Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 2813/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4629R

Şedinţa publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...) A

JUDECĂTOR: (...) (...) F.

GREFIER: J. S. N.

Pe rol fiind, soluţionarea recursului formulat de către recurenta S.C. Editura T. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr.510 din data de 22.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul G. E., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns intimatul personal, legitimat în faţa instanţei, lipsind recurenta S.C. EDITURA T. S.R.L.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 17.06.2009, de către intimat, note scrise. Prin fax, în data de 22.06.2009, ora 8.20, recurenta S.C. EDITURA T. S.R.L. a depus la dosar o cerere de probe.

Curtea pune în discuţie cererea de probe, astfel cum a fost formulaăt de recurenta S.C. EDITURA T. S.R.L.

Intimatul G. E. solicită respingerea cererea de probe formulaăt de recurenta S.C. EDITURA T. S.R.L., întrucât la dosar nu mai alte înscrisuri de depus.

Curtea respinge cererea de probe astfel cum a fost formulată de recurenta S.C. EDITURA T. S.R.L., faţă de împrejurarea că nu s-au indicat actele spre probaţiune şi nici nu au fost depuse înscrisurile pe care înţelege să-şi susţină cererea de recurs.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.

Intimatul solicită respingerea recursului declarat de S.C. EDITURA T. S.R.L., ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, conform notelor scrise depuse la dosar.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.510 din data de 22.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), a fost admisă acţiunea formulată de contestatorul G. E., în contradictoriu cu intimata S.C. Editura T. S.R.L., a fost anulată decizia de concediere nr.1/19.08.2008, emisă de intimată, a fost dispusă reintegrarea contestatorului în funcţia şi postul deţinute anterior concedierii şi a fost obligată intimata la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că Decizia de concediere nr.1/19.08.2008 emisă de intimată concretizând o măsură de desfacere a contractului individual de muncă luată de angajator pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului trebuie să fie deopotrivă legală şi temeinică, iar analizarea cerinţelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.

În acest context, sub aspectul cerinţelor de formă obligatorii, art. 74 din c o d u l m u n c i i prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului se comunica acestuia in scris si trebuie sa conţină in mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziţiei pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiţiile art. 64 din c o d u l m u n c i i.

Din analiza deciziei de concediere tribunalul a constatat că aceasta nu este motivată în fapt, situaţia de fapt trebuind indicată în materialitatea ei - în ce constă ea - şi nu sub forma unor generalităţi şi afirmaţii vagi cum ar fi „desfiinţarea posturilor de „redactor" ca urmarea a „reorganizării firmei" (iar nu reorganizarea activităţii societăţii, noţiuni ce sunt distincte ca semnificaţie şi efecte juridice întrucât noţiunea „reorganizării firmei" din motivarea decizie se poate confunda cu reorganizarea persoanei juridice, ceea ce nu este cazul în speţă, context în care nu sunt clare cauzele desfiinţării postului ocupat de salariat), simpla arătare a împrejurării că desfiinţarea posturilor de „redactor" este urmarea reorganizării firmei nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea, întrucât nu se arată necesitatea acestei măsuri, actul decizional prin care s-a luat hotărârea desfiinţării postului, existenţa unor motive întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiinţării acestui post, salariatul având dreptul de a cunoaşte care sunt acele motive care justifică măsura desfacerii contractului său individual de muncă.

Potrivit art. 74 alin.1 lit. b din c o d u l m u n c i i, decizia de concediere trebuie să conţină in mod obligatoriu durata preavizului, înţelegându-se prin aceasta atât durata (numărul de zile de preaviz acordate) cat si menţionarea datei in care termenul de preaviz a început sa curgă si cea a expirării sale, pentru a se putea verifica daca la momentul emiterii deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendări (art.74 alin.2 din c o d u l m u n c i i).

În legătura cu acest aspect, instanţa de fond a reţinut ca decizia contestata nu cuprinde nici o menţiune din cele arătate referitoare la durata termenului preaviz, (numărul de zile de preaviz acordate), fiind încălcate prevederile legale referitoare la menţiunile obligatorii ale deciziei de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului întrucât, potrivit art. 73 alin. 4 din c o d u l m u n c i i, numai la expirarea acestuia (in lipsa unei cauze de suspendare) contractul de muncă poate fi desfăcut.

Tot sub aspectul verificării condiţiilor de formă s-a constatat ca decizia contestată nu cuprinde lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul 1-a avut la dispoziţie pentru a opta pentru un loc de munca vacant in condiţiile art. 64 din c o d u l m u n c i i.

Or, analizând decizia contestată prin prisma acestei cerinţe obligatorii, de formă şi de fond, s-a precizat că, în măsura în care, la momentul concedierii existau locuri de muncă vacante, intimata avea obligaţia să menţioneze lista tuturor acestor locuri de muncă disponibile (cât şi obligaţia să acorde reclamantului un termen pentru a opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant), să menţioneze eventualul refuz al salariatului de a opta pentru ocuparea unuia dintre locurile vacante oferite sau, în caz contrar, să menţioneze faptul că la nivelul unităţii nu există locuri de muncă vacante, astfel încât, din această perspectivă, această cerinţă legală obligatorie, nu este respectată.

Prevederile art.64 din c o d u l m u n c i i referitoare atât la obligaţia legală pozitivă anterioară concedierii ce incumbă angajatorului în cazul concedierii individuale pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului cât şi la menţiunea în cuprinsul deciziei potrivit art.74 al.1 lit. d din c o d u l m u n c i i a listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, se aplică obligatoriu, în acest caz, prin interpretarea sistematică a prevederilor art.74 al.1 din c o d u l m u n c i i care indică expres menţiunile care sunt necesare doar pentru concedierea prevăzută la art. 68 din c o d u l m u n c i i, respectiv menţiunea de la litera c, fiind evidentă intenţia legiuitorului ca restul menţiunilor să fie obligatorii în toate cazurile de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Prin urmare, art. 74 lit. d din c o d u l m u n c i i instituie direct o condiţie de formă, iar indirect o condiţie de fond extrinsecă pozitivă, fiind o normă de trimitere la art.64, numai pentru a nu mai reitera conţinutul acestuia.

Tribunalul reţine că, deşi in cuprinsul deciziei de concediere nu se arată dacă societatea nu dispune de locuri de muncă vacante din analiza comparativă a organigramelor prezentate instanţei rezultă faptul că în luna septembrie 2008, postul de şef de redacţie apare ca fiind neocupat (fostul redactor şef ocupând funcţia de director adjunct iar postul acestuia fiind vacant).

Aceeaşi concluzie, a existenţei postului vacant, se desprinde şi din anunţurile în N. publicitate date de intimată chiar la momentul concedierii salariatului în vederea ocupării posturilor de «editor» şi «redactor» adică chiar postul ocupat anterior de contestator.

În acest context, in absenţa arătării în cuprinsul deciziei a listei locurilor de muncă disponibile în unitate la momentul concedierii contestatorului şi având în vedere existenţa unor posturi vacante la momentul concedierii rezultată din studiul organigramelor şi dedusă din publicarea concomitent cu desfiinţarea postului contestatorului a unui anunţ pe internet pentru ocuparea unui post de acelaşi fel cu postul ocupat de salariatul concediat, respectiv „redactor profil umanist", conduc la concluzia că anterior emiterii deciziei angajatorul nu a luat toate masurile legale in vederea evitării concedierii salariatului, cu consecinţa încălcării de către angajator a obligaţiei legale pozitive anterioare concedierii prevăzute de art. 74 lit. d si art. 64 din c o d u l m u n c i i referitoare la oferirea posibilităţii angajatului a cărui loc de muncă a fost desfiinţat de a opta pentru a ocupa un loc de muncă vacant.

Lipsa menţiunilor obligatorii, expres prevăzute de lege şi efectuarea concedierii cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, constituie, potrivit art. 76, raportat la art. 74 alin 1 din c o d u l m u n c i i, cauza de nulitate absolută expresă a deciziei de concediere individuală pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului ducând la desfiinţarea acesteia ca nelegală, condiţia menţiunilor obligatorii fiind prevăzută „ ad validitatem".

S-a considerat că, în conformitate cu prevederile art.65 alin. 1 din c o d u l m u n c i i, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desfiinţarea locului de muncă al salariatului, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desfiinţare ce trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art.65 al.2 din c o d u l m u n c i i).

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

S-a constatat, din analiza deciziei de concediere, că din cuprinsul acesteia nu rezultă caracterul efectiv, real şi serios al concedierii.

Sub acest aspect este de remarcat că din cuprinsul deciziei contestate, cât şi a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezultă caracterul real şi obiectiv al desfiinţării locului de muncă, respectiv nu rezultă că, în realitate, desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator a fost cauzată de reorganizarea determinată de existenţa unor motive obiective fără legătură cu persoana salariatului, nu rezultă existenţa motivelor temeinice vizând reorganizarea activităţii societăţii, existenţa unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc, din care sa reiasă caracterul necesar al desfiinţării postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivată.

Mai mult, din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă nici caracterul real al cauzei desfiinţării locului de muncă al contestatorului şi deci caracterul obiectiv al acestei măsuri, decizia nerelevând motivul obiectiv care a dus la reorganizarea activităţii, respectiv nu rezultă din aceasta că reorganizarea activităţii şi implicit desfiinţarea postului se impuneau cu necesitate pentru raţiuni legate de eficientizarea activităţii, având la bază studii temeinice privind activitatea intimatei.

Din aceeaşi perspectivă este de remarcat că din cuprinsul deciziei contestate cât şi a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezultă caracterul efectiv şi serios al desfiinţării locului de muncă, respectiv nu rezultă că în realitate a avut loc o suprimare efectivă şi definitivă a acestuia din structura funcţional-organizatorică a angajatorului ca urmare a unor cauze obiective, în condiţiile în care intimata nu a făcut nici o dovadă a desfiinţării tuturor posturilor de redactor, aşa cum a menţionat în cuprinsul decizie contestate, dimpotrivă, chiar actele depuse de aceasta în apărare dovedesc că această menţiune este O..

Astfel, intenţia de angajare la scurtă vreme a unei alte persoane în acelaşi loc de muncă sau pe un post identic lipseşte desfiinţarea locului de muncă, ce a constituit cauza concedierii salariatului ce-1 ocupa, de caracterul său efectiv şi duce implicit la constatarea netemeiniciei deciziei de concediere.

Din actele dosarului din care rezultă intenţia intimatei de angajare la scurt timp după desfiinţarea locului de muncă al contestatorului şi concedierii acestuia, în lunile august şi septembrie 2008, pe posturile de redactor «desfiinţate» a altor persoane, acest aspect rezultă fără echivoc din anunţurile în N. publicitate date de intimată chiar la momentul concedierii salariatului în vederea ocupării posturilor de «editor» şi «redactor » adică chiar postul ocupat anterior de contestator, demonstrează fie reînfiinţarea postului contestatorului, fie caracterul fictiv al desfiinţării postului, fie existenţa acestuia ca post vacant în cadrul societăţii la momentul concedierii contestatorului, situaţie în care s-ar fi impus desfiinţarea postului vacant sau oferirea acestuia contestatorului în îndeplinirea obligaţiei legale pozitive a angajatorului prevăzută de art.64 şi 71 lit.d din c o d u l m u n c i i şi art.78 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 - 2010.

Intimata nu numai că nu a făcut referire în cuprinsul deciziei de concediere individuală pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, de existenţa unui act decizional al reorganizării şi desfiinţării tuturor posturilor de „redactor" , ci a depus un înscris intitulat „proces verbal" cu nr.1325/11.08.2008 din care rezultă că în realitate a fost desfiinţat un singur post de redactor, acela ocupat de contestator, însă nu datorită reorganizării activităţii societăţii ci din motive ce ţin de persoana salariatului, respectiv desfiinţarea postului acestuia a vizat persoana acestuia, arătându-se explicit că „s-a analizat activitatea redactorului" iar activitatea acestuia „nu acoperă salariul său" şi „efortul financiar de a menţine postul domnului E. G. nu se justifică", astfel încât se impune disponibilizarea sa, ceea ce echivalează în fapt cu vizarea chiar a persoanei salariatului concediat.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din concluzii scrise, în care se arată că societatea a procedat la concedierea salariatului său care nu justifica activitatea desfăşurată decât pentru 5 luni din cele 10 lucrate şi nici salariul încasat, care nu a făcut dovada eficienţei sale de la angajare, nu relaţionează suficient de bine cu autorii şi cu documentele şcolare ( ce se lucrează într-o perioadă scurtă, pe baza unui caiet de sarcini şi a unui calendar precis, cu colective largi de autori care trebuie organizate şi mobilizate), iar contestatorul nu a convins că poate realiza această activitate, şi nu a lăsat o impresie bună la instituţiile la care a mai lucrat.

In concluzie, din succesiunea evenimentelor şi din analiza întregului material probator, Tribunalul a arătat că reducerea activităţii s-a făcut în scopul îndepărtării contestatorului şi în consecinţă, desfiinţarea postului nu este reală, efectivă şi nu are un caracter serios.

Întrucât unul dintre efectele constatării nulităţii deciziei îl constituie repunerea părţilor in situaţia anterioara, iar contestatorul a solicitat reintegrarea, instanţa va obliga angajatorul sa-i acorde toate drepturile de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat. Cum instanţa a dispus reintegrarea, pe cale de consecinţa contestatorul va beneficia si de dreptul de a i se considera vechime în munca perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrării efective, deoarece salariatul, ca urmare a anulării concedierii trebuie sa fie pus in situaţia de a-şi recupera toate drepturile de care a fost deposedat prin actul nelegal al angajatorului: recăpătarea statutului de salariat, funcţia si postul, locul de munca, primeşte drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate cu titlu de despăgubiri, perioada in discuţie constituie vechime in munca si stagiu de cotizare in sistemul asigurărilor sociale de stat.

Împotriva acest hotărâri a declarat recurs intimata S.C. Editura T. S.R.L., solicitand modificarea sentintei recurate si respingerea actiunii ca neintemeiata.

În motivarea recursului recurenta arată că intimatul a fost angajatul societăţii din data de 15.10.2007 până în data de 05.09.2008 pe postul de redactor. J. data de 05.09.2008 contractul de muncă al domnului G. E. a încetat în conformitate cu prevederile art. 65 litera 1 ca urmare a desfiinţării locului de muncă a salariatului datorită restrângerii activităţii departamentului din care acesta face parte. Arata recurenta ca toate dispoziţiile legale privind efectuarea concedierii au fost respectate iar sentinţă pronunţată în acesta cauză nu a luat în considerare argumentele societăţii în acest sens .

Astfel instanţa de judecată (pagina 4 şi 5 din hotărâre) aduce următoarele critici sub aspectul valabilităţii deciziei de concediere:

- aceasta nu ar cuprinde termenul de previz deoarece acesta ar trebui menţionat atât ca număr de zile cât si ca dată de început si sfârşit. Consideră recurenta că acest argument nu a luat în considerare: adresa numărul 1334/18.08.2008 prin care domnului G. E. i s-a adus la cunoştinţă atât faptul că are loc o restrângere a activităţii societăţii cât şi faptul că beneficiază de un preaviz de 15 zile care începe în data de 18.08.2008 şi se termină în data de 05.09.2008 precum şi faptul că decizia de concediere făcea trimitere la textul legal aplicabil în cauză respectiv articolul 73 aliniatul 1 din c o d u l m u n c i i. Consideră că cele două acte menţionate acoperă cerinţa legală a comunicării termenului de preaviz

- aceasta nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază concedierea obligaţie ce trebuie respectată de angajator conform art. 74 aliniatul 1 deoarece conţine afirmaţii vagi precum „desfiinţarea postului de redactor" si „reorganizarea societăţii". Societatea consideră că şi în acest caz nu au fost luate în considerare actele depuse la dosar şi anume procesul verbal nr. 1325 prin care se analiza situaţia redactorilor scopul fiind acela de a se eficientiza activitatea societăţii prin reorganizarea ei dacă acest lucru este necesar. Acesta este documentul ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere a intimatul iar decizia nu a făcut decât să sumarizeze cele constatate în urma analizei activităţii. c o d u l m u n c i i art 74 aliniatul 1 precizează că decizia de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana angajatului trebuie să conţină motivele ce au determinat concedierea, or, acest motiv respectiv „reorganizarea societăţii" este conţinut de decizie şi completat de procesul-verbal nr. 1325.

- aceasta nu ar cuprinde lista locurilor de muncă vacante precum si intervalul de timp în care angajatul trebuie să-si exprime optiunea privind acestea. Art. 74 aliniatul 1 litera d a menţionat ca obligaţie doar necesitatea precizării locurilor de muncă vacante neacoperind situaţia în care acestea nu există. Or, dacă „legea nu menţionează o astfel de obligaţie" înseamnă că nu se poate reţine că decizia ar fi lovită de nulitate absolută datorită necuprinderii situaţiei când nu există locuri vacante.

Arata recurenta ca din analiza organigramei se poate observa faptul că în mod real, efectiv şi serios a fost întreprinsă o modificare a posturilor şi a organizării societăţii, modificare care a presupus şi o eficientizare a acesteia ce a necesitat o reducere de personal.

Precizeaza recurenta ca procesul verbal nr. 1325/11.08.2008 a fost semnat nu numai de doamna D. D. ce a devenit Director Adjunct prin reorganizarea societăţii ci şi de cei doi asociaţi ai acesteia dintre care unul îndeplineşte şi funcţia de administrator . Având în vedere acest aspect consideră recurenta că nu se poate reţine inexistenţa actului decizional al organelor de conducere deoarece tocmai aceste organe au semnat procesul-verbal menţionat.

Mai arata recurenta ca nu a susţinut că intimatul nu este bun în meseria sa ci doar că activitatea pe care el a depus-o, deşi bună calitativ, prin contribuţia pe care a avut-o la obţinerea de venituri nu mai poate fi susţinută prin plata salariului.

In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 299 – 316 Cpc.

Prin note scrise, intimatul G. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât şi din oficiu, conform art.304¹ C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 65 c o d u l m u n c i i, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Reorganizarea unitatii in scopul eficientizarii activitatii poate constitui temei al efectuarii unor concedieri pentru motive ce nu tin de persoana salariatului , insa trebuie trebuie indeplinite cerintele prevazute de lege, si anume ca desfiintarea postului sa fie efectiva, iar cauza sa fie reala si serioasa. Or, in cauza de fata, asa cum a retinut si tribunalul , nu se poate retine indeplinirea cerintelor privitoare la efectivitatea desfiintarii postului si realitatea cauzei concedierii.

Astfel, in perioada concedierii intimatului reclamant, recurenta a publicat un anunt in vedere ocuparii unui post de redactor profil umanist, ceea ce conduce la concluzia ca un astfel de post era necesar si ca desfiintarea postului nu a fost decat formala, urmand a fi ocupat de un nou angajat . Faptul ca in organigrama societatii nu mai apare acel post nu reprezinta o prezumtie absoluta ca defiintarea este efectiva, caracterul efectiv urmand a fi stabilit prin aprecierea tuturor imprejurarilor legate de concediere si de activitatea angajatorului. Nu poate fi ignorata publicarea acestui anunt in acelasi timp cu concedierea unui salariat care ocupa un post similar, asa cum a retinut si tribunalul.

Totodata, Curtea retine ca recurenta motiveaza concedierea intimatului de imprejurarea ca activitatea acestuia nu este de natura sa sustina plata salariului. Or, aceasta nu este compatibila cu reorganizarea unitatii pe care o invoca recurenta in decizia ce face obiectul contestatiei. Din inscrisul intitulat „proces verbal" cu nr.1325/11.08.2008 retinem ca a fost desfiinţat un singur post de redactor , arătându-se explicit că „s-a analizat activitatea redactorului" iar activitatea acestuia „nu acoperă salariul său" şi „efortul financiar de a menţine postul domnului E. G. nu se justifică". Este cert, in raport de cele precizate de insusi angajatorul, ca motivul concedierii nu este T. de persoana salariatului, ci vizeaza in mod direct persoana acestuia.

Mai mult, eficientizarea activitatii este putin probabil sa fi fost realizata numai prin concedierea unei singure persoane din angajatii recurentei, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipseste cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.

Criticile tribunalului privind neindicarea duratei preavizului nu sunt insa intemeiate, avand in vedere ca salariatul a beneficiat de durata de preaviz, iar finalitatea legii a fost realizata.

Cat priveste lista locurilor vacante, retinem ca obligatia angajatorului de a indica aceasta lista exista, dupa cum rezulta in mod clar din prevederile art. 74 lit d c o d u l m u n c i i, numai in cazul concedierii pentru motivul prevazut de art. 64 c o d u l m u n c i i, respectiv 61 lit c si d , ceea ce in speta nu este cazul. In consecinta, tribunalul a retinut in mod eronat acest motiv de nulitate a deciziei de concediere.

Insa , data fiind neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 65 c o d u l m u n c i i , in mod corect decizia de concediere a fost anulata, iar , in temeiul art. 76 si 78 c o d u l m u n c i i, au fost admise si cererile accesorii.

Sustinerile recurentei in sensul ca nu se pastreaza un echilibru intre drepturilor si obligatiile salariatului si angajatorului nu sunt relevante in solutionarea recursului. In conditiile in care legea stabileste anumite conditii in care angajatorul are dreptul de a lua anumite masuri, in speta, concedierea salariatului, indeplinirea acestora trebuie sa fie reala, iar nu sa se mentina la un nivel formal. In caz contrar, dreptul salariatului de a contesta masura ar fi lipsit de continut, iar posibilitatea instantei de a cenzura aceasta masura ar fi limitata.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Editura T. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr.510 din data de 22.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul G. E., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22.06.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

T. H. E. A E.a H.

J. D. F.

GREFIER

J. S. N.

Red. D.G.E.

Dact. A.C./2ex

17.07.2009

Jud. fond: N. B. H.; E.a D.