Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(3525/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 4958/R

Şedinţa  publică de la 01.07.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...) D.

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta-intimată (...) B. J. SRL împotriva sentinţei civile nr.1880/05.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.6546/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator E. E.-M..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-intimată prin avocat S. S., care depune la dosar împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.59687/2009 şi intimatul-contestator, prin avocat cu împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în sensul că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29.06.2009, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta-intimată, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimatul-contestator, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică. Solicită amânarea pronunţării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Prin recursul înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de26.05.2008, recurenta (...) B. J. SRL a criticat sentinţa civilă nr.1880/05.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...).

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art.304¹ Cod pr.civilă, recurenta a susţinut că decizia de concediere a fost luată în mod legal, din pricina desfiinţării efective a locului de muncă al intimatului-reclamant ca urmare a dificultăţilor economice întâmpinate de societate care au condus la restructurarea activităţii şi reanalizarea politicii de personal.

Intimatul-reclamant E. E.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Asupra recursului, Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1880/05.03.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a admis contestaţia formulată de reclamantul-intimat, a anulat decizia de concediere, dispunând reintegrarea şi plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea drepturilor salariale până la data integrării efective.

În motivarea exhaustivă a sentinţei, instanţa de fond a arătat că decizia de concediere nu este motivată în fapt şi nu cuprinde menţionarea tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate pentru a permite în mod efectiv exercitarea de către salariat a opţiunii de a alege între posturile disponibile sau de a fi disponibilizat.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a analizat şi temeinicia măsurii concedierii prin prisma existenţei condiţiilor prevăzute de art.65 alin.2 din Legea nr.53/2003, concluzionând că decizia nu cuprinde expunerea motivelor de fapt care au desemnat măsura concedierii, iar aceasta din urmă nu are o cauză serioasă raportată la motivele expuse generic în decizia de concediere.

Analiza instanţei de fond a vizat două aspecte: pe de o parte respectarea condiţiilor de formă necesar a fi îndeplinite de decizia de concediere, iar pe de altă parte, temeinicia măsurii concedierii raportată la condiţiile economice în care societatea intimată îşi desfăşura activitatea la data concedierii.

Din prisma respectării cerinţelor privitoare la forma actului prin care s-a dispus concedierea, Curtea constată, contrar opiniei instanţei de fond că dispoziţiile art.74 din Legea nr.53/2003 nu stabilesc în sarcina angajatorului obligaţia de a enumera în conţinutul deciziei de concediere lista posturilor vacante în situaţia concedierii ca urmare a desfiinţării postului ocupat de cel pentru care se dispune concedierea.

Dispoziţiile art.74 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere) fac trimitere expresă la art.64 din Legea nr.53/2003, acest din urmă articol enumerând de o manieră exhaustivă cazurile în care este necesară menţionarea tuturor posturilor vacante din unitate.

Totuşi, din perspectiva analizei instanţei de fond asupra temeiniciei motivelor care au desemnat măsura concedierii, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o analiză detaliată a motivelor pentru care concedierea a fost netemeinic dispusă.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că situaţiile economice defavorabile sau premisele acestora existau şi la data angajării reclamantului-intimat, neputând fi vorba despre împrejurări noi survenite ulterior angajării acestuia din urmă care să justifice agravarea situaţiei economico-financiare a societăţii.

Mai mult decât atât, din analiza organigramelor anterioare şi ulterioare concedierii rezultă că măsura reducerii personalului s-a limitat doar la persoana reclamantului-intimat, în condiţiile în care este greu de presupus că eficienţa economică a societăţii se va îmbunătăţi substanţial doar ca urmare a concedierii unui singur salariat dintr-un număr total de 15 salariaţi. Dimpotrivă, aşa cum a subliniat şi instanţa de fond,analiza rezultatelor economice raportate la anii 2006 şi 2007, a relevat o creştere substanţială a cifrei de afaceri în anul 2007, împrejurare care a permis extinderea investiţiilor pentru realizarea unei staţii de betoane şi a unei staţii de prespălare agregate.

E. angajatorului nu au avut la bază o politică de personal deficitară, ci s-a datorat altor aspecte ale managementului şi marketingului societăţii reflectate de extinderea investiţiilor fără o acoperire financiară îndestulătoare şi orientarea livrării producţiei către un singur beneficiar, ceea ce a creat o dependenţă periculoasă de plăţile acestuia din urmă.

Toate aceste aspecte nu au o legătură directă cu munca desfăşurată de reclamantul-intimat, corectarea lor fiind singura modalitate de depăşirea a unor dificultăţi pe care nu le-a creat locul de muncă ocupat de reclamantul-intimat.

Este adevărat că nu concedierea acestuia este în măsură să rezolve dificultăţile economice ale angajatorului despre care nu se poate afirma că au o schemă de personal prea mare care nu s-ar putea justifica prin prisma dimensiunii economice a afacerii. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte însăşi situaţia de fapt conform căreia singura persoană concediată a fost reclamantul. Or, dacă s-ar fi considerat că societatea are angajat personal excedentar, reducerea semnificativă a activităţii ar fi trebuit să vizeze mai multe locuri de muncă pentru a se putea invoca economii serioase în ceea ce priveşte cheltuielile salariale.

Dimpotrivă, concedierea unui singur salariat nu este în măsură să rezolve dezechilibrul economico-financiar al societăţii, demonstrând, prin unicitatea măsurii, că decizia de concediere a fost luată într-o manieră discreţionară, fără a avea la bază o cauză reală şi serioasă.

Toate aceste aspecte au fost analizate detaliat şi de către instanţa de fond, Curtea nedecelând în exercitarea controlului judiciar permis de dispoziţiile art.304¹ Cod pr.civilă, nici un motiv pentru a reţine o altă situaţie de fapt raportată la temeinicia măsurii concedierii.

Pe cale de consecinţă, văzând dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (...) B. J. SRL împotriva sentinţei civile nr.1880/05.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.6546/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator E. E.-M..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 01.07.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. D. E. T. B. G.

GREFIER

F. E. D.

Red.A.F.

Dact.LG/2 ex./27.07.2009

Jud.fond: D.D.; M.A.H.