Cabinet avocat Dreptul muncii

(5821/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.469/R

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - G. E.

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator E. E., împotriva sentinţei civile nr.4167 din 18 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 41387/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC M. F. SRL, având ca obiect -contestaţie decizie concediere.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 21.01.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 28.01.2010, când a decis următoarele:

CURTEA,

Constată că prin sentinţa civilă nr.4167 din 18.05.2009 pronunţată în dosarul nr(...) de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – s-a dispus respingerea ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatorul E. E. în contradictoriu cu intimata SC M. F. SRL; s-a dispus obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 1500 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin decizia nr.1046/02.10.2008, pârâta a stabilit că începând cu data de 30.10.2008, contractul individual de muncă al reclamantului încetează în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr.53/2003 din iniţiativa angajatorului, pentru motivul desfiinţării postului de redactor şef adjunct.

Pentru a decide astfel, pârâta a avut în vedere Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din data de 02.10.2008 potrivit căreia s-a constatat o supradimensionare a numărului de angajaţi faţă de volumul total de activitate, iar măsurile găsite necesare pentru organizarea activităţii societăţii au constat în desfiinţarea postului de redactor şef adjunct şi preluarea atribuţiilor specifice de postul de redactor şef.

Tribunalul a reţinut că prin Hotărârea AGA nr.1047/03.10.2008 cu aceeaşi motivare a necesităţii organizării activităţii în urma constatării supradimensionării numărului de angajaţi faţă de volumul total de activitate, pârâta a stabilit desfiinţarea postului de Organizator Relaţii din cadrul societăţii şi concedierea numitei T.L.M. atribuţiile acesteia urmând a fi preluate de postul de director editorial.

Prin urmare, a reţinut Tribunalul că una dintre condiţiile concedierii determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat la care se referă art. 65 alin. (2) din Codul muncii şi anume aceea ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă este îndeplinită în cauză.

Mai reţine Tribunalul că nu poate aprecia asupra oportunităţii luării măsurii de desfiinţare a locului de muncă al salariatului, singura persoană îndreptăţită să facă acest lucru fiind angajatorul, iar acesta a adoptat decizia contestată considerând că menţinerea contractului individual de muncă ar produce efecte negative pentru activitatea sa în caracterul real şi serios al motivului concedierii, se au în vedere indicatorii prezentaţi de către pârâtă aferenţi anului 2008 şi care releva, într-adevăr scăderea progresivă a numărului de titluri noi comandate la editură, proporţional cu obligaţia de plată a drepturilor de autor pentru care termenul scadent a fost depăşit.

Tribunalul a reţinut că la filele 27-84 la dosar se poate observa că există tabele cuprinzând contractele încheiate de către pârâtă iar numărul celor datate în a doua J a anului 2008 este simţitor mai mic faţă de perioada anterioară.

De asemenea nu i se poate imputa angajatorului lipsa de previziune în ceea ce priveşte evoluţia economică a sa şi cea macroeconomia pe termen mai M. aşa cum susţine reclamantul atunci când afirmă că necesitatea reorganizării unei societăţi nu apare doar după câteva luni de muncă ale angajatorului ci cu mult timp în urmă, dinamica vieţii socio-economice din ultimul timp făcând posibilă şi totodată acceptabilă schimbarea frecventă a politicii unui agent economic.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul care a solicitat admiterea recursului şi pe fond admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În motivarea recursului recurentul susţine în esenţă următoarele critici.

Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor nr.1044/02.10.2008 s-a dispus desfiinţarea postului de redactor-şef adjunct cu motivaţia că „se constată o supradimensionare a numărului de angajaţi faţă de volumul total de activitate”.

Recurentul susţine că instanţa de fond pentru a respinge acţiunea a analizat doar dacă postul a fost desfiinţat efectiv nu însă şi dacă desfiinţarea postului a avut o cauză reală şi serioasă.

Deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, iar acesta avea obligaţia de a proba prin documente că există o supradimensionare, adică în raport cu normativele de muncă existente în unitate, a volumului de muncă existent şi a numărului de personal, se impunea reorganizarea activităţii şi concedierea salariaţilor care erau în plus.

Instanţa de fond a mai reţinut că ulterior au mai fost şi alţi salariaţi concediaţi pe acelaşi temei de fapt: supradimensionarea.

O altă critică a recurentului se referă la faptul că instanţa de fond preia argumente care nu sunt prezente în decizia de concediere, „singura persoană îndreptăţită să facă acest lucru este angajatorul, iar acesta a adoptat decizia contestată considerând că menţinerea contractului ar produce efecte negative pentru activitatea sa în condiţiile în care condiţiile economice s-au înrăutăţit”.

O. în decizia de concediere nu se vorbeşte de condiţiile de condiţiile economice, de situaţia economică prin care trece editura.

Singurul argument al deciziei de concediere îl constituie, „supradimensionarea posturilor”.

Instanţa de fond nu a analizat caracterul real şi serios al deciziei de concediere, mulţumindu-se numai să precizeze că în partea a doua a anului 2008, s-au achiziţionat mai puţine titluri. Aşadar, instanţa de fond îşi întemeiază soluţia pe un singur indicator: numărul de titluri achiziţionate. Este de forţa evidenţei că acest singur indicator este insuficient în condiţiile în care era foarte posibil ca aceasta să fi fost politica firmei – să achiziţioneze un număr mare de titluri numai în anul 2008, în prima parte mai mult, în a doua mai puţin, pentru ca în anii următori să fie publicate.

În concluzie instanţa de fond nu a analizat nici un document din care să rezulte că într-adevăr, prin anumite metode ştiinţifice, reale, raportat la fişa de post a redactorului-şef adjunct, raportat la fişa de post a redactorului-şef adjunct, rezultă că acesta nu munceşte.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs a fost admisă proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-contestator, constând în mai multe documente ce se referă la cererea de pensionare a unui angajat al intimatei, precum şi alte înscrisuri provenite de la intimată constând în copii de pe ştatele de plată.

Ambele părţi au depus concluzii scrise.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, invocate cât şi din oficiu conform art. 304/1 C. proc. civ., Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul şi să dispună modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi reintegrării contestatorului în postul deţinut anterior.

Astfel, Curtea reţine că în mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia, deoarece nu a analizat îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.

Curtea reţine că prin decizia emisă sub numărul 1046 din 02.11.2008 de către intimată s-a dispus concedierea recurentului-contestator pentru motive ce nu ţin de persoana angajatului.

În motivarea deciziei luate s-a menţionat că motivul concedierii este determinat de faptul că are loc „reorganizarea activităţii societăţii având în vedere că se constată o supradimensionare a numărului de angajaţi faţă de volumul total de activitate”.

În aceeaşi zi în care a fost emisă decizia de concediere precitată mai sus, s-a întrunit şi Adunarea Generală a Asociaţiilor care prin Hotărârea nr.1044 din 02.11.2008 a hotărât desfiinţarea postului de redactor şef adjunct având aceeaşi motivarea, respectiv desfiinţarea postului are loc ca „urmare a constatării unei supradimensionări a numărului de angajaţi faţă de volumul total de activitate” .

Prin întâmpinare intimata s-a apărat sub acest aspect că Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor a fost prima înregistrată în registrul societăţii şi ulterior a fost emisă şi decizia de concediere a recurentului-contestator.

Analizând decizia contestată, Tribunalul a considerat că aceasta este legală şi temeinică pentru că postul din care a fost concediat contestatorul a fost desfiinţat în mod efectiv, iar în ceea ce priveşte cauza reală şi serioasă s-a mărginit să constate fără a indica şi temeiurile că aceasta a fost dovedită.

Potrivit art. 74 alin. (1) din Codul muncii, „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea..;”

Or, din conţinutul deciziei de concediere nu rezultă că au fost îndeplinite cerinţele cerute de dispoziţiile legale, motivele care au determinat concedierea, deoarece singurul motiv se referă la „supradimensionarea numărului de angajaţi faţă de volumul de muncă.

Însă, în Hotărârea AGA nu se menţionează când se invocă supradimensionarea numărului de angajaţi, despre ce posturi este vorba, trecându-se doar la desfiinţarea postului ocupat de contestator.

Curtea reţine că intimata avea obligaţia potrivit art.287 din Codul muncii, să facă dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute în cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului stabilite de art. 65 alin. (2) „Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Din probele administrate la judecata în primă instanţă nu rezultă că intimata a făcut dovada cauzei reale şi serioase a concedierii recurentului-contestator, nefiind suficientă doar existenţa desfiinţării efective a locului de muncă, deoarece toate cele trei condiţii trebuie îndeplinite cumulativ şi trebuie să se regăsească în motivele care determină concedierea.

Cu privire la cauza reală, Curtea reţine că prin aceasta se înţelege faptul că concedierea prezintă un caracter obiectiv fiind impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, aspecte care nu rezultă din probele administrate în cauză şi nici din motivele concedierii, acestea oprindu-se doar la un singur motiv constând în existenţa unui „personal supradimensionat”, însă concedierea îl viza doar pe contestator, şi s-a făcut anterior emiterii deciziei în condiţiile C o d u l u i m u n c i i pentru prima dată prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor.

În ceea ce priveşte caracterul serios al concedierii, Curtea reţine că aceasta are loc când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi face imposibilă continuarea activităţii la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.

Însă, concedierea nu a avut loc pentru că angajatorul ar fi avut o situaţie economică grea, deoarece în anii trecuţi a înregistrat profit, şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta că la data luării măsurii se prefigura o înrăutăţire a situaţiei economice, iar sintagma folosită în motivele concedierii „supradimensionarea numărului de angajaţi” nu se regăseşte printre cauzele reale şi serioase ale unei concedierii ce nu ţin de persoana salariatului, mai ales în condiţiile în care a avut loc în prima etapă doar o singură concediere, aceea a contestatorului.

Cu privire la acordarea de daune morale, Curtea reţine că obligaţia dovedirii acestora revenea recurentului în condiţiile art. 1169 C. civ., iar din probele existente la dosar nu rezultă îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale potrivit art.998-999 C. civ.

Prin urmare urmează a fi respinse ca neîntemeiate pretenţiile cu privire la acordarea de daune morale.

Având în vedere considerentele de mai sus, constatând că decizia de concediere nu îndeplineşte condiţiile legale ale concedierii întemeiată pe dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să admită recursul să modifice în tot sentinţa atacată urmând a admite în parte contestaţia.

(...) anula decizia nr.1046/02.10.2008 emisă de intimată.

(...) dispune reintegrarea recurentului-reclamant în funcţia deţinută anterior concedierii.

(...) obliga intimata-pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul-reclamant de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Vor fi respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii (daune morale).

(...) fi obligată în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată din fond şi din recurs în cuantum de 6000 lei către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-contestator E. E., împotriva sentinţei civile nr.4167/18.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.41387/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M. F. SRL.

Modifică în tot sentinţa atacată.

Admite în parte acţiunea.

Dispune anularea deciziei nr.1046/2.10.2008 emisă de intimata-pârâtă.

Dispune reintegrarea recurentului-reclamant în funcţia deţinută anterior concedierii.

Obligă intimata-pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul-reclamant de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenţii.

Obligă intimata-pârâtă la 6000 lei cheltuieli de judecată în fond şi recurs către recurentul-reclamant.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. M. V. M. D. E. E. B.

GREFIER

G. E.

Red.: P.A.

Dact.: Z.G.

2 ex.

23.02.2010

Jud.fond: L.D.

G.E.