Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

Decizie nr. 1619/R

Şedinţa publică din 21 octombrie 2009

Completul compus din:

T. E. - Preşedinte

T. N. - Judecător

N. E. J. - Judecător

Grefier - T. T. O.

Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta T. N. G., domiciliată în Târgu-M,(...), . 22, judeţul M, împotriva sentinţei civile nr. 474 din 24 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş, în dosarul nr(...), pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş, în dosarul nr(...).

In lipsa părţilor.

Procedura completă.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunţarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunţat prezenta decizie.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă nr.474 din 24 martie 2009, a T r i b u n a l u l u i M u r e ş, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta T. N. G. în contradictoriu cu SC” E. Asigurări”SA B.

In considerentele hotărârii judecătoreşti atacată s-a reţinut că:

Reclamanta a fost angajată la unitatea pârâtă din data de 10 iulie 2004 pe durată nedeterminată în calitate de consilier juridic.

La 28 martie 2008 s-a încheiat procesul verbal în care s-a consemnat hotărârea de a se modifica structura organizatorică a unităţii angajatoare.

La 21 mai 2008 s-a aprobat punerea în executare a hotărârii Consiliului de supraveghere al societăţii exprimată conform procesului verbal nr.6 din 28 martie 2008 prin stabilirea paşilor şi etapelor de modificare a Direcţiei juridice şi individualizarea activităţii acesteia şi s-a aprobat memoriu plan de masuri privind punerea în executare a hotărârii Consiliului de supraveghere din 28 martie 2008 .

Ca urmare s-a procedat la reorganizarea Direcţiei juridice prin transformarea în serviciu juridic având un număr de 13 posturi începând cu data de 8 august 2008.

Totodată s-au stabilit etapele de punere în aplicare a acestor măsuri, iar reclamanta apare nominalizată la etapa 2 privind sucursalele teritoriale pentru Sucursala M.

Instanţa de fond din materialul probator depus la dosarul cauzei a constatat că desfiinţarea locului de muncă al reclamantei a avut o cauză reală şi serioasă, desfiinţarea postului este efectivă, postul acesteia neregăsindu-se în noul stat de funcţii al pârâtei.

La 29 iulie 2008 s-a adoptata hotărârea nr.16 în baza căreia s-a procedat la emiterea deciziilor de concediere în condiţiile şi conform calendarului prevăzut în planul de măsuri anexat hotărârii din 29 iulie 2008.

S-a apreciat că măsura dispusă cu privire la reclamantă reprezintă o concediere individuală aşa cum este definită de art.65 din Codul muncii şi nu art.68 din acelaşi cod.

S-a apreciat că, în condiţiile restructurări Direcţiei juridice, s-au concediat individual salariaţi, la o distanţă de peste 30 de zile ceea ce conduce la existenţa unei concedieri individuale şi nu colective, a considerat instanţa de fond.

Ca urmare s-a respins acţiunea formulată, constatându-se că sunt nefondate criticile cuprinse în acţiunea formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi anularea dispoziţiei 1053/2009 emisă de intimată, restabilirea situaţiei anterioare şi plata despăgubirilor aferente, daune morale şi cheltuieli de judecată.

In motivarea recursului s-au invocat prev. art.304 pct.9 C.pr.civ. arătându-se că instanţa de fond nu a verificat legalitatea deciziei atacate 1053/2008 emisă de pârâtă, în condiţiile în care, susţine recurenta, conţinutul acestei decizii nu îndeplineşte condiţiile art.74 Codul muncii în sensul că nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, lista tuturor locurilor disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii ar urma să opteze pentru un loc de muncă vacant în conidiile art.64 Codul muncii.

O altă critică adusă de recurentă se referă la faptul că în speţă nu a avut loc o concediere individuală, cum s-a apreciat în hotărârea atacată, ci una colectivă precizându-se că s-au restructurat 54 de posturi la nivelul societarii.

Recurenta susţine în memoriul de recurs, dezvoltat pe 19 pagini, că a avut loc o concediere colectivă lovită de nulitate, şi chiar şi în cazul unei concedieri individuale intimata nu a respectat condiţiile pentru desfiinţarea postului ocupat de reclamantă, respectiv desfiinţarea să fie efectivă şi definitivă, să aibă un caracter obiectiv impus de o cauză reală şi serioasă, şi să privească posturile ocupate şi de aceeaşi natură cu cel deţinut de reclamantă.

În al patrulea rând recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a pus sub semnul întrebării afirmaţiile şi temeiul legal invocat de intimată nici măcar atât cât să o determine la analizarea atentă a faptului că intimata a nesocotit o serie de obligaţii legale care sunt fundamentale în raporturile de muncă dintre un angajator şi angajat.

Se arată că în mod eronat s-a apreciat că procedurile de informare şi consultare a salariaţilor trebuie realizată de către angajator doar în situaţia concedierilor colective deşi această optică susţine recurenta, este contrazisă de prevederile art.39 şi 40 din Codul muncii şi de dispoziţiile Legii 467/2006.

Se arată că relevanţa normării muncii este crucială în sensul interpretării ca îndeplinită sau nu condiţia existenţei sau nu a unei cauze serioase şi reale privind desfiinţarea locului de muncă.

Se susţine că intimata a neglijat toate obligaţiile pe care le avea şi pe care trebuia să le îndeplinească anterior emiterii deciziei de concediere, chiar mai mult trebuiau respectate de intimată încă înainte de adoptarea oricărei măsuri efective de restructurare.

Se susţine că dacă ar fi existat cauze reale şi serioase care să justifice măsura adoptată de intimată aceasta nu ar fi avut motive pentru care să nu îndeplinească şi celelalte obligaţii ale sale prin care ar fi respectat inclusiv dreptul fundamental al omului privind dreptul la muncă al fiecărui salariat afectat de o asemenea măsură.

În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului declarat ca nefondat arătându-se că, cu privire la motivul unu al recursului, referitor la condiţiile de formă prev. de art.74 Codul muncii, în ce priveşte decizia atacată, se arată că există diferenţiere între concedierile colective şi cele individuale şi având în vedere caracterul individual al concedierii recurentei, îndeplinirea obligaţiilor de a respecta disp.art.74, au fost respectate de către intimată.

Cu privire la motivul doi al recursului, referitor la existenţa unei concedieri individuale şi nu colective, intimata susţine că aşa cum rezultă din toate documentele concedierii în speţă, intimata, pentru a adopta hotărârea din 29 iulie 2008, societatea s-a aflat în prezenţa unei reorganizări a Direcţiei juridice şi nu a restrângerii activităţii societăţii. Din planul de măsuri adoptat prin hotărârea Consiliului de supraveghere din 29 iulie 2008, prevede că se va înfiinţa un singur serviciu juridic şi că va avea loc o reorganizarea privind posturile de consilieri juridici şi referenţi.

Se susţine că modul de realizare a reorganizării direcţiei juridice creează doar aparenţa unei concedieri colective nefiind îndeplinită cea de a treia condiţie a contractului colectiv, respectiv perioadei de 30 de zile lucrătoare.

În ce priveşte motivul nr.3 din recursul declarat, referitor la desfiinţarea postului ca nefiind efectivă, definitivă şi cu caracter obiectiv, intimata precizează că desfiinţarea locului de muncă al recurentei are la bază o cauză serioasă şi reală, postul desfiinţat neregăsindu-se sub nicio altă denumire în organigrama direcţiei juridice.

Ca urmare, solicită respingerea recursului declarat, cu cheltuieli de judecată.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ., art.304 ind.1 C.pr.civ, se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:

Reclamanta T. N. G. a fost angajata pârâtei SC”E. Asigurări”SA B conform contractului individual de muncă nr.1314 din 5 iulie 2004.

La 27 iulie 2004 sub nr.829/2004, între părţi s-a încheiat un act adiţional prin care reclamanta a fost numită consilier juridic la Sucursala M a SC”E. Asigurări”SA.

Cronologic, după angajarea reclamantei care a avut loc la 1 iulie 2004, a urmat ca la 28 martie 2008, în conformitate cu art.10.2.11 din actul constitutiv al societăţii justificând urgenţa situaţiei şi interesul societăţii, exprimarea votului în scris referitor la modificarea structurii organizatorice.

La 21 mai 2008 s-a aprobat punerea în executare a hotărârii consiliului de supraveghere şi s-au stabilit paşii şi etapele de modificare a Direcţiei Juridice. Ca urmare, s-a hotărât ca începând cu 8 august 2008 Direcţia juridică să fie reorganizată prin transformarea în Serviciul juridic cu un număr de 13 posturi.

Într-o etapă secundară, la Sucursalele teritoriale s-a nominalizat reclamanta T. N. G. consilier juridic la Sucursala M, în Memoriu-plan de măsuri, în care erau persoanele ce vor beneficia de măsurile de protecţie socială referitoare la concedierile individuale stabilite pe etape.

Secţiunea V a C o d u l u i m u n c i i referitoare la concedierea colectivă informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colectivă, prevede la art.68 faptul că prin concediere colectivă se înţelege concedierea într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de angajaţi.

La aliniatul 2 al aceluiaşi art.68 Codul muncii, se prevede că la stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri.

În speţa dedusă judecăţii se constată că intimata E. Asigurări SA a procedat la o restructurare a Direcţiei Juridice conform Hotărârii Consiliului de supraveghere procedând la concedierea salariaţilor la o distanţă mai mare de 30 de zile între concedieri.

În speţa dedusă judecăţii concedierea reclamantei are caracterul unei concedieri individuale având la bază reorganizarea posturilor de consilieri juridici, neavând loc o concediere colectivă în condiţiile prev.de art.68 Codul muncii.

A avut loc o desfiinţare efectivă a locului de muncă al reclamantei, postul acesteia neexistând în noul stat de funcţii al intimatei, astfel încât criticile recurentei referitoare la faptul că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de legiuitor pentru concedierile colective, se constată a fi neavenite în condiţiile în care a avut loc o concediere individuală după cum apare stabilit în Memoriul-plan de măsuri, avut la baza concedierii individuale a reclamantei la etapa a doua.

Intimata în planul de măsuri adoptat a prevăzut că se vor restructura cele 70 de posturi, consilieri juridic şi referenţi, existenţe în cadrul organigramei societăţii, iar începând cu data de 20 octombrie 2008 urma a se înfiinţa un singur serviciu juridic la nivelul întregii societăţii cu un număr de 16 posturi în organigramă.

Se apreciază că organul de conducere al intimatei a avut în vedere reorganizarea structurii consilierilor juridici pentru reducerea cheltuielilor la nivelul acestei structuri cât şi a întregii societăţi.

Se constată că Memoriul-plan de măsuri, fila 84 dosar fond, cuprinde analiza activităţii desfăşurată de către consilierii juridici şi întreaga Direcţie Juridică planul de reorganizare a activităţii juridice, funcţionarea noului serviciu juridic şi restructurarea activităţii juridice a SC”E. Asigurări”SA şi activitatea de externalizare a activităţii juridic ea societăţii, ceea ce conduce la concluzia că concedierea individuală a reclamantei a fost o consecinţă a unui plan de restructurare, că nu a avut loc o concediere colectivă întrucât intimata, în desfăşurarea planificată a măsurilor luate în scopul micşorării cheltuielilor financiare, a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă a mai multor persoane, în etape, dar fără a avea loc o concediere colectivă întrucât activitatea desfăşurată în acest sens de intimată nu se încadrează în dispoziţiile art.68 Codul muncii, concedierea reclamantei având loc în baza art.65 Codul muncii, respectiv concedierea a avut loc pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

De altfel,m se constată că desfiinţarea locului de muncă a fost obiectivă, a avut o cauză reală şi serioasă în noua organigramă a serviciului juridic cu 13 angajaţi, neputând fi regăsit postul ocupat de către reclamantă.

În planul de măsuri adoptat prin Hotărârea 16 din 29 iulie 2008, concedierea priveşte doar un număr de 40 de posturi, 37 consilieri juridici şi 3 referenţi, iar reorganizarea posturilor de consilieri juridici a fost întemeiată pe disp.art.65 întrucât numărul de posturi vacante din organigrama a căror desfiinţare se efectuează, nu se regăseşte numărul de persoane menţionat de art.68 din Codul muncii, reorganizarea celor 40 de posturi având loc într-o perioadă de 73 de zile calendaristice din 8 august 2008, până la data de 20 octombrie 2008.

Desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei se constată că a fost impusă de eficientizarea activităţii întrucât a avut loc o restrângere reală impusă de nevoia activităţii de a-şi reorganiza teritorial activitatea consilierilor juridici, urmărindu-se şi o reducere a cheltuielilor de personal concomitent cu externalizarea unei părţi din activitatea juridică.

În ce priveşte susţinerea recurentei că decizia atacată nu respectă prevederile art.74 C.pr.civ., se constată că, având loc o concediere individuală şi nu colectivă, criticile referitoare la hotărârea atacată sub acest aspect se vor respinge ca nefondate

Din coroborarea probelor administrate se constată că, criticile recurentei referitoare la nerespectarea prev.art.39 şi 40 din Codul muncii referitoare la drepturile şi obligaţiile salariatului precum şi angajatorului sunt nefondate în speţa dedusă judecăţii, întrucât s-a procedat la o concediere individuală la care s-au respectat prevederile legale în materie fiind o concediere din motive neimputabile angajatului şi în urma unui plan de restructurare a Direcţiei juridice din cadrul societăţii SC”E. Asigurări”SA B.

Se constată că instanţa de fond a făcut analiza speţei dedusă judecăţii atât sub aspectul stării de fapt cât şi ca încadrare în drept, criticile aduse de recurentă referitoare la neanalizarea aspectelor precizate în memoriul de recurs declarat, se apreciază a fi nefondate, soluţia instanţei de fond tranşând litigiul din punct de vedere juridic în mod just adaptat stării de fapt dedusă judecăţii, ceea ce atrage menţinerea hotărârii atacate şi respingerea susţinerilor recurentei ca nefondate.

Aşa fiind, se constată că fiind o desfiinţare efectivă a locului de muncă datorită unei cauze reale şi serioase, cu o desfacere a contractului individual de muncă în baza art.65 Codul muncii, cu respectarea prevederilor art.39, 40 Codul muncii, criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate şi ca urmare se va respinge recursul declarat, menţinându-se sentinţa civilă nr.474 din 24 martie 2009 a T r i b u n a l u l u i M u r e ş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. N.-G., domiciliată în Tg-M,(...), .22, judeţul M, împotriva sentinţei civile nr.474 din 24 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 octombrie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

T. E. T. N.

N. E.-J.

GREFIER

T. T. O.

Red.S.B.

Tehnored.E.S.

4 exp.

23.11.2009.

Jud.fond:C.S.-M.E.

Asist.jud.A.D.-A.B..