Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 250/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3461R

Şedinţa publică de la 18 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) A

GREFIER – J. S. N.

Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurentul E. J. E. împotriva sentinţei civile nr.6867/05.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect – contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurentul E. J. E. prin avocat J. E. cu împuternicire avocaţială emisă de Cabinet de avocatură E. – B a r o u l P r a h o v a, intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic.N. H., ce depune delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, depune la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior de către instanţă, comunicând un exemplar şi avocatului recurentului.

Recurentul E. J. E. prin avocat depune la dosar jurisprudenţă şi solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoştinţă de înscrisurile comunicate. De asemenea solicită a se mai depune la dosar de către intimata şi Hotărârea nr.2/06.02.2008 emisă de Comisia de Supraveghere a AUTORITĂŢII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, arată că nu se opune cererii de amânare şi va depune la termenul următor hotărârea solicitată.

Curtea deliberând constată că nu este necesară amânarea cauzei pentru a se lua cunoştinţă de înscrisurile ce au fost depuse la acest termen de către intimata şi dispune strigarea cauzei la ordinea listei.

La a II a strigare a cauzei se prezintă recurentul E. J. E. prin avocat şi intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic.

Curtea constată că nu este necesara pentru soluţionarea recursului Hotărârea nr.2/06.02.2008 emisă de Comisia de Supraveghere a AUTORITĂŢII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, avand in vedere motivele de recurs invocate.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor, cuvântul în susţinerea/combaterea recursului.

Recurentul E. J. E., prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei civile atacate şi în consecinţă să se constate nelegalitatea concedierii recurentului, să se anuleze ordinul nr.353/24.04.2008, să fie obligată intimata la reintegrarea recurentului în funcţia deţinută anterior concedierii şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat, pentru perioada de la desfacerea contractului de muncă prin concediere şi până la reintegrarea in funcţie, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor expuse pe larg în cererea de recurs. Se mai susţine că recurentul era unic întreţinător de familie, iar din înscrisurile ce au fost depuse la acest termen, rezultă că au fost concediaţi aproape toţi cei care au copii în întreţinere.

Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, conform motvelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, arătând că masura concedierii colective a respectat toate criteriile ce reies din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale instanţei, la data de 13.05.2008, sub nr(...), contestatorul E. J. E. a solicitat anularea Ordinului nr.353/24.04.2008, emis de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la desfacerea contractului individual de muncă până la reintegrare plus cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.6867/5.11.2008 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul E. J. E., în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI; a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Ordinul nr.353/2008 cuprinde la art.III criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, prevăzute în art.81 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional 2007-2008, context în care instanţa constată că sunt îndeplinite disp.art.74 (1) lit.c din Codul muncii.

Motivul invocat de contestator, potrivit căruia măsura concedierii este nelegală pentru că nu a avut în vedere disp.art.81 alin.2 lit.b din contractul colectiv de muncă naţional, nu constituie motiv de nulitate a ordinului contestat, având în vedere că apărările formulate pe acest aspect sunt neîntemeiate.

Astfel, contestatorul susţine că este unic întreţinător de familie (copil şi soţie), fără a face dovada încunoştiinţării angajatorului despre acest fapt.

Obligaţia de a aduce la cunoştinţa angajatorului despre existenţa acestei situaţii revine contestatorului, care avea cunoştinţă că în cadrul AVAS urmează a se face aplicarea dispoziţiilor HG nr.68/2008, publicată în Monitorul Oficial încă de la data notificării către reprezentantul salariaţilor, din 04.02.2008.

Un asemenea demers din partea contestatorului era absolut necesar, având în vedere declaraţia pe propria răspundere datată 10.01.2008, din care nu rezultă că soţia acestuia s-ar afla la aceea dată în întreţinerea sa.

Adeverinţa nr.203/09.04.2008, emisă de AMOFM - sector 6, deşi contestatorul îşi are domiciliul declarat în sectorul 3, cuprinde perioada 18.12.2007 -18.06.2008, din care rezultă că soţia sa este persoană în căutarea unui loc de muncă.

Rezultă că la data de 10.01.2008, contestatorul avea cunoştinţă despre faptul că soţia nu are loc de muncă, context în care ar fi fost normal să precizeze acest fapt.

Din acest punct de vedere, ţinând seama că data emiterii adeverinţei este 09.04.2008, dată la care s-au comunicat ordinele de concediere şi data la care contestatorul a intrat în concediu medical, tribunalul apreciază că asupra susţinerilor contestatorului planează o anumită suspiciune, cu atât mai mult cu cât adeverinţa în cauză a fost prezentată în faţa instanţei, fără a fi comunicată angajatorului, în timp util.

In situaţia în care contestatorul ar fi adus la cunoştinţa intimatei că este unic întreţinător de familie, înainte ca Ordinul nr.353/2008 să-şi producă efectele, iar aceasta nu ar fi avut în vedere acest criteriu, contestatorul ar fi fost îndreptăţit să invoce nelegalitatea măsurii concedierii.

Totodată, instanţa retine că în cazul concedierilor colective nu sunt incidente disp.art.30 (1) din Codul muncii şi disp.art.45 din contractul colectiv de muncă AVAS, prevederile acestora fiind aplicabile în cazul încadrărilor salariaţilor la instituţiile publice şi respectiv angajarea şi promovarea salariaţilor AVAS, context în care susţinerile contestatorului nu au temei legal.

Aprecierea contestatorului că a fost concediat pe motive politice nu poate fi reţinută, nefiind susţinută de probe în acest sens, conform disp.art.l 169 din Codul civil.

Tribunalul, analizând ordinul contestat şi sub aspectul temeiniciei acestuia, reţine că măsura concedierii a fost dispusă ca urmare a reducerii numărului de salariaţi de la 610 la 510, conform HG nr.68/2008, motivată de reducerea volumului de activitate AVAS.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs motivat recurentul-contestator E. J. E., criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii şi cu aplicarea greşită a legii la situaţia de fapt din speţă.

Instanţa a reţinut ca era obligaţia reclamantului sa informeze AVAS, anterior emiterii ordinului de concediere, despre faptul ca este unic intretinator de familie si ca AVAS nu avea obligaţia de a face cercetări in acest sens si de a întreba fiecare salariat propus spre concediere daca se afla sau nu in aceasta situaţie.

Acest considerent al instanţei de fond este profund nelegal, intrucat cel care a avut iniţiativa concedierii a fost AVAS, prin urmare, in mod corespunzător, era obligaţia AVAS sa cerceteze care salariaţi se aflau in situaţiile prevăzute la art.81 din CCM naţional si care nu se aflau in aceste situaţii la momentul procedurii de concediere.

Instanţa a reţinut ca asupra adeverinţei nr.203/09.04.2008 emisa de AMOFM, depusa la dosarul cauzei si care atesta faptul ca soţia recurentului era şomera la data concedierii recurentului, „planează o anumita suspiciune" intrucat a fost emisa in aceeaşi zi in care au fost comunicate in AVAS primele ordine de concediere si in care se intenţiona de către AVAS a se comunica recurentului un prim ordin de concediere, anulat ulterior de AVAS intrucat recurentul se afla la acea data in concediu medical.

Or, poziţia instanţei de fond este absurda: prin aceasta adeverinţa (fila 12 dosar fond) recurentul a făcut proba faptului ca la data concedierii era unic intretinator de familie, soţia sa fiind şomera. Aceasta adeverinţa este un act autentic, emis de o autoritate publica. Instanţa de fond trebuia sa il ia in considerare la pronunţarea soluţiei, cata vreme acest act este pe deplin valabil si nu a fost declarat nul de nici o instanţa de judecata. De altfel, nici AVAS si nici instanţa nu au defăimat acest înscris ca fals.

Mai mult decât atat, este lipsit de relevanta faptul ca adeverinţa a fost emisa in data de 09.04.2004 (data cand in AVAS se comunicau primele ordine de concediere), cata vreme adeverinţa atesta o situaţie preexistenta, respectiv faptul ca soţia recurentului era şomera inca de la data de 18.12.2007.

Instanţa a mai reţinut ca la data de 10.01.2008, cand a recurentul a completat o declaraţie pentru a incheia contractul de asigurări sociale de sănătate, nu a menţionat faptul ca soţia sa era şomera si ca era in întreţinerea sa.

Or, instanţa a procedat nelegal si de aceasta data: ceea ce se judeca in speţa era faptul ca la data de 24.04.2008, cand a fost emis ordinul de concediere a recurentului, AVAS nu a respectat criteriile prevăzute de art.81 alin.l si 2 din CCM naţional, respectiv faptul ca recurentul era unic intretinator de famile si ca avea un copil in ingrijire.

G. de acestea, este nerelevant in speţa faptul ca la data de 10.01.2008, cu mai mult de 3 luni anterior concedierii, recurentul a omis - omisiune scuzabila in condiile in care acesta nu are cunoştinţe juridice - sa treacă intr-o declaraţie, care nici măcar nu era adresata AVAS, ci Casei de asigurări de sănătate, faptul ca are soţia in intretinere.

Pe de alta parte, din modul voalat de exprimare al instanţei rezulta ca aceasta il invinovateste pe recurent de faptul ca a indraznit sa se îmbolnăvească la data la care trebuia sa i se comunice primul ordin de concediere, nr.276 din data de 08.04.2008, fapt care, in viziunea instanţei, demonstrează ca recurentul ar fi fost de rea credinţa.

Chiar intimata AVAS a recunoscut ca a procedat nelegal emiţând ordinul de concediere nr.276 / 08.04.2008 cand recurentul era in concediu medical si de aceea chiar intimata AVAS a anulat acest ordin prin ordinul nr.326/17.04.2008 si a emis noul ordin de concediere nr.353/24.04.2008.

Din considerentele sentinţei recurate rezulta ca instanţa de fond a uitat - in mod nepermis - ca obiectul cererii consta in anularea ordinului de concediere nr. 353/24.04.2008 si nu a ordinului nr. 276 / 08.04.2008 care oricum fusese anulat de AVAS in data de 17.04.2008, astfel incat in considerentele sale instanţa s-a raportat la ordinul nr. 276 / 08.04.2008 si Ia data de comunicare a acestuia către alti salariaţi decât reclamantul, respectiv data de 09.04.2008. Or, este evident ca acest mod de a proceda al instanţei de fond este profund nelegal, caci instanţa a judecat altceva decât ce i s-a dedus judecaţii.

In plus, in G. instanţei de fond recurentul a arătat ca au fost încălcate criteriile prevăzute in art.81 alin.l din CCM naţional, intrucat intimata AVAS a menţinut in posturi asemănătoare sau similare cu cele desfiinţate persoane fara copii si persoane care cumulează doua sau mai multe funcţii.

Cu privire la aceast motiv de nulitate a concedierii invocat in cererea de chemare in judecata instanţa de fond nu s-a pronunţat.

Mai mult decât atat, din probele aflate la dosarul cauzei (respectiv certificat de naştere si declaratia din 10.01.2008 catre CASMB depusa de AVAS la dosarul cauzei) rezulta ca recurentul are un copil mic in intretinere. Recurentul a invocat prin cererea de chemare in judecata faptul ca AVAS nu a luat in considerare acest lucru cand a decis sa il concedieze si a menţinut in posturi cu atribuţii similare colegi care nu aveau copii in intretinere, ceea ce incalca ordinea de prioritate la concediere prevăzute de alin.2 al art.81 din CCM naţional si afectează de nulitate concedierea.

Cu privire la aceast motiv de nulitate a concedierii invocat in cererea de chemare in judecata instanţa de fond nu s-a pronunţat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate a concedierii, faptul ca s-a făcut cu nerespectarea criteriilor de performanta si competenta profesionala prevăzute de art.30 din Codul muncii si art.45 din CCM al AVAS a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, instanţa de fond a reţinut in mod greşit ca dispoziţiile respective nu sunt incidente in cazul concedirilor colective.

Or, considerentul instanţei de fond este nelegal si de aceasta data. De nenumărate ori, doctrina a statuat ca in cazul concedierii colective, angajatorul trebuie sa aplice criteriul competentei profesionale pentru a decide ce salariat sa concedieze in situaţia in care, dupa aplicarea criteriilor de natura sociala prevăzute de art.81 din CCM naţional, exista persoane in situaţii similare.

In ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de nulitate a concedierii, respectiv concedierea s-a făcut pe criterii de opţiune politica, fapta interzisa de art.59 lit. a din Codul muncii, instanţa de fond a reţinut in mod greşit ca acesta susţinere nu a fost probata conform disp. Art.1169 Cod civil.

Or, contrar reţinerilor nelegale ale intantei, acest motiv de nelegalitate a concedierii este probat foarte clar: au fost depuse la dosarul cauzei mai multe declaraţii de interese ale unor salariaţi ai AVAS care ocupau posturi cu atribuţii similare postului recurentului şi cu care au fost menţinuţi în funcţii numai pentru faptul că erau membri PNL, ca şi preşedintele AVAS.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:

Cu privire la pretinsa nerespectare a criteriilor stabilite de lege si Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, intimata precizeaza ca ordinul contestat conţine aceste elemente obligatorii, aratandu-se in acest sens, la punctul III care sunt criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

AVAS a respectat criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. Acestea sunt cuprinse la art. 81 din Contractul Colectiv la nivel naţional 2007-2010.

Aşadar, ordinul in discuţie respecta intrutotul cerinţele imperative ale C o d u l u i M u n c i i, fapt ce nu poate fi contestat de către recurent.

Adeverinţa nr. 203/09.04.2008 emisa de AMOFM - Sector 6, despre care recurentul face vorbire, NU a fost prezentata AVAS, ci abia in G. instanţei de judecata, situaţie care nu a putut fi avuta in vedere la concedierea acestuia.

Recurentul, daca s-ar fi aflat cu adevărat in situaţia prevăzuta de art 81 al 2 lit. c), in sensul ca era unic intretinator de familie, acesta ar fi avut obligaţia sa anunţe angajatorul, respectiv AVAS (in scris si cu acte doveditoare) inca de la publicarea in Monitorul Oficial a H.G. nr. 68/2008, sau de la transmiterea primei notificări respectiv la data de 04.02.2008, cand reprezentanţii salariaţilor au anunţat salariaţii AVAS prin mijloace electronice (e-mail), sau cel târziu pana la data emiterii primului ordin de concediere colectiva (09.04.2008).

In declaraţia pe proprie răspundere data in vederea încheierii contractului de asigurări de sănătate la 10.01.2008, recurentul nu a făcut menţiunea cum ca soţia acestuia s-ar afla la acea data in întreţinerea sa, conform punctului 3 al declaraţiei sus menţionate, (fapt ce confirma ca angajatorul AVAS nu avea cum sa cunoască despre o viitoare stare de intretinator unic de familie a acestuia, in lipsa depunerii de către acesta la AVAS a documentaţiei necesare).

Cu privire la al doilea motiv de recurs, cum ca au fost încălcate „criteriile de performanta si competenta profesionala prevăzute de lege a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere", invedereaza ca si instanţa de fond a reţinut in mod corect ca in cazul concedierilor colective nu sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Codul muncii si dispoziţiile art. 45 din CCM al AVAS.

Încălcarea criteriilor de performanta si competenta profesionala putea fi invocata de catre recurent in cazul unei concedieri pentru motive care tin de persoana salariatului, mai exact in cazul unei concedieri pentru necorespundere profesionala, dar asa cum s-a arătat, in speţa de G. este vorba despre o concediere pentru motive care NU tin de persoana salariatului, si ca atare nu se analizeaza performantele si nici competenta profesionala ale acestuia.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de nulitate a concedierii, respectiv concedierea s-a făcut pe criterii de opţiune politica, intimata precizeaza ca la concediere au fost avute in vedere criteriile de selecţie pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, cuprinse la art. 81 din Contractul Colectiv la nivel naţional 2007-2010.

In aceste condiţii, aprecierile recurentului cu privire la discriminarea pe criterii politice este nedovedita si tind sa arunce o lumina negativa asupra AVAS.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a facut o interpretare eronata a dispozitiilor legale incidente in speta, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Dispozitiile legale aplicate in mod gresit de catre instanta de fond sunt cele cuprinse in art. 81 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

Potrivit acestor prevederi legale, in cazul concedierii colective, angajatorul trebuie sa respecte urmatoarele criterii minimale:

a)daca masura ar putea afecta doi soti care lucreaza in aceeasi unitate, se desface contractul de munca al sotului care are venitul cel mai mic, fara ca prin aceasta sa se poata desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post nevizat de reducere;

b)masura sa afecteze, mai intai, persoanele care nu au copii in intretinere;

c)masura sa afecteze numai in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii, barbatii vaduvi sau divortati care au in ingrijire copii, pe intretinatorii unici de familie, precum si pe salariatii, femei sau barbati, care mai au cel mult trei ani pana la pensionare a cererea lor.

In speta de G., recurentul a dovedit ca la momentul emiterii ordinului de concediere contestat avea un copil in intretinere si era unicul intretinator al familiei, sotia sa fiind somer, aspecte care rezulta din certificatul de nastere al minorului E. J. B. (fila 11 dosar fond) si din adeverinta nr. 293/09.04.2008 emisa de A.M.O.F.M. B (fila 12 dosar fond).

In faza recursului, intimata A.V.A.S. a depus la dosar si un inscris cuprinzand situatia familiala, la momentul concedierii, a celorlalti angajati din cadrul Directiei Marketing si Relatii Publice-Serviciul Relatii Publice, din care facea parte si recurentul, persoane care ocupau acelasi post ca si recurentul, si anume acela de expert – fila 24 dosar recurs.

Din cuprinsul acestui inscris rezulta ca la momentul emiterii ordinului de concediere contestat, in cadrul Directiei Marketing si Relatii Publice-Serviciul Relatii Publice existau persoane angajate pe acelasi post ca si recurentul, dar care erau necasatorite si fara copii.

In consecinta, in cauza s-a facut dovada ca nu au fost respectate criteriile obligatorii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, prevazute de art. 81 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 3 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, clauzele contractului colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara.

In temeiul acestor dispozitii legale, intimata era obligata sa respecte aceste criterii de prioritate.

Având în vedere cele mai sus reţinute, din care rezultă nerespectarea condiţiilor de fond ale ordinului de concediere, ce determină caracterul nelegal al acestuia, Curtea, faţă de prevederile art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ, urmează să admită recursul si sa modifice in tot sentinta recurata, in sensul admiterii contestaţiei.

In baza art. 76 din Codul muncii se va dispune anularea ordinului de concediere contestat, precum si, la solicitarea contestatorului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea contestatorului. In conformitate cu prevederile art. 78 din Codul muncii, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare.

In baza art. 274 C.proc.civ., intimata A.V.A.S., in calitate de parte cazuta in pretentii, va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de contestator, in cuantum de 1.785 lei, reprezentand onorariu avocat avansat la fond, conform facturii nr. 27/12.05.2008 si extrasului de cont, aflate la filele 210-211 din dosarul tribunalului.

Curtea va inlatura apararile intimatei A.V.A.S., intrucat nu prezinta niciun fel de relevanta in speta faptul ca recurentul nu a adus la cunostinta angajatorului imprejurarea ca este unic intretinator de familie. Nu recurentului ii revine sarcina de a respecta toate criteriile de prioritate la efectuarea concedierii colective, ci angajatorului, care are responsabilitatea de a evalua in mod corect situatia personala a fiecaruia dintre angajatii vizati de concediere, de a solicita de la fiecare dintre acestia relatii privind situatia familiala, numarul de copii aflati in intretinere si alte aspecte relevante in luarea unei astfel de masuri, in vederea respectarii dispozitiilor art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

In ceea ce priveste celelate critici aduse ordinului contestat – privind nerespectarea criteriilor de performanta si competenta profesionala prevăzute de art.30 din Codul muncii si art.45 din CCM al AVAS a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si, respectiv, efectuarea concedierii pe criterii de opţiune politica – constatam ca nu mai este necesara o analiza separata a acestora, G. de sanctiunea nulitatii ordinului, atrasa de nerespectarea conditiei de fond analizate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant E. J. E. împotriva sentinţei civile nr. 6867/5.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că:

Admite contestaţia formulată de reclamantul E. J. E. împotriva Ordinului nr.353/24.04.2008 emis de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Anulează Ordinul nr.353/24.04.2008 emis de intimată.

Dispune reintegrarea contestatorului în postul ocupat anterior emiterii Ordinului de concediere.

Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Obligă intimata la plata sumei de 1785 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către contestator.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. H. F. H. J. E. A D.

GREFIER

J. S. N.

Red.: T.

Dact.: Z.G.

2 ex./23.06.2009

Jud.fond: M.E./A.E.