Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

DOSAR NR(...)

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.296

Şedinţa publică din data de 11 martie 2008

Preşedinte – (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...)

- (...) E.

Grefier - E. E.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC N. T SA, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, prin reprezentanţii săi legali, împotriva sentinţei civile nr. 1094 din data de 14 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL LIBER INDEPENDENT D. T, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D – în numele salariatei N. M..

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit recurenta-pârâtă SC N. T SA şi intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte – pentru salariata N. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se învederează instanţei că recursul este motivat şi că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct. 2 Cod pr.civilă.

De asemenea, se învederează că recursul este tardiv, faţă de împrejurarea că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 6 decembrie 2007, aşa cum rezultă din dovada de comunicare şi procesul verbal de predare, aflată la fila 38 – dosar fond, iar recursul a fost înaintat prin poştă la data de 22 ianuarie 2008, conform ştampilei de pe plicul aflat la fila 7 – dosar recurs.

Curtea, din oficiu, invocă excepţia tardivităţii declarării recursului, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei invocată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr.4592/120/14.08.2007, Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în numele reclamantei N. M. a chemat în judecată pe pârâta SC N. Târgovişte SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze dispoziţia nr.1971/23.07.2007, emisă de pârâtă, prin care reclamantei i se desface contractul individual de muncă în urma desfiinţării postului de oţelar din cadrul Secţiei P..

În motivarea ceererii, s-a arătat că la emiterea dispoziţiei contestate societatea pârâtă a încălcat prevederile art.102 alin.1 din D. prin care aceasta era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.

Totodată, aceasta nu a respectat dispoziţiile art.2 alin.2 din D. privind obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea redistriburii salariaţilor în cadrul unităţii, utilizării temporare a forţei de muncă devenită disponibilă în alte activităţi, recalificării în alte meserii deficitare, diversificării producţiei şi programului flexibil de salarizare.

La emiterea dispoziţiei, în opinia reclamantului, s-au încălcat şi dispoziţiile art.74 din Codul muncii privind conţinutul deciziei de concediere, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, deşi s-au făcut angajări, precum şi dispoziţiile art.64 în sensul consultării Agenţiei teritoriale de muncă.

În consecinţă, s-a solicitat anularea dispoziţiei contestate, reintegrarea salariatei în funcţia deţinută anterior, cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.283 alin.1 şi art.76 din Codul muncii, depunându-se în copie dispoziţia contestată şi extras de pe Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât capitolul VI din D. reglementează procedura concedierii colective şi nu pe cea a concedierii individuale, cum este cazul în speţa de faţă, astfel că nu sunt aplicabile disp.art.102 alin.1 şi art.102 alin.3 lit.a.

S-a mai arătat că din procesul verbal al Şedinţei a 15-a de negocieri reiese că s-a stabilit de comun acord ca procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în D. există o procedură identică, însă valabilă numai în situaţia concedierilor colective.

Referitor la art.74 din Codul muncii s-a considerat că toate criticile sunt neîntemeiate, deoarece alineatul „d” face referire expresă la art.64 din Codul muncii, ce stabileşte fără echivoc că obligativitatea ofertei de redistribuire subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, precum şi în cazul concedierilor pentru necorespundere profesională ,or salariatul nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile menţionate, cu atât mai mult cu cât unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

S-au anexat în copie: dispoziţia contestată, organigrama, extras D., extras D., proces-verbal de control nr.14075/27.07.2007 încheiat de ITM D.

Reclamantul a depus dispoziţia nr.1542 din 18.06.2007 a societăţii pârâte şi extras D..

Prin sentinţa civilă nr.1094 din 14.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a s-a admis cererea formulată de reclamanta N. M. prin reprezentant Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. Târgovişte SA, s-a constatat nulitatea dispoziţiei nr.1971/23.07.2007 emisă de pârâtă şi s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior şi acordarea drepturilor salariale aferente de la data încetării contractului individual de muncă până la data reintegrării efective, inclusiv a tichetelor de masă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia contestată s-a dispus de către pârâtă încetarea contractului individual de muncă al salariatei N. M. în temeiul art.65 din Codul muncii şi 56 din D., ca urmare a desfiinţării postului ocupat de aceasta, concedierea fiind individuală, împrejurare cu care ambele părţi au fost de acord.

Prin contestaţie s-a susţinut de sindicat că s-au încălcat prevederile art.102 alin.1 şi alin.2 din D. cu privire la concedierea salariaţilor, precum şi dispoziţiile art.74 din Codul muncii cu privire la conţinutul deciziei de concediere.

A apreciat instanţa de fond ca fiind întemeiată contestaţia, întrucât dispoziţiile art.102 alin.1 din D. prevăd că în situaţia în care unitatea este nevoită a efectua o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie, ce ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al posturilor ce ar urma să fie reduse precum şi structura acestora.

Textul de lege nu distinge după cum concedierea ar fi individuală sau ar fi colectivă. În speţă, s-a considerat de către angajator că textul vizează doar concedierea colectivă şi din acest motiv nu a anunţat în scris sindicatul în acest sens. Tot din acest motiv angajatorul nu a îndeplinit nici obligaţiile prevăzute în art.102 alin.2 din D. care impun angajatorului să întreprindă în colaborare cu sindicatul măsuri pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

Susţinerea angajatorului în sensul că art.102 alin.1 şi 102 alin.2 lit.a sunt aplicabile strict în cazul concedierilor colective şi nu a celor individuale, că referitor la această din urmă modalitate de concediere s-a convenit cu sindicatul la negocierea D. în anul 2004 că rămân aplicabile prevederile C o d u l u i M u n c i i, nu sunt întemeiate.

Art.70 din D. prevede măsuri de protecţie a salariaţilor identice cu cele ale art.102 din D..

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că ,în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că nu s-au precizat în dispoziţia de concediere locurile de muncă disponibile şi că nu a fost consultată Agenţia teritorială de muncă D şi că, de asemenea ,nu s-au respectat reglementările privind suspendarea scurgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă, urmează a se observa că în societate nu au existat locuri de muncă disponibile, iar consultarea ITM se impunea doar în cazul concedierilor colective. De asemenea, din probele administrate nu rezultă că a avut loc o suspendare a contractului de muncă pentru a suspenda termenul de preaviz.

S-a concluzionat de instanţa de fond că pârâta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute în D. referitoare la concedierea individuală iar potrivit art.76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, cu aplicarea dispoziţiilor art.78 din Codul muncii referitoare la obligarea angajatorului la reintegrarea salariatei în funcţia avută anterior şi acordarea drepturilor salariale de la încetarea contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, inclusiv a tichetelor de masă.

Tot în cadrul sentinţei civile nr.1094 pronunţată la data de 14.11.2007 în dosarul nr(...) de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, domnul asistent judiciar E. E. şi-a exprimat opinia separată în sensul respingerii cererii formulate de T. D. Târgovişte în numele salariatului pentru care solicită anularea dispoziţiei de concediere, reintegrarea salariatului în funcţia avută anterior, acordarea drepturilor salariale aferente, de la încetarea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.

În motivarea opiniei separate s-a reţinut că T. D. Târgovişte a introdus acţiunea în baza art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, normă în care se arată că organizaţiile sindicale în exercitarea atribuţiilor prevăzute de acest articol au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, însă conform aceleiaşi norme legiuitorul a stabilit că acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.

Pentru respectarea acestor dispoziţii imperative era obligatorie introducerea în cauză a salariatului în calitate de reclamant. Dovada că acest lucru nu s-a realizat, sunt citaţiile emise pe adresa T. D. Târgovişte. Chiar dacă se prezumă că sindicatul putea să formuleze acţiune în numele salariatului, instanţa nu putea trece peste dispoziţiile art.28 (2) din Legea nr.54/2003 atâta timp cât salariatul nu a ştiut de proces.

Legea nr.54/2003 dă dreptul sindicatelor să formuleze acţiuni care urmăresc realizarea unui interes colectiv, a unei sume de interese individuale, însă prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv, acţionând astfel fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci ale unor drepturi ale aderenţilor.

Referitor la art.102 din D. prin care unitatea era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total de posturi reduse, structura acestora şi obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea diminuării efectelor sociale, pârâta nu era ţinută de respectarea acestui articol în vederea concedierii întrucât art.102 din D. este în concordanţă cu art.70 din D. care arată procedura legală de concediere colectivă iar unitatea pârâtă a efectuat în mod corect o concediere individuală ( raportându-se la numărul de angajaţi şi cei disponibilizaţi) prevăzută de art.65 din Codul muncii, conform negocierii din runda a 15-a (punctul 14) din 02.08.2004 în care părţile au stabilit de comun acord că articolele care se referă la concediere care nu ţin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii- Secţiunea 1,2 şi 3 iar Secţiunea 4 va fi ca la ramură.

Articolul 70 din D. la nivel de ramură a fost negociat de părţi şi ca urmare a respectării şi implementării atât în Codul muncii cât şi în contractele colective de muncă dintre membrii sociali ai Direcţiei Consiliului nr.98/59/CE din 20 iulie 1998 care reglementează armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la concedierile colective şi nu individuale.

În aceste împrejurări pârâta a respectat condiţiile de legalitate impuse de lege şi anume că desfiinţarea locurilor de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art.65 (2) Codul muncii).

Pârâta a dovedit această stare de lucruri prin suprimarea efectivă a locurilor de muncă din structura acesteia. Aceste locuri de muncă din sectorul întreţinere a căror eficienţă era foarte scăzută şi neeconomicoasă au fost desfiinţate de către pârâtă în urma unor analize serioase, ele nemaigăsindu-se în organigrama societăţii nr.0120/5061/01.08.2007.

Mai mult, datorită apariţiei acestei situaţii ITM D prin procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 pune în vedere părţilor să negocieze art.102 din D. (tipul concedierii), cum de altfel s-a procedat şi la negocierea D. 2004-2008 privind concedierile colective (art.70).

În ceea ce priveşte faptul că nu au fost prezentate locurile de muncă disponibile, pârâta a făcut menţiunea în decizia de concediere că unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă vacante, compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

Solicitarea tichetelor de masă nu a fost susţinută de nicio prevedere legală sau contractuală în baza căreia pârâta trebuia obligată la acordarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC N. T SA ,apreciind-o ca netemeinică şi nelegală.

Recursul a fost înregistrat sub numărul (...) la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a la data de 23.01.2008,fiind însoţit de plicul în care a fost expediat,purtând data de 22.01.2008.

În şedinţa publică din data de 11.03.2008 Curtea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului.

Curtea,examinând excepţia invocată din oficiu în condiţiile prev. de art. 137 c. proc. civ. ,constată că aceasta e întemeiată din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art.80 din Legea nr.168/1999 termenul de declarare al recursului împotriva acestei hotărâri este de 10 zile şi curge de la data comunicării ei .

Din dovada de comunicare a hotărârii rezultă că recurenta-pârâtă a primit această hotărâre la data de 06.12.2007 .

Văzând disp.art.101 Cod procedură civilă privind calculul termenelor procedurale rezultă că la data de 22.01.2008(data depunerii la poştă a plicului cuprinzând cererea de recurs), termenul de recurs era împlinit .

În consecinţă, în baza art. 312 c. proc. civ. Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. N. T SA cu sediul în Târgovişte,Şoseaua G,nr.9-11,jud. D prin reprezentant legal T. E. în calitate de director general, împotriva sentinţei civile nr.1094 din 14.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. M.,prin reprezentant Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte cu sediul în Târgovişte,Şoseaua G,nr.9-11,jud. D.

Irevocabilă .

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 11martie 2008 .

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,

E. E.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Tehnored. MP/AŢ

2 ex./11.04.2008

Dosar fond nr. (...)

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

Judecători fond :D. E.

M. E.