Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 5814/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7164R

Şedinţa publică de la 07 decembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) A D.

GREFIER J. S. N.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-intimată S.C. U. S.A. împotriva sentinţei civile nr.4697 din 01.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul E. J. F., având ca obiect – contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta intimată S.C. U. S.A. prin avocat E. D. cu împuternicire avocaţială aflată la fila 6 dosar şi intimatul contestator E. J. F. prin avocat P. D. ce depune împuternicire avocaţială nr.(...)/07.12.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Curtea acordă cuvântul recurentei intimate S.C. U. S.A. în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cererea de recurs.

Recurenta intimată S.C. U. S.A., prin avocat, învederează instanţei că dosarul (...) al Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este suspendat şi lasă la aprecierea instanţei dacă se impune sau nu ataşarea acestuia în vederea pronunţării asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat. Se mai arată că intimatul contestator E. J. F. s-a reîncadrat în muncă şi solicită ca instanţa să facă demersuri la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B pentru a se identifica angajatorul, în situaţia dată societatea recurentă nemaiputând fi obligată la reangajarea acestuia.

Intimatul contestator E. J. F., prin avocat, se opune la administrarea acestei probe întrucât nu este relevantă.

Curtea, deliberând, respinge cererea recurentei intimate S.C. U. S.A. de a se solicita Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă B date despre contractul de muncă al intimatului contestator. Conform dispoziţiilor art.109 Codul muncii nu se poate pretinde angajatului să nu se angajeze la un alt loc de muncă după concediere şi nici nu poate fi privat de dreptul de a solicita reîncadrarea la fostul loc de muncă în ipoteza în care se declară nelegalitatea concedierii.

Recurenta intimată S.C. U. S.A., prin avocat, depune la dosar sentinţa civilă nr.4564/02.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), susţinând existenţa autorităţii de lucru judecat.

Intimatul contestator E. J. F., prin avocat depune la dosar un înscris listat în programul Ecris al instanţelor din care rezultă că dosarul nr.(...) aflat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este suspendat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor asupra recursului.

Recurenta intimată S.C. U. S.A., prin avocat, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală. Intimatul a fost concediat iniţial prin decizia de concediere nr.31158/23.11.2007. Fără să anunţe societatea, intimatul a intrat în concediu medical şi prin aceasta a întrerupt perioada de preaviz, astfel că încetarea contractului de muncă nu mai era posibilă cu data de 10.01.2008. Prin urmare, angajatorul a fost obligat să emită o nouă decizie de concediere nr.455/10.01.2008, în care se menţionează la art.8 că înlocuieşte decizia de concediere emisă anterior. Instanţa de fond prin sentinţa pronunţată nu face vorbire de art.65 alin.2 Codul muncii, în temeiul căreia s-a dat decizia de concediere, şi nici nu s-a pronunţat în sensul că societatea nu ar fi respectat aceste dispoziţii. Din probele existente la dosar reiese clar că societatea a respectat dispoziţiile legale în ceea ce priveşte concedierea intimatului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Intimatul contestator E. J. F., prin avocat, depune la dosar concluzii scrise. Se solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei puterii lucrului judecat invocată de către recurenta intimată întrucât nu există identitate de obiect, sunt două decizii de concediere districte. Pe cererea de recurs formulată de SC U. SA, solicită respingerea acesteia ca nefondată şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr.4697/01.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Consideră că instanţa de fond a analizat toate actele dosarului în mod corect şi a apreciat că dispoziţiile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii sunt pe deplin aplicabile, şi a admis contestaţia în parte, dispunând anularea deciziei de concediere. Se solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr.1226/3/LM/2008, E. J. F. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.31158/23.11.2007 emisă de intimata SC U. SA, solicitând anularea deciziei de concediere, reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea intimatei de a plăti salariile de la data concedierii până la data efectivei reîncadrări în muncă. De asemenea, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 10 salarii nete lunare şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.4564/02.06.2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a respins contestaţia formulată de E. J. F. ca rămasă fără obiect şi a obligat intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în valoare de 1.600 lei. În esenţă, instanţa de fond a reţinut că decizia de concediere emisă de SC U. SA sub nr.31158 la data de 23.11.2007, în temeiul art.65 Codul muncii coroborat cu art.44 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, a fost anulată de societatea intimată care a emis ulterior o altă decizie sub nr.455/10.01.2008 prin care salariatul a fost concediat pe acelaşi temei.

Recursul promovat de SC U. SA împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr.1383/R/5.03.2009 pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în acelaşi dosar. Instanţa de recurs a constatat că în mod nelegal societatea intimată a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată, deşi contestatorul nu a solicitat acordarea acestora, fără a se motiva în fapt şi în drept dispoziţia. În plus, sancţiunea lipsei de obiect dispusă de prima instanţă nu poate fi avută în vedere faţă de toate pretenţiile deduse judecăţii, ci eventual numai faţă de cererea de anulare a deciziei de concediere. Pentru a se cerceta condiţiile nulităţii, indiferent dacă actul de concediere a fost sau nu revocat de angajator, Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I a dispus casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, pricina a fost înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 24.04.2009.

Prin sentinţa civilă nr.4697/01.06.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a admis în parte acţiunea formulată de E. J. F., a dispus anularea deciziei de concediere nr.31158/23.11.2007 şi a obligat intimata la reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii şi la plata drepturilor salariale cuvenite de la concediere până la reintegrarea efectivă; a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei şi a fost respins capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că intimata SC U. SA a luat măsura încetării contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.65 Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului de reprezentant medical din cadrul Departamentului marketing şi vânzări cardio & diabet zona I. S-a emis decizia nr.31158/23.11.2007.

Tribunalul a constatat că salariatul a fost concediat în perioada în care se găsea în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical, ceea ce contravine dispoziţiilor art.60 Codul muncii.

S-a observat şi faptul că după contestarea deciziei de concediere, pârâta a emis o altă decizie sub nr.455/10.01.2008, prin care a luat din nou măsura concedierii, în art.8 menţionând revocarea deciziei anterioare. În legătură cu această revocare dispusă de angajator s-a reţinut că instanţa de recurs anterioară a apreciat că nu se pot produce efecte de anulare a primei decizii, câtă vreme decizia de concediere fusese supusă controlului instanţei în acţiunea de faţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs la data de 31.08.2009 SC U. SA, înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 14.09.2009 sub nr(...).

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod pr.civilă se solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu obligarea intimatului contestator la plata cheltuielilor de judecată.

Într-o primă chestiune procedurală se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr.6348/15.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr.6628/3/LM/2008.

Pe fondul cauzei se susţine că a fost admisă contestaţia salariatului fără a se analiza toate probele existente la dosar. Astfel, salariatul a fost concediat începând cu 10.01.2008, adică cu ziua imediat lucrătoare după expirarea termenului de preaviz de 20 de zile care s-a acordat începând cu 7.12.2007. Salariatul însă, fără a anunţa angajatorul, a intrat în concediu medical în perioada 26.11.2007 până la 31.01.2008, adică un număr de 67 zile consecutive. Ori, această perioadă de concediu medical a întrerupt perioada de preaviz, angajatorul fiind obligat de a emite o nouă decizie pentru a respecta prevederile art. 60 lit. a) şi art.73 al.1 Codul muncii coroborat cu art.46 al.1 din contractul colectiv de muncă. Pentru aceste motive a fost emisă decizia nr.455/10.01.2008.

Mai arată recurenta că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor care au determinat concedierea salariatului în temeiul art. 65 din Codul muncii potrivit cărora concedierea salariatului trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, iar desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă. S-a dovedit că măsura concedierii salariatului E. J. F. a fost luată în condiţiile în care un număr de 16 locuri de muncă au fost desfiinţate din structura societăţii din motive obiective sub aspect economic, pentru evitarea continuării unei activităţi care devenise nerentabilă pentru societate.

A fost ataşat dosarul nr.(...) al Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale cu ultim termen de judecată la 19.03.2009 când s-a dispus suspendarea judecării recursului împotriva sentinţei civile nr. 6348/15.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i, pe temeiul art.242 pct. Cod pr.civilă.

Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.304¹ Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Într-un prim motiv de recurs se susţine pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr.6348/15.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i.

Această susţinere va fi însă înlăturată de C care constată că nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat reglementate de art.1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de obiect, cauză şi părţi. Este de observat că pricina ce formează obiect al dosarului nr(...) se poartă între aceleaşi părţi, având aceeaşi cauză juridică, însă obiectul este contestarea deciziei de concediere nr.455/10.01.2008. Aşadar, în respectiva cauză, salariatul concediat a contestat cea de-a două măsură de concediere luată de angajator împotriva sa, iar nu prima ce face obiect al cauzei de faţă. Chiar dacă angajatorul susţine că prin cea de-a doua decizie de concediere a intervenit revocarea primei decizii şi ca atare există o singură măsură de concediere ce poate fi supusă analizei instanţei de judecată din punct de vedere al legalităţii şi temeiniciei, în realitate societatea a emis două acte juridice prin care ia măsura disponibilizării unui salariat. În concluzie, nu există identitate de obiect, iar autoritatea lucrului judecat nu subzistă.

Pe fondul cauzei se constată că recurenta a susţinut motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod pr.civilă, însă în realitate considerentele expuse în susţinerea acestora permit instanţei să tragă concluzia că se invocă o greşită interpretare şi aplicare a legii, limitat la concedierea salariatului pentru motive care nu ţin de persoana acestuia, precum şi aprecierea eronată a probelor, astfel că recursul va fi cercetat în conformitate cu art.304 pct.9 şi art.304¹ Cod pr.civilă.

Din punct de vedere al legalităţii, Curtea constată că decizia de concediere nu este la adăpost de critici, fiind corect anulată de prima instanţă. Astfel, de principiu, măsurile pe care angajatorul le poate lua pe parcursul derulării raportului de muncă cu salariatul său, precum şi măsura drastică a încetării unilaterale a contractului individual de muncă al acestuia, nu pot fi dispuse în orice condiţii. Aceste măsuri trebuie să îmbrace formele reglementate strict de Codul muncii, dar şi să fie dispuse pe perioada în care raportul de muncă se desfăşoară.

Ca excepţie, art.50 lit.b Codul muncii prevede că contractul individual de muncă se suspendă de drept în perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă a salariatului. Aşadar, legea instituie un caz de suspendare prin efectul legii a raportului de muncă, adică a exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor ambelor părţi pentru perioada în care salariatul nu poate presta munca sau nu poate îndeplini obligaţiile sale, pentru motivul obiectiv al incapacităţii sale temporare de muncă, dovedită cu un certificat medical eliberat în condiţiile legii. Fiind un caz de suspendare de drept a contractului, părţile nu au latitudinea de a nesocoti această dispoziţie, de a modifica în vreun fel consecinţele juridice ale incapacităţii temporare de muncă a salariatului.

În concluzie, decizia de concediere nr.31158/23.11.2007, care menţionează măsura încetării raportului de muncă al salariatului E. J. F. începând cu data de 10.01.2008, este supusă sancţiunii nulităţii pentru nesocotirea efectelor prevăzute de lege pentru incapacitatea temporară de muncă a salariatului la momentul concedierii, conform art. 60 lit. a) Codul muncii.

Este adevărat că angajatorul, cunoscând situaţia incapacităţii temporare de muncă a acestui salariat după emiterea deciziei de concediere contestată în cauza de faţă, cunoscând consecinţele juridice ale incapacităţii de muncă, a încercat să amâne momentul încetării raportului de muncă şi a emis o nouă decizie sub nr.455/10.01.2008 prin care „revocă” prima decizie şi concediază salariatul la expirarea preavizului de 20 de zile lucrătoare.

Cu autoritatea prevăzută de art.315 Cod pr.civilă, s-a stabilit de către prima instanţă de recurs că angajatorul nu ar fi putut lua măsura revocării primei decizii de concediere câtă vreme aceasta era supusă deja controlului de legalitate al instanţei de judecată. În plus, este de notat că în materia dreptului muncii, prin derogare de la regulile dreptului comun, nulitatea poate interveni prin acordul părţilor. Aşadar, singura măsură prin care prima decizie de concediere ar fi putut fi lipsită de efecte juridice fără intervenţia instanţei de judecată ar fi fost ca părţile raportului de muncă să convină asupra nulităţii măsurii luate, urmând ca acestea să fie reglementate pe viitor de către părţi, în acord cu dispoziţiile legale.

Constatându-se nelegalitatea deciziei de concediere sub aspect formal, Curtea menţionează că aspectele invocate de recurentă pe fondul măsurii de concediere luată în condiţiile art.65 Codul muncii nu pot fi cercetate, întrucât sunt subsumate temeiniciei măsurii, care însă nu primează asupra legalităţii.

În fine, o ultimă observaţie se impune raportat la considerentele recurentei asupra consecinţelor reintegrării salariatului concediat în funcţia deţinută. Deşi decizia de concediere nr.31158/23.11.2007 a fost anulată, iar angajatorul SC U. SA a fost obligat la reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii şi la plata drepturilor salariale cuvenite de la concediere până la reintegrarea efectivă, dispoziţii păstrate în instanţa de recurs de faţă, pentru părţi această măsură semnifică restabilirea raportului de muncă întrerupt la data de 10.01.2008. Însă, restabilirea situaţiei anterioare concedierii declarate nule se face până la noul act de concediere al angajatorului, respectiv până la data la care produce efecte juridice decizia nr. 455/10.01.2008. Legalitatea şi temeinicia acestei din urmă concedieri va fi stabilită irevocabil în litigiul ce face obiectul dosarului nr. (...) aflat pe rolul acestei curţi de apel.

Faţă de cele expuse, în temeiul art.312 alin. 1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată S.C. U. S.A. împotriva sentinţei civile nr.4697 din 01.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul E. J. F..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 07.12.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

O. S. J. B. D. E. E. A D.

GREFIER

J. S. N.

Red.C.A.B.

Dact.LG/2 ex./11.12.2009

Jud.fond: L.D., G.E.