Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M A N I A

CURTEA DE APEL B

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

DECIZIA NR. 778/R DOSAR NR(...)

Sedinţa publică din 12 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) - judecător

- (...) (...) (...) - judecător

- (...) S. - judecător

GREFIER - E. E.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra Pentru recursului declarat reclamantul E. N. împotriva sentinţei civile nr. 574/CA din 19 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v - secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarul nr(...) , având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise şi în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru 10 noiembrie 2009, respectiv pentru astăzi 12 noiembrie 2009.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin Sentinţa civilă nr. 574/19.05.2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul E. N. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică B şi Regia Naţională a Pădurilor ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către reclamantul E. N. este Decizia nr.198/29.10.2007 emisă de pârâta Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA prin Direcţia Silvică B, prin care s-a dispus că începând cu data de 09.11.2007 reclamantului îi încetează Contractul individual de muncă, ca urmare a reducerii postului de primitor distribuitor, pe care îl ocupa, desfiinţarea locului de muncă având o cauză reală şi serioasă dintre cele prevăzute de art.65 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.

S-a mai reţinut că salariatul beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în Contractul colectiv de muncă al Regiei naţionale a Pădurilor ROMSILVA.

Reclamantul a contestat această decizie motivat în esenţă de faptul că a fost vorba de o concediere colectivă, a 880 persoane iar în cauză aceştia trebuiau să beneficieze măsurile de protecţie socială prevăzute de Legea nr.174/2006; se invocă şi un motiv de nulitate a procedurii concedierii raportat la faptul că adresa nr.6528/24.10.2007 prin care s-a suspendat preavizul nu s-a comunicat reclamantului.

În fapt, prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 (dos(...) Trib.Bv.) Consiliul de administraţie al R.N.P.–Romsilva a aprobat potrivit Hotărârii nr.8/2007 Metodologia privind gradarea unităţilor şi subunităţilor R.N.P.–Romsilva, condiţiile minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor acestora şi dimensiunilor numărului de personal, în urma căreia a rezultat o nouă structură organizatorică a Direcţiei silvice B, nr. de posturi fiind redus cu 14 posturi.

Prin adresa nr.13154/05.09.2007 R.N.P.–Romsilva a înştiinţat ANOFM B, Federaţia Sindicatelor T. şi ITM B despre viitoarea concediere colectivă a 880 salariaţi, începând cu noiembrie 2007, salariaţi care vor beneficia de drepturile prevăzute de art.74 din Contractul colectiv de muncă. Prin adresa nr.1387/06.09.2007 R.N.P.–Romsilva a comunicat Direcţiei silvice B noua organigramă compusă din 290 de posturi.

La data de 14.09.2007 Direcţia silvică B a emis pentru reclamant preavizul nr.5775, pe care l-a comunicat acestuia la data de 17.09.2007, prin care reclamantul este înştiinţat că beneficiază de un preaviz de 20 zile lucrătoare, începând cu data de 04.10.2007. Având în vedere ordinul R.N.P.–Romsilva nr.7550/12.10.2007 şi nr.13584/23.10.2007 în perioada 12-23.10.2007 a fost suspendat preavizul nr.5775/14.09.2007, astfel că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat începând cu data de 9.11.2007 (f.51).

Tribunalul nu a putut reţine motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007 (pe care reclamantul a primit-o doar la termenul din 17.03.2009), deoarece decizia de concediere cuprinde elementele prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar prelungirea preavizului a profitat reclamantului; chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada comunicării prelungirii preavizului, este evident că reclamantul a avut cunoştinţă de această prelungire câtă vreme şi-a continuat activitatea până la data stabilită prin această prelungire a preavizului.

Referitor la succesiunea actelor prin care s-a aprobat concedierea reclamantului, instanţa reţine din cele enumerate mai sus că au fost respectate dispoziţiile Secţiunii a 5–a din Codul muncii cu privire la Concedierea colectivă, din adresa nr.13154/05.09.2007 R.N.P.–Romsilva fiind evident că în cauză a fost vorba de o concediere colectivă a 880 persoane, ca urmare rezultat al aprobării „Metodologiei privind gradarea unităţilor şi subunităţilor R.N.P.–Romsilva şi condiţiilor minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor acestora” şi a restrângerii sau desfiinţării unor activităţi nerentabile, a reorganizării activităţilor, precum şi al optimizării structurilor de personal, proces necesar pentru creşterea eficienţei activităţii (f.11).

În ceea ce priveşte nemulţumirea reclamantului cu privire la neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 174 din 16 mai 2006, instanţa reţine dispoziţiile art.1 din Legea nr. 174 din 16 mai 2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor–Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari potrivit cărora:

“Salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor–Romsilva beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în prezenta lege, în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în etape, până la data de 31 decembrie 2008.

Data efectivă a concedierii este data retrocedării terenurilor forestiere sau, după caz, data formării structurilor proprii de administrare sau a încheierii contractelor de administrare şi pază cu un ocol silvic, dar nu mai mult de 180 de zile de la data punerii în posesie, conform art. 35 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Numărul de salariaţi disponibilizaţi prin concedieri colective, conform prezentei legi, este de 7.048.

Modificarea termenului prevăzut la alin. (1) şi a numărului de salariaţi disponibilizaţi prevăzut la alin. (3) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.”

Prin urmare, pentru a beneficia de aceste dispoziţii legale, nu este suficient să fie vorba de o concediere colectivă, ci aceasta trebuia să aibă loc ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari. În cauză, nu se face vorbire despre efectul retrocedării pădurilor către proprietari în nici un înscris depus la dosar, ci aşa cum s-a arătat mai sus, este explicată concedierea colectivă prin restrângerea şi desfiinţarea unor activităţi nerentabile.

Concedierea colectivă în discuţie a fost verificată şi de Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă al Mun.B, care arată în adresa nr.7550/09.10.2007 că această concediere survine ca urmare a desfiinţării unor activităţi nerentabile, a reorganizării activităţilor, precum şi a optimizării structurilor de personal, fiind respectate dispoziţiile art. 69 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.

În consecinţă, în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor Legii nr.174/2006 invocată de reclamant, iar dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i cu privire la concediere au fost respectate de pârâtă.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, tribunalul a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E. N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 304 indice 1 şi art. 304 pct 8 şi 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată în motivarea sentinţei atacate, tribunalul, faţă de motivul de nulitate absolută a Deciziei de concediere a reţinut faptul că „Instanţa nu poate reţine motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007 (pe care reclamantul a primit-o doar la termenul din 17.03.2009), deoarece decizia de concediere cuprinde elementele prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar prelungirea preavizului a profitat reclamantului; chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada comunicării prelungirii preavizului, este evident că reclamantul a avut cunoştinţă de această prelungire câtă vreme şi-a continuat activitatea până la data stabilită prin această prelungire a preavizului”. Pentru a motiva acest fapt invocat, arată că, dacă s-ar fi prelungit preavizul şi ar fi profitat reclamantului, adresa nr. 6528/24.10.2007 trebuia comunicată recurentului odată cu comunicarea adresei 5775/14.09.2007 şi a Deciziei nr. 198/29.10.2007. Menţionează că aceasta este partea integrantă din decizia nr. 198/29.10.2007 împreună cu adresa nr. 5775/14.09.2007, care a fost comunicată reclamantului. Această adresă se referă tocmai la faptul că preavizul a fost suspendat şi trebuia comunicată.

In ceea ce priveşte neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 174/2006, consideră că instanţa de fond nu a ţinut cont şi de faptul că în data de 10 decembrie 2007 ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale a dat curs Ordinului nr. 960 privind modificarea şi completarea anexei la ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 421/16.06.2006 pentru aprobarea Programului de restructurare a S. Romsilva, aşa cum rezultă din adresa nr. 133/10.12.2007 a federaţiei Sindicatelor T., aflată la dosar.

Reclamantul a mai arătat că în speţă, s-a acordat protecţia numai prin contractul colectiv de muncă, şi nu şi cea prevăzută de Legea nr. 174/2006 la art. 2, alin. 2, lit.d, unde se arăta că venitul de completare se acordă lunar de la data stabilirii îndemnizaţiei de şomaj pe o perioadă de 24 luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime de muncă de peste 20 ani, ori el are o vechime de muncă de peste 35 de ani. Această concediere s-a făcut în temeiul Legii nr. 247/2005 care cuprinde toate modificările la prevederile legale prin care a avut loc restituirea pădurilor către foştii proprietari.

Intimata pârâtă Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică B a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului .

Examinând actele dosarului, sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi prin prisma art.304 indice 1 Cod pr.civilă, instanţa de recurs constată că recursul declarat de reclamantul E. N. împotriva sentinţei civile nr.574/CA/19 mai 2009 este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introdusă la T r i b u n a l u l B r a ş o v, recurentul reclamant E. N., fost angajat la Direcţia Silvică B, a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Silvică B şi Regia Naţională a Pădurilor B anularea Deciziei nr.198/29.10.2007 emisă de Direcţia Silvică B prin care i-au fost încetate raporturile de muncă prin reducerea postului, recurentul reclamant solicitând, de asemenea, reintegrarea sa în funcţia anterioară.

În motivarea acţiunii, în esenţă, recurentul reclamant a arătat că pârâta Regia Naţională a Pădurilor a hotărât, prin Hotărârea nr.10/30.08.2007, concedierea colectivă a unui număr de 880 salariaţi în urma reorganizării şi restructurării regiei, dar pârâta nu a acordat măsurile de protecţie socială solicitate de salariaţi conform art.2 din OUG nr.116/2006, fiind încălcate şi prevederile art.65 şi 74 din contractul colectiv de muncă. Recurentul pârât a mai arătat că protecţia socială a fost acordată în privinţa acestor angajaţi numai prin raportare la contractul colectiv de muncă, nu şi prin raportare la prevederile art.2 alin.2 lit.d din Legea nr.174/2006, deşi concedierea colectivă a fost rezultatul aplicării prevederilor Legii nr.247/2005, corelarea dintre actele normative în materia proprietăţii şi Legea nr.174/2006 conducând la concluzia că inclusiv recurentului reclamant i se cuvin drepturile prevăzute de Legea nr.174/2006, drepturi pe care instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu le poate avea. Recurentul reclamant a mai învederat instanţei de recurs că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu se poate reţine motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007, raţionamentul primei instanţe fiind unul greşit, deoarece prelungirea preavizului chiar dacă profita reclamantului, totuşi exista obligaţia angajatorului de a comunica angajatului concediat toate deciziile luate de angajator în privinţa angajatului, conform art.74 din Codul muncii, sancţiunea prevăzută de lege fiind nulitatea absolută, potrivit art.76 din Codul muncii. Recurentul reclamant mai susţine că a luat la cunoştinţă de adresa nr.6528/24.10.2007 abia în cursul judecăţii în fond a cauzei, la mult timp după emiterea acestui înscris. Aceste critici ale recurentului reclamant nu pot fi reţinute, deoarece decizia de concediere conţine elementele obligatorii prevăzute de art.74 din Codul muncii, punând-o la adăpost de vicii de formă. În privinţa comunicării, instanţa constată că, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, preavizul a fost prelungit, în beneficiul evident al recurentului reclamant angajat, recurent care şi-a desfăşurat în continuare activitatea, fapt care conduce la concluzia logică potrivit căreia recurentul reclamant a avut cunoştinţă atât de prelungirea preavizului, cât şi de momentul previzionat pentru concediere.

Instanţa de recurs constată că Direcţia Silvică B a fost reorganizată prin aprobarea dată de Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.6/28.05.2007, iar noua structură a Direcţiei Silvice B a fost aprobată prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 a Consiliului de Administraţie al S. Romsilva, reducându-se de la direcţia judeţeană B un număr total de 14 posturi, astfel încât în mod justificat şi legal s-a trecut la concedieri individuale, aplicându-se prevederile art.65 şi 74 din contractul colectiv de muncă, precum şi prevederile C o d u l u i m u n c i i în materia concedierii individuale, pornind de la concedierile colective din cadrul întregii regii Romsilva. Instanţa de recurs mai constată că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, prevederile art.74 din contractul colectiv de muncă au fost respectate de către pârâţi, întrucât în decizia de concediere este precizat numărul de salarii compensatorii. Curtea reţine ca fiind corectă aprecierea primei instanţe în sensul că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.174/2006 în privinţa protecţiei sociale a personalului disponibilizat din S. Romsilva, deoarece concedierea colectivă nu s-a făcut în cauză ca efect al retrocedării pădurilor către foştii proprietari, ci ca urmare a restrângerii şi reorganizării activităţii prin desfiinţarea unor activităţi nerentabile.

Pentru aceste considerente, instanţa de recurs urmează să respingă recursul declarat în cauză de reclamantul E. N. şi să menţină sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul E. N. cu domiciliul în B,(...), jud. B, împotriva Sentinţei civile nr.574/CA/19.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) S.

Grefier,

E. E.

Red. T. 11.12.2009/dact.VP 29.12.2009/5 ex.

Judecător fond N. M.