Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 710

Şedinţa publică din 29 aprilie 2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : DR. (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C. „G.P.& D.” S.A. - T împotriva sentinţei civile nr.2977/11.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată N. J., având ca obiect contestaţie la decizia de concediere.

La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă S.C. GP & D. S.A. T, avocat E. D. şi reclamanta intimată N. J. personal şi asistată de avocat E. B..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul pârâtei recurentă a depus la dosar decizia (...) şi note scrise, arătând că nu mai susţine cererea de suspendare.

Reprezentantul reclamantei intimatei a depus la dosar un extras din contractul individual de muncă cu referire la art.64, 65 şi 74.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. Arată că prima instanţă a reţinut greşit că nu au fost respectate dispoziţiile legale, respectiv art.74 comb. cu art. din Codul muncii, cu privire la cuprinsul deciziilor de concediere, în sensul că nu s-a specificat în decizia de concediere faptul că există sau nu posturi vacante. Hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce stau la baza motivării ei, iar ca efect al acestor greşeli, prima instanţă nu a mai judecat fondul pricinii. Omisiunea înscrierii în decizia de concediere a locurilor de muncă disponibile în unitate sau a menţinerii inexistenţei unor astfel de posturi nu atrage nulitatea absolută a deciziei, acestea fiind obligatoriu a se trece numai în cazul în care concedierea se face în condiţiile art.64 din Codul muncii, or, în speţă, concedierea s-a făcut în temeiul art.65 din Codul muncii, situaţie în care, dispoziţiile art.74 alin.1 lit.d Codul muncii nu sunt aplicabile.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că susţinerile recurentei nu au suport legal, prima instanţă s-a pronunţat asupra fondului cauzei, iar pe de altă parte, raportat la motivul concedierii, angajatorul are obligaţia de a oferi salariatului posibilitatea trecerii pe un alt post corespunzător şi care este prealabilă desfacerii contractului, iar omisiunea realizării unei astfel de obligaţii atrage nulitatea măsurii. În plus, în speţă, sunt în discuţie dispoziţiile art.74 care se aplică în mod unitar atât în situaţiile prevăzute de art.64 cât şi în cele ale art.65 din Codul muncii, în caz contrar nefiind respectat principiul nediscriminării. Susţine că prima instanţă a reţinut corect că decizia contestată nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.74 Codul muncii nerespectând cerinţele prealabile şi imperative ale legii ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute, apreciind corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.76 din Codul muncii. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunţarea deciziei.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr. 2977 din 11 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea N. J., în contradictoriu cu pârâta S.C. GP & D. S.A. T, s-a anulat decizia nr. 28/01.02.2008 şi decizia de concediere nr.29/01.02.2008, emisă de către pârâtă şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 29/01.02.2008, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

De asemenea, tribunalul a obligat pârâta la acordarea primei de vechime la aniversarea a 25 de ani de vechime în cadrul unităţii, la plata contravalorii primei reprezentând „tichet cadou” cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007, precum şi la plata sumei de 2380 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamanta a fost angajata unităţii pârâte în funcţia de şef birou asigurarea şi controlul calităţii, iar începând cu data de 01.02.2008 contestatoarei i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin.1 din Codul muncii, decizia de concediere fiind motivată de necesitatea reorganizării societăţii, iar postul deţinut de contestatoare a fost desfiinţat.

Instanţa a constatat că acţiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, pârâta renunţând la a mai susţine excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare.

Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurilor legale în emiterea deciziei de concediere, raportat la cuprinsul deciziei de concediere şi în aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei, respectiv art.137 Cod procedură civilă, cu referire la art.74 lit.d coroborat cu dispoziţiile art.77 Codul muncii, instanţa a admis această excepţie, reţinând că, în concret, intimata nu a specificat în decizie dacă există sau nu alte posturi vacante în unitate.

Instanţa de fond a reţinut că intimata nu a respectat dispoziţiile legale privind concedierea ca urmare a unei reorganizări, respectiv dispoziţiile art.74 coroborate cu cele ale art.76 din Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. GP & D. S.A., solicitând casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art.81,82 Codul muncii raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a susţinut că omisiunea înscrierii în decizia de concediere a locurilor de muncă disponibile sau a inexistenţei unor astfel de posturi nu atrage nulitatea absolută a deciziei, dispoziţiile art.74 alin.1 lit.d Codul muncii nefiind aplicabile în cazul concedierii prev. de art.65 Codul muncii, iar art.76 Codul muncii nu prevede expres sancţiunea nulităţii absolute.

S-a mai susţinut că în mod nelegal s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe un post inexistent, care a fost desfiinţat prin hotărârea adunării generale a acţionarilor şi a Consiliului de administraţie, care nu au fost desfiinţate, iar instanţa nu se poate substitui acestora.

S-a invocat de asemenea, că tribunalul nu a motivat soluţia de anulare a deciziei nr. 28/1.02.2008 a directorului general al societăţii, după cum nu s-a motivat nici cu privire la înlăturarea apărărilor pârâtei şi la acordarea drepturilor băneşti, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Reclamanta intimată a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului şi în esenţă, s-a apărat susţinând că dispoziţiile art.74 Codul muncii se aplică şi în cazul concedierii întemeiată pe dispoziţiile art.65 Codul muncii şi că instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susţinerile părţilor şi conform dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul prev. de art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus anularea deciziei de concediere nr.29/1.02.2008, dar şi a deciziei 28/1.02.2008, prin care directorul general al societăţii pârâte, în baza hotărârii Consiliului de administraţie a decis desfiinţarea postului de şef birou ocupat de reclamantă.

Cu privire la admiterea acestui capăt de cerere, instanţa de fond nu a făcut nicio motivare, considerentele referindu-se numai la motivele de nulitate a deciziei de concediere nr.29/2008 nu şi la decizia 28/2008.

Instanţa nu motivează sentinţa nici cu privire la drepturile salariale acordate, respectiv tichetele cadou şi prima de aniversare.

În acelaşi timp, instanţa nu a analizat deloc apărările pârâtei.

Prin aceasta, nu a fost soluţionat fondul cauzei, iar pârâta a fost lipsită de un proces echitabil, în sensul prevederilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru lipsa preavizului, susţinând că s-au încălcat prevederile art.74 lit.b Codul muncii.

Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect, dar a reţinut încălcarea art.74 lit.d, fără însă a pune în discuţie acest aspect şi fără ca pârâta să-şi poată face apărarea.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1, 5 Cod procedură civilă, se va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.

În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere toate aspectele invocate în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. „G.P.& D.” S.A.- T împotriva sentinţei civile nr.2977/11.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată N. J..

Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la T r i b u n a l u l T i m i ş.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 aprilie 2009.

Pt.PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, (...) (...) DR.(...) (...) (...) (...)

în C.O.

PREŞEDINTE SECŢIE

Judecător G. E.

GREFIER,

(...) (...)

Red.I.J../6.07.2009

Thred.M.L./8.07.2009

Ex.2

Prima inst. – S. E. - J. J. - Trib. T