Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5682

Şedinţa publică de la 23 Octombrie 2009

Complet constituit din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...) (...)

Judecător: (...) D.

Grefier: B. H.

Pe rol, pronunţarea în recursul declarat de pârâta SC I. SA B – Sucursala Târgu J împotriva sentinţei civile nr. 6040/06.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. F., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la 16.10.2009, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea în cauză la 23.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA:

Asupra recursului civil de faţă:

Prin contestaţia adresată T r i b u n a l u l u i G o r j, petiţionara E. F. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata SC I. SA B-SUCURSALA TG-J, să fie anulată decizia nr. 260/28.05.2008 emisă de intimată şi obligată intimata la repunerea petentei în situaţia anterioară, cu plata drepturilor băneşti cuvenite si neachitate de la data desfacerii contractului individual de muncă la data integrării efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.65 Codul muncii. Că, în cuprinsul deciziei nu au fost inserate elementele obligatorii prevăzute de art.74, lit.b şi c Codul muncii, respectiv durata preavizului precum şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi potrivit art 69, pct.2, lit.d Codul muncii.

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 6040 din 06 noiembrie 2008 a admis cererea formulată de petiţionara E. F. în contradictoriu cu intimata SC”I.” SA B – Sucursala TG. J.

A admis excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 260 din 28 mai 2008 emisă de intimată.

A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 260/28.05.2008

A fost obligată intimata la reintegrarea petentei pe postul deţinut anterior.

A fost obligată intimata la plata drepturilor băneşti cuvenite petentei de la data concedierii la data reintegrării efective, sume actualizate.

A fost obligată intimata şi la 400 lei cheltuieli de judecată către petentă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petiţionara E. F. a fost salariata intimatei SC I. SA B-Sucursala Tg-J până la 20.06.2008, când intimata a emis decizia nr. 260/2008 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 65 Codul muncii.

Conform art.74 alin 1 Codul muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu : motivele care au stat la baza concedierii, durata preavizului şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi.

Potrivit art.76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea dispoziţiilor legale este lovită de nulitate absolută.

Ori, în speţă, din cuprinsul Deciziei contestate, lipsesc durata preavizului şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi.

De asemenea, intimata, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, este obligată să plătească petentului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi desfăşurat activitate la locul de muncă (art. 78 alin. 1 Codul muncii).

La alin 2 din art. 78 Codul muncii, la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea deciziei de concediere va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta , criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă ,hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii .

În susţinerea acestui motiv recurenta a invocat următoarele argumente:

Potrivit dispoz.art.76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută dar aceste dispoziţii se referă la obligaţia de a respecta procedura prevăzută de art.70 privind notificarea intenţiei de concediere sindicatului,ATOFM şi ITM ,notificare care trebuie să cuprindă elementele menţionate în alineatul 2 ale art.70,lit.a-h.

Recurenta a arătat că a respectat întocmai procedura prevăzută de lege pentru concedierea colectivă.

A mai susţinut recurenta că art.74 Codul muncii obligă numai ,nu şi sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea conţinutului deciziei de concediere colectivă deoarece legiuitorul,atunci când a dorit acest lucru a prevăzut expres.

Recurenta a mai susţinut că nu era oportună trecerea în decizia de concediere a termenului de preaviz din moment ce a comunicat intimatei decizia de preavizare în mod separat ,decizie pe care a refuzat să o primească,fiind întocmit proces verbal în acest sens.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă ,recurenta susţinând că ,deşi este abrogat,totuşi comportă o discuţie deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate ,care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv asupra deciziei de preaviz comunicată petentei şi proceselor verbale încheiate care ar fi fost de natură să conducă la o soluţie diferită.

A mai susţinut recurenta că decizia de concediere colectivă a petentei este temeinică deoarece aceasta s-a emis ca urmare a desfiinţării locului de muncă generată de dificultăţi economico-financiare ,respectându-se totodată şi termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare,în acord cu dispoziţiile art.73 Codul muncii.

Recurenta a mai arătat că este reală,serioasă şi efectivă concedierea ,condiţii de legalitate impuse în cazul concedierilor pentru reorganizarea activităţii societăţilor. În vederea îmbunătăţirii activităţii economico-financiare a unităţii,modul de reorganizare a societăţilor de tip privat este lăsat la latitudinea organelor sale de conducere iar selectarea personalului angajat sau disponibilizat ,societatea are un atribut exclusiv.

În drept a invocat dispoziţiile art.299,304 pct.9,art.304 ind.1 şi art.312 Cod procedură civilă.

La data de 17 06 2009 intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de instanţa.

La data de 28 08 2009 recurenta a depus concluzii scrise şi practică judiciară.

S-a administrat în recurs proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor şi lucrărilor dosarului,precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză,Curtea constată şi reţine următoarele:

Reţinerea instanţei că neindicarea unuia sau altuia din elementele de conţinut al deciziei de concediere ar reprezenta în sine o concediere dispusă cu nerespectarea procedurii legale şi,în consecinţă,ar antrena nulitatea absolută a deciziei în cauză este eronată deoarece procedura prevăzută de lege se referă la indicarea cerinţelor privind forma scrisă ,termenul în care se poate emite decizia de concediere ,obligativitatea comunicării ei salariatului,dar nu la conţinutul propriu-zis al deciziei de concediere.

Legiuitorul când a dorit să sancţioneze cu nulitatea absolută omisiunea din conţinutul deciziei de concediere a unor elemente a prevăzut expres acest lucru.

De exemplu ,lipsa din conţinutul deciziei de concediere a unuia din elementele prevăzute de art.62 alin.2 Codul muncii(motivarea în drept şi în fapt,termenul în care poate fi contestată,etc.) este sancţionată expres cu nulitatea absolută. Însă ,lipsa din conţinutul deciziei de concediere a duratei preavizului ,a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective , Codul muncii nu prevede expres sancţiunea nulităţii absolute.

Însă art. 74 alin.1 din Codul muncii prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea,durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) lit. d),lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64,fără însă a prevede că omisiunea unuia dintre aceste elemente este sancţionată cu nulitatea absolută.

Prin urmare ,măsura concedierii este lovită de nulitate doar dacă angajatorul nu a respectat efectiv condiţiile de procedură impuse de lege tocmai pentru protecţia salariaţilor respectiv dreptul salariatului la preaviz,criteriile de stabilire a ordinii de prioritate indiferent dacă a prevăzut sau nu aceste elemente în conţinutul deciziei de concediere.

O altă interpretare a dispoziţiilor legale ar conduce la un exces de formalism.

Astfel ,Curtea apreciază că în speţă nu se poate reţine nelegalitatea deciziei de concediere ca urmare a lipsei din cuprinsul acesteia ,a menţiunii privind durata preavizului ,câtă vreme această cerinţă a fost suplinită prin emiterea deciziei de preaviz nr.96/26 03 2008(fila 35,dosar fond) în care este menţionat faptul că termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare, conform art.73,74 din Codul muncii şi art.31-33 din CCM nr.5013/2007-2010 ,termen care începe să curgă de la data de 28 03 2008 ,decizie pe care intimata a refuzat să o primească la data de 05 05 2008 ,încheindu-se în acest sens proces verbal (fila 37,dosar fond).

În ceea ce priveşte faptul că nu s-au menţionat criteriile de stabilire a ordinii de priorităţii şi s-au încălcat dispoziţiile art.81 din D. 2007/2010 şi art.33 din CC la nivel de unitate,texte care arară că vor fi ultimii disponibilizaţi femeile care au îngrijire copii respectiv unicii susţinători de familie,Curtea constată că s-au desfiinţat 446 de posturi ,între care 3 posturi de operator de calculator (filele 48-53,dosar fond,poz.91,98,328) pentru două dintre ele salariaţii au primit preaviz începând cu data de 26 11 2007 iar pentru intimată,care ocupa cel de al treilea post, termenul de preaviz a fost acordat iniţial,începând cu 17 12 2007,apoi începând cu 28 03 2008 (ulterior celorlalţi) pentru ca decizia de concediere să-şi producă efectele începând cu data de 31 05 2008 şi astfel se poate observa că postul de operator calculator ocupat de aceasta a fost desfiinţat ultimul.

În raport de considerentele reţinute,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul ,să modifice sentinţa în sensul că va respinge contestaţia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC I. SA B – Sucursala Târgu J împotriva sentinţei civile nr. 6040/06.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. F., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Modifică sentinţa, în sensul că respinge contestaţia.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 octombrie 2009.

Red. Jud. M.M.

3 ex/25 11 2009

j. fond: S.V.V.

E.U.