Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 1023/R-CM

Şedinţa publică din 27 Mai 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte : (...) (...)- judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamanţii E. D.,D. O., D. D., F. O. B., N. E., E. D., împotriva sentinţei civile nr. 106/CM din 21 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...) .

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurenţii- reclamanţi prin avocat N. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.- 1093/2009, emisă de B a r o u l A r g e ş- Cabinet individual şi intimata- pârâtă S.C.” S.” B. S.A. prin avocat U. U. în baza delegaţiei de substituire, emisă de B a r o u l P r a h o v a.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Părţile prezente susţin că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat N. E., având cuvântul pentru recurenţii- reclamanţi susţine pe larg recursul aşa cum a fost motivat în scris şi solicită admiterea lui, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediere, cu cheltuieli de judecată.

Avocat U. U. susţine că reclamanţii nu puteau fi despăgubiţi de 2 ori şi că pachetele financiare au fost corect acordate. Solicită respingerea recursului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces înţelege să le valorifice pe cale separată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 13.11.2008, reclamanţii E. D., D. O., D. D., F. O. B., N. E. şi E. D. au chemat în judecată pe pârâta S.C. S. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata către fiecare reclamant a diferenţelor de drepturi salariale restante, reactualizate, ce au fost acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea în muncă, potrivit disp. art.46 din C.C.M. la nivel de S. pe anii 2005-2007, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost salariaţii pârâtei până la data încetării contractului de muncă potrivit disp. art.65, 66 Codul muncii, ca urmare a reorganizării pârâtei şi că la momentul concedierii au primit o compensaţie ca urmare a neacordării preavizului de 60 zile, precum şi plăţile compensatorii prevăzute de O.U.G. nr.98/1999. Deşi în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de S. pe anii 2005-2007, în art.46 s-a prevăzut o indemnizaţie de concediere în raport de vechimea în muncă, aceasta nu le-a fost plătită.

La data de 21.01.2009, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au fost concediaţi în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi urmare unui plan de concediere colectivă, în aceste condiţii cele două sindicate din cadrul societăţii şi patronatului negociind şi semnând un Plan social, negociat şi amendat corespunzător celor 5 etape de restructurare. În consecinţă, planurile sociale reprezintă legea specială în ceea ce priveşte problematica concedierilor colective, stabilind criteriile şi condiţiile în care se fac disponibilizările, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariaţii disponibilizaţi, ş.a. Prin aceste planuri sociale s-a menţionat expres că pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plăţile compensatorii prevăzute de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. S. B. S.A.

Pe de altă parte, interpretând logic şi sistematic dispoziţiile acestui articol se desprinde concluzia că în cazul concedierilor colective este obligatorie adoptarea unui Plan social care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părţi, nivelul exact al compensaţiilor şi modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi. În cazul de faţă, Planul social s-a încheiat şi în cuprinsul său s-au prevăzut mai puţine tranşe de vechime decât în C.C.M. şi plăţi compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute de art.46 din C.C.M., acestea reprezentând completarea de care se face vorbire în ultimul alineat al acestui articol. Pentru aceeaşi concediere salariatul nu poate beneficia de două plăţii compensatorii.

T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.106/CM/21.01.2009, a respins acţiunea reclamanţilor reţinând următoarele:

Reclamanţii au fost salariaţii pârâtei şi au fost disponibilizaţi în temeiul art.65 şi 66 Codul muncii. Prin deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale acestora s-a stabilit că pârâta le va plăti reclamanţilor o indemnizaţie egală cu salariul de bază şi celelalte drepturi salariale ce le reveneau acestora potrivit contractelor individuale de muncă pe durata preavizului. S-a mai menţionat în cuprinsul acesteia că la data încetării contractului individual de muncă reclamanţii vor primi toate drepturile băneşti aferente perioadei în care au avut calitatea de angajaţi, precum şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă pe anul 2007.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au susţinut faptul că drepturile lor salariale ca urmare a concedierii au fost greşit calculate şi nu au fost acordate în integralitate, întrucât în afara sumei primite ca urmare a aplicării prevederilor Planului social trebuia să li se acorde şi indemnizaţia prevăzută de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă.

Potrivit art.46 (1) din C.C.M. la nivelul S.C. S. B. S.A., la concedierile individuale ce nu ţin de persoana salariatului angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere în cuantum de un anumit număr de salarii nete în funcţie de vechimea acestuia în muncă. A.2 prevede că şi în cazul concedierilor colective se va acorda o indemnizaţie pornind de la formula de calcul utilizată în situaţia precedentă, iar alin.3 şi 4 prevedeau că valorile acordate efectiv urmau a se stabili prin negociere cu Sindicatul precedent şi că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.

Conform prevederilor Planului Social de concediere colectivă a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 03.01.2008, prin actul adiţional la planul social încheiat la 15.10.2007 pentru fiecare salariat se acordă o anumită sumă cu titlu de indemnizaţie de concediere. Tribunalul a reţinut că intenţia părţilor nu a fost aceea de a cumula indemnizaţiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de S.C. S. B. S.A. Aceasta, deoarece legea părţilor, C.C.M., prevede în art.46 alin.3 că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent. Or, acest lucru s-a realizat şi a avut ca urmare iniţierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente în contractul colectiv de muncă, prevederile cuprinse în art.46 din C.C.M. fiind, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre S.C. S. B. S.A. şi Sindicatele „V.” şi „S.”. Mai mult, în mod expres în amendamentul la Planul social pe anul 2005 încheiat în 21.09. 2006, cât şi în planurile sociale încheiate ulterior şi aflate în vigoare la momentul disponibilizării fiecărui reclamant, art.5 alin.2, s-a prevăzut că voinţa comună a părţilor la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în conformitate cu prevederile prezentului articol cu indemnizaţiile prevăzute de art.46 alin.1 şi 2 din C.C.M. aplicabil. Prin cumul s-ar ajunge ca reclamanţii să beneficieze de protecţie socială de două ori pentru aceeaşi situaţie şi să încaseze de două ori acelaşi drept.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termen legal, reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, arătând următoarele:

- s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, reţinându-se că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere, prevăzute de art.46 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu plăţile compensatorii stipulate în E. sociale;

- în art.46 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizaţiei de concediere în funcţie de vechimea salariatului concediat, iar al.2 al aceluiaşi articol prevede că domeniul vizat, respectiv cel al concedierii din motive neimputabile se completează cu prevederile Planului social însuşit de părţi, ceea ce înseamnă că se pot stabili şi alte compensaţii;

- B. la E. Sociale, prin care se interpretează dispoziţiile Planurilor Sociale ulterior emiterii acestora, după ce s-au efectuat concedierile, nu trebuiau luate în consideraţie, deoarece aceste acte nu au fost depuse la I.T.M. şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, nefiind îndeplinite cerinţele art.70 Codul muncii;

- în decizia emisă cu prilejul concedierii, la art.6, se prevede că indemnizaţia de concediere va fi acordată cu respectarea prevederilor art.46 completate cu prevederile Planului social, fiind astfel vorba de un cumul al indemnizaţiei cu plăţile compensatorii.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a clauzelor Contractului colectiv de muncă, respectiv a dispoziţiilor art.46 din acesta, precum şi a Planurilor Sociale de concediere colectivă şi a B. la acestea.

În acest sens, tribunalul a reţinut corect că intenţia părţilor nu a fost aceea de a se cumula indemnizaţiile de concediere cu cele prevăzute în planul social, ci dimpotrivă de a se acorda acele indemnizaţii stabilite prin Planul Social în urma negocierilor dintre părţi, indemnizaţii acordate în condiţii mai puţin restrictive decât cele prevăzute în art.46 din C.C.M., în ceea ce priveşte tranşele de vechime, şi cu mult mai mari în ceea ce priveşte cuantumul acestora.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut corect şi corelaţia dintre dispoziţiile contractului colectiv de muncă, dispoziţii ce constituie legea părţilor, în care se stabileşte că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent şi dispoziţiile Planului Social, plan ce cuprinde prevederi superioare celor din contractul colectiv de muncă.

G. important este faptul că, atât în planurile sociale cât şi amendamentele la acestea, încheiate prin negocierea părţilor, nu s-a stabilit cumulul indemnizaţiei de concediere cu cea prevăzută de planul social, ci modificarea indemnizaţiilor stabilite de art.46 al.1 din C.C.M. în favoarea salariaţilor.

Trebuie reţinut şi faptul că, prin art.46 din C.C.M. se instituie, de fapt, obligativitatea existenţei unui Plan Social în cazul concedierilor colective, prin care să se stabilească exact, potrivit negocierii părţilor, cuantumul exact al compensaţiilor şi modul concret de acordare a acestora.

Faţă de toate aceste considerente, criticile formulate prin recurs sunt nefondate.

Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.304¹ Cod procedură civilă, se constată că nu există alte motive de casare sau modificare a sentinţei recurate.

În consecinţă, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii E. D., D. O., D. D., F. O. B., N. E. şi E. D., împotriva sentinţei civile nr.106/CM/21.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

M.Pl., I.T., L.T.,

Grefier,

Red. L.T.

Tehnored.V.S.

Ex.2/19.06.2009.

Jud.fond: A.M..

C.E..