Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 29

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...) (...)

(...)-(...) Ţ.

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC N. T SA cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. J. domiciliat în Târgovişte, str. (...), . 56, .B, .52, judeţul D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns, la a doua strigare, recurenta-pârâtă SC N. T SA, reprezentată de consilier juridic E. N., potrivit delegaţiei nr. 0130/362/17.01.2008, lipsind intimatul-reclamant N. J..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru şi că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, însoţită de acte, respectiv: proces verbal din 12.07.2004; capitolul 6 privind unele măsuri de protecţie a salariaţilor şi acordarea de facilităţi acestora; extras din D. 2000-2004; adresa nr. 224/13.07.2007 emisă de Sindicatul Liber Independent – D. Târgovişte către I.T.M. D; constatări privind modul de respectare a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă - anexa 1; Legea nr. 467 din 12.12.2006.

De asemenea, se învederează instanţei că s-a depus cerere formulată de recurenta-pârâtă SC N. T SA, prin care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, întrucât delegatul societăţii ajunge cu întârziere la instanţă datorită condiţiilor meteorologice şi de trafic nefavorabile.

Curtea, faţă de cererea formulată de recurenta-pârâtă SC N. T SA, a lăsat cauza la a doua strigare, când a răspuns reprezentantul legal al recurentei, respectiv consilier juridic E. N..

Consilier juridic E. N., pentru recurenta-pârâtă SC N. T SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, faţă de actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic E. N., pentru recurenta-pârâtă SC N. T SA, având cuvântul solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Astfel, arată că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală întrucât nu s-a ţinut cont de niciunul din argumentele invocate, în sensul că art. 102 nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din C.C.M. la nivelul ramurii metalurgice – art.70, sensul şi spiritul celor negociate fiind la fel ca şi la ramură, respectiv această procedură să vizeze numai concedierile colective.

De asemenea, precizează că prima instanţă a omis să menţioneze împrejurarea că nerespectarea art. 102 din CCM 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuală, deoarece sancţiunea nerespectării prevederilor art. 102(1) din D. este prevăzută expres la art. 102 (3 lit.a) din acelaşi D., şi anume: în cazul în care, înainte de expirarea perioadei prevăzută la alineatul 1 conducerea societăţii a luat măsura desfacerii contractului de muncă, atunci urmează să se plătească celui în cauză, următoarele drepturi băneşti, respectiv salariul de bază avut pe durata cuprinsă între momentul desfacerii contractului individual de muncă şi expirarea celor 60 de zile care preced curgerea termenului de preaviz.

Aşadar, nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în privinţa concedierilor individuale cu 60 zile înainte, nu poate duce decât la obligarea recurentei de a plăti fiecărui salariat salariul de bază pentru 60 zile, situaţie care nu reprezintă o cauză de nulitate a deciziei de concediere.

Totodată, într-un alt motiv de recurs se menţionează că intimatul ar fi trebuit să fie introdus în cauză, întrucât acesta ar fi avut posibilitatea legală să renunţe sau să nu dorească continuarea judecăţii, iar cu ocazia încercării de a-i lua un interogatoriu, acesta nici nu se afla la domiciliu. Astfel, concedierea individuală a inclus şi acordarea unei compensaţii băneşti considerabile şi în situaţia rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei, salariatul va fi obligat să restituie banii, ceea ce nu se cunoaşte dacă acesta ar avea posibilitatea să-i restituie.

Într-o altă critică se vizează că la data concedierii unitatea nu deţinea locuri de muncă vacante compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea profesională, motiv pentru care posibilitatea de a fi redistribuit în muncă a fost analizată de societate, negăsindu-se soluţii în acest sens.

Cu privire la acordarea tichetelor de masă se arată că acestea reprezintă o compensaţie a faptului că intimatul nu poate servi masa la domiciliu, fiind prezent la locul de muncă, însă în condiţiile în care în toată această perioadă salariatul s-a aflat la domiciliul său şi a servit masa acasă, consideră că reparaţia bănească a prejudiciului suferit prin concediere nu trebuie să includă şi aceste drepturi, având în vedere faptul că prin lege se specifică împrejurarea că tichetele de masă se acordă strict numai pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

După strigarea cauzei şi acordarea cuvântului în fond a recurentei-pârâte SC N. T SA, se prezintă în instanţă preşedintele Sindicatului Liber Independent D. Târgovişte, dl. U. N., care solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr.4588/14.08.2007, Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în numele reclamantului N. J., a chemat în judecată pe pârâta S.C. „N. T” SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze dispoziţia nr.1866/13.07.2007, emisă de pârâtă, prin care reclamantului i se desface contractul individual de muncă în urma desfiinţării postului de M. din cadrul Secţiei U. de E..

În motivarea cererii, s-a arătat că la emiterea dispoziţiei contestate societatea pârâtă a încălcat prevederile art.102 alin.1 din D. prin care aceasta era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora cu 60 de zile calendaristice înainte de preaviz.

Totodată, aceasta nu a respectat dispoziţiile art.2 alin.2 din D. privind obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea redistribuirii salariaţilor în cadrul unităţii, utilizării temporare a forţei de muncă devenită disponibilă în alte activităţi, recalificării în alte meserii deficitare, diversificării producţiei şi programului flexibil de salarizare.

La emiterea dispoziţiei, în opinia reclamantului, s-au încălcat şi dispoziţiile art.74 din Codul muncii privind conţinutul deciziei de concediere, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, deşi s-au făcut angajări, precum şi dispoziţiile art.64 în sensul consultării Agenţiei teritoriale de muncă şi ale art.73 pct.3 din Codul muncii cu privire la suspendarea curgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă.

În consecinţă, s-a solicitat anularea dispoziţiei contestate, reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior, cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de muncă corespunzătoare, în valoare nominală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.283 alin.1 şi art.76 din Codul muncii, depunându-se în copie decizia contestată şi extras de pe Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât capitolul VI din D. reglementează procedura concedierii colective şi nu cea a concedierii individuale, cum este speţa de faţă, astfel că nu sunt aplicabile disp. art.102 alin.1 şi art.102 alin.3 lit.a .

S-a mai arătat că din procesul-verbal al Şedinţei a 15-a de negociere reiese că s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în D. există o procedură identică, însă valabilă numai în situaţia concedierilor colective.

Referitor la dispoziţiile art.74 din Codul muncii s-a considerat că toate criticile sunt neîntemeiate, deoarece alineatul „d” face trimitere expresă la art.64 din Codul muncii, ce stabileşte fără echivoc că obligativitatea ofertei de redistribuire subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, precum şi în cazul concedierilor pentru necorespundere profesională ori salariatul nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile menţionate, cu atât mai mult cu cât unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

S-au anexat de către reclamant: note scrise, proces-verbal încheiat cu ocazia rundei a doua de negocieri, dispoziţia nr.1684 din 03.07.2007 a societăţii pârâte şi extras D..

Intimata pârâtă a depus în copie: dispoziţia contestată, procesul-verbal încheiat cu ocazia rundei a 15-a de negocieri, organigrama, extras D., extras D., procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 încheiat de ITM D.

S-a dispus aplicarea sancţiunii decăderii din proba cu interogatoriu ce fusese admisă pentru pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr.1066 pronunţată la data de 07.11.2007 în dosarul nr(...) de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, s-a admis acţiunea reclamantului N. J. prin reprezentant Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte în contradictoriu cu pârâta S.C. „N. T” SA, s-a constatat nulitatea dispoziţiei nr.1866/13.07.2007 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale şi a tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin decizia contestată s-a dispus de către pârâtă încetarea contractului individual de muncă al salariatului N. J. în temeiul art.65 din Codul muncii şi art.56 din D., ca urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta, concedierea fiind individuală, împrejurare cu care ambele părţi au fost de acord.

Prin contestaţie s-a susţinut de către sindicat că s-au încălcat prevederile art.102 alin.1 şi alin.2 din D. cu privire la concedierea salariaţilor, precum şi dispoziţiile art.74 din Codul muncii cu privire la conţinutul deciziei de concediere.

A apreciat instanţa de fond ca fiind întemeiată contestaţia întrucât dispoziţiile art.102 alin.1 din D. prevăd că în situaţia în care unitatea este nevoită a efectua o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii prin reorganizarea procesului de producţie, ce ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al salariaţilor ce ar urma să fie reduse precum şi structura acestora.

Textul de lege nu distinge după cum concedierea ar fi individuală sau ar fi colectivă. În speţă, s-a considerat de către angajator că textul vizează doar concedierea colectivă şi din acest motiv nu a anunţat în scris sindicatul în acest sens. Tot din acest motiv angajatorul nu a îndeplinit nici obligaţiile prevăzute în art.102 alin.2 din D. care impun angajatorului să întreprindă în colaborare cu sindicatul măsuri pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

A mai apreciat tribunalul că susţinerea angajatorului în sensul art.102 alin.1 şi art.102 alin.2 lit.a sunt aplicabile strict în cazul concedierilor colective şi nu a celor individuale, că referitor la această din urmă modalitate de concediere s-a convenit cu sindicatul la negocierea D. în anul 2004, că rămân aplicabile prevederile C o d u l u i m u n c i i, nu sunt întemeiate.

Potrivit procesului-verbal încheiat la 02.08.2004, cu ocazia rundei a 15-a de negocieri, articolele care se referă la concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii iar secţiunea IV din D..

Art.70 din D. prevede măsuri de protecţie a salariaţilor identice cu cele ale art.102 din D..

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului în sensul că nu s-au precizat în dispoziţia de concediere locurile de muncă disponibile şi că nu a fost consultată Agenţia teritorială de muncă D şi că de asemenea nu s-au respectat reglementările privind suspendarea scurgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă, instanţa de fond a reţinut că în societate nu au existat locuri de muncă disponibile, iar consultarea ITM se impunea doar în cazul concedierilor colective şi mai mult, din probele administrate nu a reieşit că a avut loc o suspendare a contractului colectiv de muncă pentru a se suspenda termenul de preaviz.

Astfel, instanţa de fond a concluzionat că pârâta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute în D. referitoare la concedierea individuală iar potrivit art.76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, cu aplicarea dispoziţiilor art.78 din Codul muncii referitoare la obligarea angajatorului la reintegrarea salariatului în funcţia avută anterior şi acordarea drepturilor salariale de la încetarea contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, inclusiv a tichetelor de masă.

Tot în cadrul sentinţei civile nr.1066 pronunţată la data de 07.11.2007 în dosarul nr(...) de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, domnul asistent judiciar E. E. şi-a exprimat opinia separată în sensul respingerii cererii formulate de T. D. Târgovişte în numele salariatului pentru care solicită anularea dispoziţiei de concediere, reintegrarea salariatului în funcţia avută anterior, acordarea drepturilor salariale aferente, de la încetarea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.

În motivarea opiniei separate s-a reţinut că T. D. Târgovişte a introdus acţiunea în baza art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, normă în care se arată că organizaţiile sindicale în exercitarea atribuţiilor prevăzute de acest articol au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, însă conform aceleiaşi norme legiuitorul a stabilit că acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.

Pentru respectarea acestor dispoziţii imperative era obligatorie introducerea în cauză a salariatului în calitate de reclamant. Dovada că acest lucru nu s-a realizat, sunt citaţiile emise pe adresa T. D. Târgovişte. Chiar dacă se prezumă că sindicatul putea să formuleze acţiune în numele salariatului, instanţa nu putea trece peste dispoziţiile art.28 (2) din Legea nr.54/2003 atâta timp cât salariatul nu a ştiut de proces.

Legea nr.54/2003 dă dreptul sindicatelor să formuleze acţiuni care urmăresc realizarea unui interes colectiv, a unei sume de interese individuale, însă prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv, acţionând astfel fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci ale unor drepturi ale aderenţilor.

Referitor la art.102 din D. prin care unitatea era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total de posturi reduse, structura acestora şi obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea diminuării efectelor sociale, pârâta nu era ţinută de respectarea acestui articol în vederea concedierii întrucât art.102 din D. este în concordanţă cu art.70 din D. care arată procedura legală de concediere colectivă iar unitatea pârâtă a efectuat în mod corect o concediere individuală ( raportându-se la numărul de angajaţi şi cei disponibilizaţi) prevăzută de art.65 din Codul muncii, conform negocierii din runda a 15-a (punctul 14) din 02.08.2004 în care părţile au stabilit de comun acord că articolele care se referă la concediere care nu ţin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii - Secţiunea 1,2 şi 3 iar Secţiunea 4 va fi ca la ramură.

Articolul 70 din D. la nivel de ramură a fost negociat de părţi şi ca urmarea respectării şi implementării atât în Codul muncii cât şi în contractele colective de muncă dintre membrii sociali ai Direcţiei Consiliului nr.98/59/CE din 20 iulie 1998 care reglementează armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la concedierile colective şi nu individuale.

În aceste împrejurări pârâta a respectat condiţiile de legalitate impuse de lege şi anume că desfiinţarea locurilor de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art.65 (2) Codul muncii).

Pârâta a dovedit această stare de lucruri prin suprimarea efectivă a locurilor de muncă din structura acesteia. Aceste locuri de muncă din sectorul întreţinere a căror eficienţă era foarte scăzută şi neeconomicoasă au fost desfiinţate de către pârâtă în urma unor analize serioase, ele nemaigăsindu-se în organigrama societăţii nr.0120/5061/01.08.2007.

Mai mult, datorită apariţiei acestei situaţii ITM D prin procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 pune în vedere părţilor să negocieze art.102 din D. (tipul concedierii), cum de altfel s-a procedat şi la negocierea D. 2004-2008 privind concedierile colective (art.70).

În ceea ce priveşte faptul că nu au fost prezentate locurile de muncă disponibile, pârâta a făcut menţiunea în decizia de concediere că unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă vacante, compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

Solicitarea tichetelor de masă nu a fost susţinută de nicio prevedere legală sau contractuală în baza căreia pârâta trebuia obligată la acordarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC N. T SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat recurentul, în esenţă, că nerespectarea disp.art.102 alin.1 din D. respectiv nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în privinţa concedierilor individuale cu 60 de zile înainte nu poate conduce decât la obligarea societăţii la plata către fiecare salariat a salariului de bază pentru cele 60 de zile, aşa cum prevăd disp.art.102 (3) din D. şi nu reprezintă, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, o clauză de nulitate a deciziei de concediere.

O altă critică adusă sentinţei vizează neintroducerea în cauză a salariatului care nu a avut cunoştinţă de proces şi care nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acest proces.

A mai arătat recurentul că probatoriul administrat confirmă faptul că desfiinţarea posturilor a fost efectivă şi serioasă, că la desfacerea contractului individual de muncă societatea a respectat procedura prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine incidenţa în cauză a disp.art.74 Codul muncii privind nulitatea absolută a deciziei de concediere. A arătat recurenta că art.105 din D. nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din D. – art.70 -, negocierile referindu-se la aplicarea acestei proceduri numai la concedierile colective.

Un ultim motiv de recurs vizează greşita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul s-a aflat sub efectele deciziei de concediere. S-a arătat că tichetele de masă se acordă strict pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă în cadrul programului normal de lucru.

Pentru aceste considerentele, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei ca neîntemieată.

Curtea analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societăţii intimate, în situaţia în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca şi structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală şi efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

Aceste dispoziţii legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât şi cele individuale, nefăcându-se o distincţie între cele două tipuri de concedieri, dispoziţii care au fost încălcate de către societatea intimată, situaţie în care soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispoziţiile art. 76 şi 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.

Curtea apreciază ca nefiind fondată critica privind neintroducerea în cauză a salariatului N. J. întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului, acesta a fost citat în cauză încă de la primul termen de judecată la judecata în fond, fiind citat în continuare şi în faza procesuală a recursului.

Faţă de aceste considerente, critica apare ca fiind nefondată, salariatul fiind citat nu a formulat opunere în legătură cu acţiunea introdusă de sindicat, în condiţiile în care sindicatul, conform dispoziţiilor legale (Legea nr.146/1997) îşi poate reprezenta salariaţii în promovarea intereselor legitime în raporturile cu angajatorul.

Curtea constată, însă, că este fondat motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat N. J., hotărârea primei instanţe fiind greşită sub acest aspect.

Conform dispoziţiilor legii speciale în materie - Legea nr.142/1998 - reactualizată, salariaţii pot beneficia de tichete de masă, numărul acestora fiind raportat la numărul de zile în c are este prezent la lucru în unitate.

Excepţiile de la acordarea tichetelor de masă sunt prevăzute de Normale metodologice şi printre acestea se află şi situaţia în care salariatul este lipsă din unitate.

Or, în speţă, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul N. J. nu a fost prezent la muncă şi astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă, o astfel de facilitate fiind destinată a suplini efortul fizic pe care îl depune salariatul la locul de muncă, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă.

Concluzionând, Curtea constată că sentinţa primei instanţe este nelegală în parte, în ceea ce priveşte acordarea tichetelor de masă, situaţie în care recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis , în baza art.304 şi 312 Cod pr.civilă.

Pe cale de consecinţă, sentinţa primei instanţe urmează să fie modificată în parte, sens în care se va înlătura obligarea recurentei la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă şi până la data reintegrării sale efective, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei care sunt legale şi temeinice.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC N. T SA cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. J. domiciliat în Târgovişte, str. (...), . 56, .B, .52, judeţul D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D şi în consecinţă:

Modifică în parte sus-menţionata sentinţă în sensul că înlătură obligarea recurentei-intimate la acordarea tichetelor de masă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 18 ianuarie 2008.

Preşedinte Judecători

(...) (...) (...) (...) (...)-(...) Ţ.

Grefier

T. Ş.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

3 ex.

2008-02-01

J./FA

d.F.Trib.D nr(...)

j.f. M. E.

D. E.