Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L O R A D E A

Secţia Civilă mixtă

DECIZIA CIVILĂ NR. 1593/2008-R

Şedinţa publică din 06.11.2008

Preşedinte : (...) (...)

Judecător : (...) (...) (...)

Judecător : (...) E.

Grefier : N. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului civil declarat de recurentul contestator D. G. cu sediul în O,(...), (...) 41, . 15, judeţul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S. SRL J cu sediul în J,(...), judeţul S, împotriva sentinţei civile nr. 421/LM din 21 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r în dosar nr(...), prin care s-a respins contestaţia, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului contestator, avocat U. B., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 136 din data de 05.11.2008, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părţilor.

Procedura de citare a părţilor este completă.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că procedura de citare a părţilor este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum şi faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 24.10.2008, întâmpinare, după care:

Instanţa comunică reprezentantei recurentului contestator un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.

Reprezentanta recurentului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanţa, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata în favoarea recurentului a drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi băneşti de la data concedierii până la data de 12.11.2007, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor de nulitate absolută a deciziei de concediere, invocate prin concluziile scrise.

CURTEA DE APEL

D E L I B E R Â N D,

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 421/LM din 21.05.2008, pronunţată în dosar nr(...), T r i b u n a l u l B i h o r a respins contestaţia formulată de contestatorul D. G. domiciliat în O,(...), (...).41, .15, judeţul B în contradictoriu cu intimata SC. S. SRL cu sediul în localitatea J ,(...), judeţul S .

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1 din data de 18.09.2007 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. 9580/2006 al domnului D. G. – contestator în cauză - , începând cu data de 13.09.2007, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, se poate dispune concedierea angajatului determinată de desfiinţarea postului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive ce nu ţin de persoana acestuia, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Raportând acest text legal la situaţia de fapt din cauza de faţă, instanţa a reţinut îndeplinirea condiţiilor cumulativ şi imperativ prevăzute de lege pentru concedierea contestatorului.

Astfel, desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului. Or, din organigrama depusă de intimată în probaţiune, (f. 53), rezultă că în iulie 2007 postul contestatorului nu se mai regăseşte în statul de funcţii.

Cauza desfiinţării postului este reală, prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăţile economice prin care trece societatea, fiind aşadar independentă de buna sau reaua credinţă a intimatei. Din actele financiar-contabile depuse în cauză(f. 35-39) rezultă că societatea a suferit o pierdere de 131.977,07 lei, dificultăţile financiare ale acesteia fiind evidente.

În ceea ce priveşte condiţia seriozităţii, s-a reţinut că desfiinţarea postului s-a impus din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii intimatei, ce a făcut imposibilă continuarea desfăşurării activităţii de către contestator fără a se cauza pagube pentru angajator.

În consecinţă, faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept expuse mai sus, reţinând că măsura concedierii contestatorului a fost luată cu respectarea condiţiilor legale analizate mai sus, instanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi băneşti de la data concedierii până la data de 12.11.2007.

În motivarea cererii de recurs, recurentul invocă următoarele:

- nu s-a respectat termenul de preaviz, aspect neanalizat de instanţa de fond, astfel, preavizul i-a fost comunicat la 13.09.2007, iar contractul individual de muncă i-a fost desfăcut în aceeaşi zi, mai mult, decizia de concediere i-a fost comunicată ulterior, în 18.09.2007;

Decizia de concediere nu cuprinde menţiunile obligatorii, pârâta îndeplinindu-şi obligaţia de a-i comunica contestatorului locurile de muncă disponibile la nivel de societate abia la 12.11.2007, la două luni de la desfacerea contractului individual de muncă.

Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că termenul de preaviz a fost acordat şi respectat de către intimată, iar cât priveşte nemenţionarea în cuprinsul deciziei de concediere a locurilor de muncă disponibile din unitate, o asemenea obligaţie nu incumba angajatorului, având în vedere dispoziţiile art. 64 din Codul muncii.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, precum şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:

În Codul muncii, dreptul de preaviz al salariatului este statornicit prin art. 73 alin. 1 – 3, persoanele concediate beneficiind de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.

Articolul 74 alin. 1 din Cod dispune la lit. b că în conţinutul deciziei de concediere trebuie să se indice, în mod obligatoriu, şi durata preavizului, iar art. 76 din acelaşi Cod adaugă că, orice concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate.

În speţă, preavizul i-a fost comunicat recurentului la data de 13.09.2007, iar în aceeaşi zi i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.

Concluzia ce se desprinde este că recurentului nu i-a fost acordat efectiv şi integral dreptul de preaviz, ceea ce atrage nulitatea absolută a concedierii, conform art. 76 din Codul muncii.

Mai mult, intimata i-a comunicat recurentului locurile disponibile din societate abia la data de 12 noiembrie 2007, în condiţiile în care contractul individual de muncă a fost desfăcut încă la data de 13 septembrie 2007.

Potrivit art. 74 alin. 2 lit. d în decizia de concediere trebuie menţionată şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc vacant, în condiţiile art. 64 din cod.

În speţă, decizia de concediere nu cuprinde menţiunea sus-arătată, iar obligaţia statornicită în sarcina angajatorului de textul de lege anterior enunţat, de a oferi salariatului un loc de muncă vacant corespunzător a fost îndeplinită la circa două luni după emiterea deciziei de concediere.

Aspectele anterior relevate pun în evidenţă faptul că decizia de concediere contestată în instanţă este lovită de nulitate, pe motivul nerespectării procedurii prevăzute de lege.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 3 din C o d u l d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentinţa, în sensul că va admite contestaţia, şi având în vedere cauzele de nulitate ale deciziei de concediere sus arătate, în baza dispoziţiilor art. 78 pct. 1 din C o d u l m u n c i i va dispune obligarea intimatei la plata salariilor pe perioada cuprinsă între data concedierii, 13.09.2007 şi până la 12.11.2007.

Se va constata că recurentul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din C o d u l d e procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator D. G. cu sediul în O,(...), (...) 41, . 15, judeţul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S. SRL J cu sediul în J,(...), judeţul S, împotriva sentinţei civile nr. 421/LM din 21 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o modifică în totalitate în sensul că:

Admite contestaţia precizată.

Obligă intimata la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale şi alte drepturi băneşti cuvenite conform dispoziţiilor art. 78 pct. 1 din Codul muncii începând cu data concedierii 13.09.2007 şi până la data de 12.11.2007.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 06.11.2008.

Preşedinte Judecător Judecător Grefier

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E. N. E.

- redactat hotărâre în concept – judecător – (...) (...) – 03.12.2008

• judecător fond – E. H., N. D.

• dact. gref. N. E. –03.12.2008 – ex.