Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 251

Şedinţa publică de la 24 Martie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acţiunea formulată de recurenta S.C. " B. I " S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1449/1.10.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind S. G.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilierul juridic J. B. pentru recurenta S.C. " B. I " S.A. şi mandatar E. B. pentru intimatul S. G, lipsă fiind acesta din urmă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen.

Reprezentanţii părţilor,luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Consilierul juridic J. B. pentru recurenta S.C. " B. I " S.A. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mandatar E. B. pentru intimatul S. G arată că instanţa de fond s-a pronunţat fără a cerceta fondul cauzei şi urmează ca instanţa de recurs să aprecieze asupra acestui aspect.

Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă.

Prin cererea înregistrată la nr. 562/99/05.02.2008, contestatorul S. G. G a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr.290 din 31.12.2007 emisă de S.C. „B. I” S.A., solicitând anularea deciziei, reintegrarea in munca pe o funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la concediere.

În motivarea cererii, se arată ca aceasta decizie de desfacere a contractului individual de munca pentru motivele menţionate in art. 65 din Codul muncii este netemeinica si nelegala, deoarece desfiinţarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, ci dimpotrivă, aceasta desfiinţare este fictivă.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. Se arată că la data de 31.12.2007 societatea, având in vedere procesul –verbal al Consiliului de Administraţie precum si hotărârea nr. 14din 17.12.2007, a emis decizia nr. 296 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatei T. V. J. .

S-a mai susţinut că măsurile dispuse au fost prezentate si sindicatului independent Încrederea al S.C. „B.” I S.A. in cadrul şedinţei Comitetului Director din data de 11.01.2008 la care au participat si reprezentanţii D. B.. La data de 28.01.2008, in urma unei sesizări, S.C. B. I S.A. a fost supusa unui control din partea Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Munca I, însa nu s-a constatat încălcarea prevederilor Legii nr. 53/2003.

Intimata a depus la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

La termenul de judecată din data de 07.05.2008, contestatorul a invocat excepţia nulităţii deciziei de concediere raportat la prevederile art.142 din Legea nr.31/1990 şi ale art.18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al pârâtei.

La termenul din data de 02.04.2008, instanţa de fond, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii deciziei, raportat la disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr.1449/01.10.2008, T r i b u n a l u l I a ş i a respins excepţia nulităţii deciziei invocată de contestatoare, a admis contestaţia formulată de contestatorul S. G. G, a constatat nulitatea deciziei de concediere nr.290/31.12.2007 emisă de S.C. „B. I ” S.A. , a obligat intimata să îl reintegreze pe contestator pe funcţia deţinută anterior concedierii şi să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă.

Prin aceeaşi hotărâre, intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 293,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 296 din 31.12.2007, S.C. „B. I ” S.A. a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi , precum si ca urmare a desfiinţării locului de muncă.

S-au avut în vedere la emiterea deciziei dispoziţiile art. 55 lit. c), art. 58, art. 65, art. 73 si următoarele Codul muncii, prevederile art. 43, 44 si următoarele din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2007/2008, statutul societăţii, regulamentul intern si Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

S-a mai reţinut că, potrivit disp.art.74 alin.1 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:motivele care determină concedierea,durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform disp.art.69 alin.2 lit.d) din Codul muncii, numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenele în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile art.64. conform disp.art.76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute delege este lovită de nulitate absolută.

În speţă, prima instanţă a constat că intimata nu a respectat disp.art.74 alin.2 lit.d) din Codul muncii, respectiv nu a precizat lista locurilor de muncă vacante în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64.

S-a mai invocat nerespectarea de către intimat a disp.art.80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pentru anii 2007-2010.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului privind nulitatea deciziei de concediere raportat la prevederile art.142 din Legea nr.31/1990 şi ale art.18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii intimate, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate întrucât motivele de nulitate absolută trebuie prevăzute expres de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC B. I S.A.I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Instanţa de fond nu a sesizat că disp.art.74 alin.2 din Codul muncii este abrogat prin art.I pct.40 din O.U.G. nr.65/2005.

Se mai invocă faptul că în mod greşit a fost constatată nulitatea deciziei pentru lipsa menţiunilor prevăzute de disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii, deşi prevederile art.64 din cod nu sunt incidente în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod proc. civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Părţile au depus la dosar înscrisuri.

Analizând motivele de recurs formulate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit deciziei nr. 290 din 31.12.2007, S.C. „B. I ” S.A. a dispus concedierea contestatorului, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării locului său de muncă, în baza procesului- verbal din data de 17.12.2007 al Consiliului de administraţie şi hotărârii Consiliului de administraţie nr.14/17.12.2007.

Astfel cum rezultă din contractul de muncă nr.178/19.05.2002 şi din decizia contestată, intimatul era salariatul recurentei, în calitate de mecanic-la Ferma nr.3 a societăţii.

Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr.55/2006, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

În mod eronat prima instanţă a reţinut că decizia de concediere nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii, întrucât, astfel cum rezultă chiar din aceste dispoziţii, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant sunt aplicabile doar în condiţiile art.64 din Codul muncii, respectiv în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f) din acelaşi cod. În cazul concedierii întemeiate pe disp.art.65 din cod, nu este prevăzută de către legiuitor această obligaţie.

Se mai reţine că hotărârea primei instanţe în mod greşit a fost întemeiată pe disp.art.80 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pentru anii 2007-2010, care sunt aplicabile doar în cazul concedierilor colective.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în mod greşit prima instanţă a constatat nulitatea deciziei contestate, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 C o d u l d e procedură civilă, să se admită recursul formulat de S.C. „B.” S.A I, să se caseze în parte sentinţa pronunţată de către prima instanţă şi să se trimită cauza pentru judecarea fondului cauzei aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de SC B. I SA împotriva sentinţei civile nr.1449 /01.10.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o casează în parte, în sensul că:

Respinge excepţia nulităţii deciziei de concediere invocată din oficiu în raport de disp.art.74 alin.1 lit.d) din Codul muncii.

Trimite cauza pentru soluţionarea fondului aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţia de respingere a excepţiei nulităţii deciziei invocată de contestatoare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24.03.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.C. M.N.C. B.C. GREFIER,

P.I.

Red./Tehnored.:M.C.;

2 ex.-22.04.2009;Jud. fond- T r i b u n a l u l I a ş i:- D. D. F.;T. N..