• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 218 din data 2010-02-09
Pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

 

 

D E C I Z I A nr.218

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2010

Preşedinte - (...)-(...) (...)

Judecători - (...)-(...) (...)

- F.-(...) (...)

Grefier - B. G.

 

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul Sindicatul Liber Independent D. T, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţ D – pentru salariatul N. O., împotriva sentinţei civile nr.1948 din 3.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata SC N. T SA, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţ D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns intimata reprezentată de consilier juridic E. N., lipsind recurentul-contestator.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Consilier juridic E. N. având depune la dosar întâmpinare. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat şi solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declaraţia acesteia şi, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic E. N. având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Susţine, în esenţă, că valoarea cuantumului compensaţiei primită de salariatul concediat a fost cea corespunzătoarea CCM la nivel naţional întrucât la acel moment nu exista în vigoare un alt CCM la nivelul societăţii, nici măcar la nivelul N..

Mai arată că procesul-verbal din 1.09.2009 priveşte prelungirea negocierilor purtate între partenerii sociali, timp în care a existat o înţelegere referitoare la cuantumul compensaţiei, acesta realizându-se prin înmulţirea procentului de 40% din ultimul salariu cu anii lucraţi în societate.

În ceea ce priveşte durata preavizului acordat salariatului arată că acesta s-a derulat pe o perioadă de 31 de zile calendaristice.

 

C u r t e a

 

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a, sub nr(...), Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte a formulat în numele salariatului N. O. contestaţie împotriva dispoziţiei nr.1832/04.06.2009 emisă de intimata SC N. T SA, solicitând anularea art.5 şi obligarea intimatei să acorde salariatului compensaţia stabilită de către reprezentanţii SC N. T SA şi cei ai T. D. Târgovişte în baza procesului verbal din data de 01.09.2008 şi al protocolului încheiat la aceeaşi dată.

S-a mai solicitat anularea din conţinutul dispoziţiei a articolelor 2 şi 4 referitoare la durata preavizului, înlocuirea duratei acestuia cu cea de 30 de zile stabilite de asemenea de patronat şi sindicat şi plata salariului cuvenit pentru această durată a preavizului.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că în urma expirării contractului colectiv de muncă în luna august 2008, părţile au convenit să acorde, începând cu 02.09.2008, în cazul concedierilor individuale compensaţii băneşti echivalente cu 40% din salariul brut avut de salariat în luna anterioară concedierii, înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat, dar nu mai puţin de trei salarii brute, precum şi un preaviz de 30 de zile calendaristice, că această înţelegere a fost asumată de părţi atât prin procesul verbal din data de 01.09.2008, cât şi prin protocolul din aceeaşi dată, că au fost făcute concedieri care au respectat aceste înţelegeri până în luna ianuarie 2009, însă începând cu luna iunie 2009, în mod unilateral intimata a schimbat deciziile de concediere prin dispoziţia nr.876/16.03.2009, acordând o compensaţie de „cel puţin un salariu lunar” şi un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestaţiei motivat de faptul că prelungirea negocierilor în vederea încheierii unui nou contract colectiv de muncă la nivel de societate s-a realizat în baza unui înscris denumit „Protocol” din data de 01.09.2008, în conformitate cu care negocierile s-au prelungit până la 08.09.2008, iar pe perioada prelungirii negocierilor administraţia s-a angajat ca tuturor celor concediaţi din motive care nu au legătură cu persoana salariatului să le acorde compensaţii băneşti egale cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi cu un preaviz de 30 de zile calendaristice .

S-a mai arătat că, după data de 08.09.2008, nu s-a mai încheiat nici un alt înscris prin care să se convină la prelungirea negocierilor iar conflictul de interese s-a închis fără a se încheia un nou contract colectiv de muncă la nivel de societate, că dispoziţia 876/16.03.2009 respectă pe deplin prevederile CCM valabil la nivel naţional pentru perioada 2007 - 2010, iar salariatul din această cauză a primit o compensaţie egală cu salariul din luna mai 2009 şi un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

La termenul de judecată din 20.10.2009 s-a dispus trimiterea la prezenta cauză a celei ce formează obiectul dosarului nr(...), formulată de T. D. Târgovişte, în numele aceluiaşi salariat, împotriva intimatei SC N. Târgovişte SA, având acelaşi obiect, instanţa apreciind că sunt întrunite prevederile art.163 din C o d u l d e procedură civilă referitoare la litispendenţă care stabilesc că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe, în această situaţie art. 163 alin. 3 C o d u l d e procedură stabilind că dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investită.

Prin sentinţa civilă nr.1948 din 3.11.2009, T r i b u n a l u l P r a h o v a a respins contestaţia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 1832/04.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului N. O. în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desfiinţarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare şi o compensaţie de concediere de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

Prin contestaţia de faţă s-a solicitat anularea în parte a acestei dispoziţii în sensul acordării unui preaviz de 30 de zile salariatului şi a unei compensaţii de concediere echivalentă cu 4 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulţită cu nr. de ani lucraţi în combinat.

Mai arată instanţa de fond că s-a susţinut de către contestatoare că aceste drepturi i se cuvin salariatului în baza protocolului încheiat între sindicat şi administraţie în data de 01.09.2008 şi a procesului verbal din aceeaşi dată, protocol prin care s-a hotărât prelungirea negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008, iar sindicatele şi-au exprimat acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar şi în condiţiile prelungirii acestor negocieri.

Prima instanţa reţine că părţile au mai stabilit ca salariaţii concediaţi în perioada prelungirii negocierilor colective să beneficieze de o indemnizaţie de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi de un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Rezultă din conţinutul acestei înţelegeri că s-au prelungit negocierile până la data de 08.09.2008 iar salariaţii concediaţi începând cu -01.09.2008 şi până la această dată urmau să beneficieze de indemnizaţia de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi de un preaviz de 30 de zile calendaristice şi cum salariatul N. O. a fost concediat la data de 04.06.2009, aceasta înseamnă că nu poate beneficia de prevederile protocolului sus menţionat.

În opinia instanţei de fond, din cuprinsul procesului-verbal rezultă voinţa celor două părţi semnatare de a continua negocierile până la data de 08.09.2008 inclusiv, de a se proceda la concedieri individuale pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului începând cu data de 02.09.2008, chiar dacă negocierile continuă şi ca salariaţii concediaţi să beneficieze de o indemnizaţie de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţit cu numărul de ani lucraţi în combinat şi de un preaviz de 30 de zile calendaristice.

O. evidenţiate în procesul verbal din 01.09.2008 au fost materializate într-o formă ce respectă înţelegerea încheiată între părţi în protocolul din aceeaşi dată.

Tribunalul nu a primit susţinerea sindicatului în sensul că înţelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 se aplică tuturor salariaţilor concediaţi după data încheierii protocolului şi până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, că o altă înţelegere cu privire la prelungirea negocierilor nu s-a mai încheiat şi că deşi conflictul de interese s-a închis nu s-a încheiat nici până în prezent un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

Pe de altă parte, mai reţine instanţa de fond, măsurile luate de administraţie în ce priveşte acordarea compensaţiei de cel puţin un salariu lunar la concediere şi a preavizului de 20 de zile au fost stabilite prin dispoziţia nr. 876/16.03.2009 emisă de intimată care nu a fost atacată în justiţie de către sindicat, fiind prin urmare opozabilă acestuia.

Tribunalul a apreciat că dispoziţia nr.1832/04.06.2009 emisă de intimată este legală şi temeinică fiind încheiată în conformitate cu dispoziţia nr. 876/16.03.2009, aceasta respectând prevederile contractului colectiv de muncă la nivel naţional, aplicabil în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii.

Pentru cele ce preced contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, contestatorul Sindicatul liber Independent D. Târgovişte a declarat recurs.

În motivarea recursului formulat se arată că în conformitate cu procesul-verbal nr. 11 din 01.09.2009 şi Protocolul din aceeaşi dată, părţile au convenit ca începând cu data de 02.09.2009 salariaţii concediaţi să primească o indemnizaţie de concediere echivalentă cu 40 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulţit cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice, dispoziţii obligatorii pentru părţi şi ulterior datei de 08.09.2009 .

Recurenta susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ulterior acestei date protocolul nu mai produce efecte este greşită întrucât primele concedieri prin desfiinţarea postului de muncă au apărut incepând cu data de 15 .09.2008 , conform dispoziţiei nr. 2601/15.09.2008 emisă în baza acestui protocol, prin care salariata E. H. a primit drepturile stabilite prin procesul-verbal din data de 01.09.2008 .

Se susţine că au fost efectuate în continuare concedieri în baza aceleiaşi convenţii , ultima dispoziţie în acest sens fiind nr. 454 /13.02.2009.

Întrucât nu a mai fost încheiat un alt înscris între părţi care să reglementeze drepturile salariaţilor la concediere pentru desfiintarea locului de muncă, recurenta apreciază că salariaţii concediaţi trebuie să beneficieze de drepturile negociate prin protocolul mai sus menţionat până la data la care părţile vor conveni alte condiţii de concediere.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate , în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Intimata SC N. Târgovişte SA a formulat întâmpinare prin care a silicitat respingerea recursului ca nefondat , cu motivarea că procesul –verbal al rundei 11 de negociere a contractului colectiv de muncă nu este izvor de drepturi colective pentru salariaţi, în condiţiile în care ulterior acestuia nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă.

Examinând sentinţa recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispozitiilor art. 304 1 C.pr.civ., Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare :

Prin dispoziţia nr. 1832/04.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului N. O. în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desfiinţarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare şi o compensaţie de concediere de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

Având a examina dacă decizia contestată încalcă prevederile contractului colectiv de muncă sau angajamentele asumate de conducerea unităţii împreună cu sindicatul – contestator Curtea constată că la data de 20.08.2008 contractul colectiv de muncă la nivel de societate a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat, drept pentru care părţile au început negocieri colective la începutul lunii iunie 2008 pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

În urma primelor negocieri nu s-a ajuns la o înţelegere astfel că , prin Protocolul din data de 01.09.2008 încheiat între reprezentanţii SC N. Târgovişte SA şi cei ai T. D. s-a hotărât de comun acord prelungirea acestora până la data de 08.09.2008. Tot cu această ocazie părţile au convenit ca sindicatele , pe de o parte, să îşi exprime acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, iar patronatul, pe de ală parte , să acorde salariţilor concediaţi în perioada prelungirii negocierilor colective pentru încheierea unui nou nou contract colectiv de muncă, o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice .

Din interpretarea literală a textului protocolului reise cu claritate că această convenţie îşi producea efectele doar pe perioada „prelungirii negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008” . În consecinţă, cum decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 04.06.2009, ulterior perioadei 01.09.2008- 08.09.2008, Curtea apreciază că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din protocol privind cuantumul indemnizaţiei şi durata preavizului .

În mod legal şi întemeiat a reţinut instanţa de fond că înţelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 nu se poate aplica tuturor salariaţilor concediaţi după data de 08.09.2008 şi până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, nu s-a făcut dovada unei alte înţelegeri cu privire la prelungirea negocierilor şi nici a faptului că s-a încheiat conflictul de interese , sau al adoptării unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă cuantumul acestor indemnizaţii.

Chiar dacă unii din salariaţii concediaţi în perioada imediat următoare încheierii protocolului mai sus-menţionat au beneficiat de drepturile stipulate în cuprinsul acestuia, astfel cum s-a făcut dovada în recurs prin decizia nr. 2601/25.09.2008 de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, aceasta nu instituie o obligaţie în sarcina angajatorului de a acorda şi în continuare aceleaşi drepturi, deciziile individuale luate de acesta având la bază considerente de oportunitate motivate de conditiile economico-financiare ale unităţii la data disponibilizării.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat .

 

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul Sindicatul Liber Independent D. T, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţ D – pentru salariatul N. O., împotriva sentinţei civile nr.1948 din 3.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata SC N. T SA, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţ D.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 9 februarie 2010.

 

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) F.-(...) (...)

 

Grefier

B. G.

 

 

 

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120/2006

 

4 ex. – 11.03.2010

T./FA

d.f. Trib.D nr(...)

j.f. O. D.

N. N.

 

 

Toate spetele


Sus ↑