţia Silvică Tg.J şi AJOFM G la plata drepturilor prevăzute de Legea nr.174/2006, precum şi la emiterea unei noi decizii de concediere prin care să se dispună faptul că beneficiază de prevederile Legii nr.174/2006 .

In motivarea acţiunii, petentul a arătat că a încetat raporturile de muncă cu intimata Direcţia Silvică Tg.J ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă, iar intimatele erau obligate să-i asigure măsurile de protecţie socială prevăzute de legea nr.174/2006.

In dovedirea acţiunii, petentul a depus la dosar decizia nr.310/20.11.2007.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Direcţia Silvică Tg.J a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a notificat în scris intenţia de concediere colectivă atât Sindicatului, Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă, cât şi Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, astfel cum rezultă din adresa nr.13154/5.09.2007, petentul fiind îndreptăţit la plata sumelor solicitate, acestea suportându-se din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Intimata A.J.O.F.M. G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii petentului arătând că, potrivit Legii nr.76/2002 pentru a beneficia de venitul lunar de completare prevăzut de art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.174/2006 trebuie să existe o concediere colectivă, notificată AJOFM G cu cel puţin 30 de zile calendaristice înaintea emiterii deciziei de concediere, iar în carnetul de muncă al persoanei concediate să fie efectuate menţiuni cu privire la concedierea colectivă şi că beneficiază de prevederile Legii nr.174/2006.

Prin sentinţa civilă nr.2866 din 20 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), s-a admis acţiunea formulată de petentul E. H., cu domiciliul în oraşul N,(...), judeţul G, împotriva intimatelor Direcţia Silvică Tg.J, cu sediul in Tg.J, str.(...).(...).D.E., nr.3, judetul G şi A.J.O.F.M. G, cu sediul in Tg.J, str.(...).(...).D.E., nr.1, judetul G.

S-a anulat decizia nr.310/20.11.2007 emisă de intimata Direcţia Silvică Tg-J .

A fost obligată intimata Direcţia Silvică Tg-J să emită o nouă decizie care să prevadă că petentul beneficiază de prevederile Legii nr.174/2006.

A fost obligată intimata AJOFM G să acorde petentului, de la data concedierii acestuia, venitul lunar de completare prevăzut de Legea nr.174/2006.

Pentru a sw pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

Petentul a fost salariatul intimatei Direcţia Silvică Tg-J, fiind disponibilizat în cadrul unor măsuri de concediere colectivă, prin decizia nr.310/20.11.2007 .

Drepturile băneşti solicitate de petent sunt reglementate astfel de Legea nr.174/2006 : art.2 (1) Persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva, prevăzute la art. 1, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari, beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistica; b) indemnizaţia de şomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi un venit lunar de completare. Venitul lunar de completare este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistica, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj. (2) Venitul de completare se acorda lunar de la data stabilirii indemnizaţiei de şomaj; (3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj.

Cu privire la venitul de completare prevăzut de art.2 alin.1 lit.b din aceeaşi lege, se reţine că acest tip de venit, egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistica, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj, se acordă, conform art.2 alin.2 din Legea nr.174/2006 începând cu data stabilirii indemnizaţiei de şomaj.

Potrivit art.49 din Legea nr.76/2002 privind bugetul asigurărilor pentru şomaj în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri, iar conform art.50 din acelaşi act normativ, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere .

Din adresa nr.13154/05.09.2007 emisă de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva reiese că intenţia de concediere colectivă a fost notificată AJOFM B, Federaţiei Sindicatelor T. şi Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Munca B .

Însă, din copia carnetului de muncă al petentului, aflată la dosar, rezultă că intimata Direcţia Silvică Tg-J nu a efectuat menţiunile corespunzătoare referitoare la concedierea colectivă şi la aplicarea Legii nr.174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor- Romsilva, prin concedieri colective, menţiuni necesare pentru ca petentul să beneficieze de plata venitului de completare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul AJOFM G, apreciind hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală în condiţiile în care probatoriile administrate au fost interpretate eronat de către prima instanţă.

Astfel, recurentul nu este în culpă pentru neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 174/2006, în condiţiile în care angajatorul, Direcţia Silvică Tg. J nu a respectat prevederile legii, respectiv nu a înaintat documentaţia prevăzută de lege în condiţiile intervenirii concedierilor colective.

De asemenea, angajatorul se face vinovat de menţiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatorului, menţiuni eronate care au determinat neplata drepturilor compensatorii prevăzute de lege.

Analizând motivele de recurs invocate cât şi hotărârea instanţei de fond, se constată că recursul este nefondat astfel încât în temeiul art. 312 al.1 C.pr.civilă urmează a-l respinge.

Legea 174/2006 este cea care prevede măsurile şi drepturile ce se cuvin persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, personal al Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA. Legea menţionată este cea care prevede drepturile băneşti ce se cuvin persoanelor disponibilizate, precum şi persoanele juridice obligată de a le achita, tot legea este cea care prevede termenele şi condiţiile de acordare a drepturilor băneşti.

De aceea, prima instanţă a făcut o corectă stabilire a stării de fapt precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, astfel obligarea recurentului la plata venitului de completare prevăzut de lege nu este decât o obligaţie prevăzută de lege şi ca atare recunoscută de judecător.

Motivele ce vizează atitudinea angajatorului cu privire la depunerea actelor de concediere, la întreprinderea tuturor demersurilor pentru luarea măsurii concedierii colective sunt elemente străine obligaţiei legale a recurentului de plată a venitului d e completare, acesta fiind obligat în raport cu angajatul concediat şi nu cu angajatorul.

Atitudinea culpabilă a angajatorului privind efectuarea demersurilor privind concedierea colectivă nu poate fi imputată beneficiarului dreptului reprezentat de venitul de completare, atâta timp cât legea nu condiţionează acest drept de poziţia angajatorului, ci numai de calitatea de angajat, subiect al unei concedieri colective.

Şi cum contestatorul are această calitate, calitate necontestată de nici una dintre părţi, apărările formulat de către recurent rămân fără relevanţă juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ G împotriva sentinţei civile nr. 2866/20.03.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul recurent DIRECŢIA SILVICĂ TG J şi intimatul reclamant E. H..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 T. 2008

Red.T.E.

Tehn.M.D.2 ex

J.f.S.V.V.

D.U.