Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5035

Şedinţa publică de la 23 T. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)-(...)

Judecător (...) E.

Grefier K. E.

X.X.X

Pe rol, pronunţarea rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la data 21 T. 2009, privind recursul declarat de intimatul (...) E. E. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 612 din 30.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul contestator U. H..

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la 21 T. 2009, când instanţa, pentru a delibera şi pentru ca părţile să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea în cauză la data 23 T. 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 612 din 30.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea U. H. , cu domiciliul în Dr.Tr.S,(...), . 16 C, .2, .14, în contradictoriu cu pârâta (...) E. E. SRL PRIN ADMINISTRATOR T. B., cu sediul în Dr.Tr.S,(...), (...) parter, judeţul M.

S-a constatat nulă decizia de concediere nr. 2 din 9.02.2009.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior concedierii.

A fost obligată intimata, să plătească contestatoarei drepturile salariale de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă în muncă, actualizate în raport de inflaţie la data plăţii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Reclamanta U. H. a fost salariata pârâtei în funcţia de vânzător, iar prin Decizia nr.2/9.02.2009 , s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art. 65 (1) Codul muncii , respectiv concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului determinate de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice.

Dispoziţia de concediere emisă , nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

Astfel, potrivit art. 74(1) Codul muncii , decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu , motivele care determină concedierea , durata preavizului , lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, şi termenul în care salariaţii trebuie să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.

Din cuprinsul dispoziţiei contestate , rezultă că pârâta, nu a menţionat motivele care determină concedierea şi nici nu a întocmit lista tuturor locurilor de muncă disponibile , or să fie adus la cunoştinţa reclamantei că nu există asemenea locuri de muncă în cadrul primăriei.

Dispoziţiile art.76 Codul muncii , sancţionează cu nulitatea absolută , concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.

Instanţa a aplicat şi dispoziţiile art. 78 Codul muncii , în sensul că a constatat nulitatea dispoziţiei de concediere şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale cuvenite, reclamantei de la data concedierii si până la reintegrarea efectivă ce vor fi actualizate în raport de inflaţie.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal intimata (...) E. E. SRL, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei ridicate prin întâmpinare cu privire la necesitatea conexării celor două dosare aflate pe rolul T r i b u n a l u l u i M e h e d i n ţ i, respectiv dosarul (...) prin care se contestă decizia de concediere nr.1 din 23.01.2009 şi dosarul nr(...) prin care se contestă decizia nr.-2 care modifică decizia nr.1, deoarece cele două dosare au aceleaşi părţi, iar obiectul şi cauza au între ele strânsă legătură.

În situaţia în care s-a dispus anularea deciziei nr.2, a rămas în vigoare decizia nr.1.

De asemenea, instanţa nu a reţinut poziţia contestatoarei, care şi-a dat acordul la desfacerea contractului de muncă în conformitate cu art.65 din C.N., făcând precizarea că nu se mai întoarce să lucreze la societate şi doreşte să primească ajutor de şomaj.

Instanţa a dispus reintegrarea, fără să ia act că reclamanta nu doreşte acest lucru şi a renunţat la capătul de cerere privind reintegrarea.

Recurenta mai precizează că în mod eronat s-a reţinut , că din cuprinsul deciziei contestate rezultă că nu s-au menţionat motivele care determină concedierea, deoarece aceste motive au scrise în decizia contestată.

Nu s-au reţinut corect relaţiile contractuale dintre părţi, deoarece între reclamantă şi primărie nu există relaţie contractuală, iar societatea nu putea să aibă această obligaţie de a-i comunica reclamantei locurile de muncă vacante din cadrul primăriei.

Referitor la dreptul de preaviz, învederează că au fost depuse la dosar probe care să ateste faptul că societatea a luat măsurile necesare plăţii drepturilor băneşti ce se cuveneau pentru cele 20 de zile de preaviz.

Intimata-reclamantă depune la dosar întâmpinare şi concluzii scrise.

Curtea constată a fi fondat recursul, pentru următoarele considerente :

Prin decizia contestată a fost revocată în parte, decizia nr.1 din 23.01.2009, în baza căreia reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul dispoz. art.61 lit.a C.N., schimbându-se temeiul încetării raporturilor de muncă din art.61 lit.a în art.65 C.N..

În cuprinsul contestaţiei, contestatoarea învederează că nu a fost sancţionată niciodată şi şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, nu a lipsit de la serviciu,iar în perioada desfacerii contractului de muncă se afla în concediu de odihnă.

De asemenea, invocă şi aspecte legate de nerespectarea procedurii prevăzute pentru concedierea colectivă.

Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 30 martie 2009, reclamanta, deşi solicită admiterea contestaţiei învederează instanţei că este de acord cu desfacerea contractului de muncă în temeiul dispoz. art.65 din C.N..

O asemenea manifestare de voinţă, ar echivala practic cu o renunţare la soluţionarea contestaţiei, deoarece decizia contestată nu face altceva decât să modifice temeiul în baza căruia i-au încetat raporturile de muncă din decizia nr.1.

Este adevărat că, contestatoarea a depus la dosar şi concluzii scrise, în cadrul cărora solicită admiterea contestaţiei, iar o asemenea poziţie contradictorie, trebuia clarificată de către prima instanţa căreia îi revenea obligaţia în conformitate cu dispoz. art.129 C.pr. civilă să ceară explicaţii oral sau în scris şi să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt şi de drept, chiar dacă nu ar fi menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Admiţând contestaţia, prima instanţă trece practic peste voinţa contestatoarei, care deşi solicită la rândul său admiterea contestaţiei, precizează că este de acord cu desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 65 din C.N..

Sunt argumentele pentru care, Curtea reţine aplicarea în cauză a dispoz. art.312 al.3 C.pr.civilă în raport de care, se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare pentru ca,contestatoarea să-şi precizeze poziţia procesuală şi în funcţie de această împrejurare, instanţa va examina contestaţia în limitele investirii şi va dispune în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intimatul (...) E. E. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 612 din 30.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul contestator U. H..

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 T. 2009

Red, jud, M.E.

Tehn.I.C./Ex.3/8.10.2009

J.F./ A.D./B.G.