Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 816/CM

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTORI – (...) (...)

(...) (...)

Grefier – (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „F.” S.A. B, cu sediul în(...)–76, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 1161/30.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă J. H., domiciliată în P N, strada (...) (...), (...) 14, . A, . 17, judeţul N, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic D. E. J., în baza delegaţiei nr. 94 din 17.10.2008, depusă la dosarul cauzei, lipsind intimata reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, arătând că nu se poate prezenta datorită distanţei dintre sediul instanţei şi domiciliul său.

Instanţa, având în vedere că recurenta pârâtă nu mai are alte cereri şi solicită cuvântul pe fond, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea ca nefondată a contestaţiei formulată de intimata contestatoare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 301 lei, depunând în acest sens acte în dovedirea cheltuielilor de judecată. Arată că instanţa de fond a asimilat concedierea individuală a intimatei contestatoare cu concedierile colective care au avut loc la Punctul de lucru E. al S.C. „F.” S.A.în perioada 17.04.2006–14.05.2006. Mai arată că intimata a fost angajata unei entităţi distincte, respectiv Sucursala B., iar concedierea colectivă a vizat doar personalul angajat la Sucursala Producţie – Punct de lucru E..

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cauzei.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l T u l c e a (în urma strămutării cauzei de la T r i b u n a l u l N e a m ţ), reclamanta J. H., a solicitat conform precizărilor făcute la data de 02.02.2007 să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 349/28.04.2006 emisă de pârâta S.C. „F.” S.A. Sucursala B., plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsită de la data emiterii deciziei, indexate, majorate şi actualizate, plata drepturilor compensatorii prevăzute în CCM, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1161/30.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea J. H., în contradictoriu cu intimata S.C. „F.” S.A. B.

S-a anulat decizia nr. 349/28.04.2006 emisă de S.C. „F.” S.A. B – Sucursala B., ca nefondată.

A fost obligată intimata S.C. „F.” S.A. B la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, corespunzătoare perioadei 28 aprilie 2006 şi până la pronunţarea hotărârii.

S-a respins capătul de cerere privind plăţile compensatorii, ca nefondat.

S-a respins excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei, ca nefondată.

A fost obligată intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea J. H..

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte:

Potrivit contractului individual de muncă nr. 331/19.01.2006, înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă al contestatoarei şi înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, între părţi au existat raporturi de muncă.

Prin decizia nr. 349/28.04.2006, emisă de S.C. „F.” S.A. – Sucursala B. B, intimata a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei, începând cu data de 28.04.2006, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, având în vedere dispoziţia nr. 272 din 6.04.2006.

Prin dispoziţia nr. 272/06.04.2006, intimata a procedat la preavizarea contestatoarei, conform prevederilor art. 73 alin. (1) din Codul muncii, având în vedere prevederile deciziei nr. 143/06.04. 2006.

Din contractul individual de muncă al contestatoarei, rezultă că aceasta a avut funcţia de şef birou în cadrul S.C. „F.” B – Sucursala B., având locul de muncă la biroul P.L. P N.

În organigrama Sucursalei B. a S.C. „F.” S.A. depusă în copie la dosarul nr(...) R.J. al T r i b u n a l u l u i N e a m ţ, la fila 26, contestatoarea avea locul de muncă mai precis determinat, respectiv la Punctul de Lucru E. P N (ca şef birou B.).

Prin decizia nr.143/06.04.2006, invocată în decizia nr. 272/06.04.2006, s-a dispus modificarea organigramei Sucursalei B. prin desfiinţarea mai multor posturi, printre care şi acela de şef aprovizionare din cadrul Punctului de lucru E., respectiv postul ocupat de contestatoare, ca urmare a unui „proces de restructurare profundă ce poate conduce chiar la desfiinţarea punctelor de lucru”.

Prin Notificarea nr. 40/17.03.2006, intimata a notificat sindicatul Liber E. cu privire la aceea că Punctul de lucru E. îşi va înceta activitatea personalul din cadrul acestui punct de lucru, urmând să fie disponibilizaţi prin emiterea de decizii de concediere colectivă.

Din organigrama emisă ulterior concedierilor colective a personalului din cadrul Punctului de lucru E. al S.C. „F.” S.A. B, Sucursala B., rezultă că toate posturile din cadrul acestui punct de lucru au fost desfiinţate, în cadrul structurii acestei noi organigrame, nemaifiind prevăzut acest punct de lucru.

În condiţiile în care contestatoarea îşi desfăşoară activitatea ca şef birou la punctul de lucru E. şi acesta a fost efectiv desfiinţat prin concedierea colectivă a tuturor salariaţilor la acest punct de lucru (acesta nemaifigurând în noua organigramă a societăţii) s-a reţinut că şi contestatoarea a fost afectată de concedierea colectivă care a operat în cadrul Punctului de Lucru E. P N al S.C. „F.” S.A.

În aceste condiţii, concedierea contestatoarei a fost făcută cu nerespectarea procedurii specifice concedierilor colective prevăzută de art. 60, 70 alin. (2) lit. „f, h” alin. (3).

Pentru aceste considerente, instanţa a admis contestaţia, anulând decizia nr. 349/28.04.2006 emisă de S.C. „F.” S.A. B, Sucursala B., ca nelegală.

De asemenea, a obligat intimata S.C. „F.” S.A. B la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, corespunzătoare perioadei 28 aprilie 2006 şi până la pronunţarea hotărârii, urmând a respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, ca nefondată.

De asemenea, instanţa a respins capătul de cerere privind plăţile compensatorii, ca nefondat.

Având în vedere că în cauză, contestatoarea a efectuat cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, aşa după cum rezultă din chitanţa aflată la dosar şi faţă de prevederile art. 274 din C o d u l d e procedură civilă, instanţa a obligat intimata la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea J. H..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta pârâtă S.C. „F.” S.A., care a formulat următoarele critici:

Hotărârea tribunalului este rezultatul unei interpretări greşite a materialului probator depus în prezenta pricină, asimilând concedierea individuală a intimatei contestatoare cu cele colective care au avut loc, într-adevăr, la Punctul de lucru E. al S.C. „F.” S.A., în perioada cuprinsă între săptămânile 16 şi 19 ale anului 2006 (17.04.2006–14.05.2006).

În fapt, contestatoarea a fost, începând cu data de 01.01.2006, angajata unei entităţi distincte, respectiv S.C. „F.” S.A. – Sucursala B. şi a îndeplinit funcţia de şef birou, locul de muncă fiind stabilit la Punctul de lucru E. P N.

Concedierea colectivă la care face referire instanţa de fond nu a privit decât personalul angajat al Sucursalei Producţie – Punct de lucru E.. Prin urmare, deşi şi-a desfăşurat activitatea la respectivul punct de lucru, contestatoarea nu a fost salariata acestuia, ci a unei entităţi distincte, respectiv Sucursala B. şi, în consecinţă, nu a intrat în respectivul plan de concediere colectivă.

Netemeinicia sentinţei recurate rezidă şi din faptul că societatea a fost obligată la plata către intimata contestatoare a „drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, corespunzătoare perioadei 28 aprilie 2006 şi până la pronunţarea hotărârii”, în condiţiile în care, ulterior emiterii deciziei de concediere contestate, intimata contestatoare s-a angajat la o societate comercială.

Într-o atare situaţie, chiar dacă există libertatea cumulului de funcţii – reglementat de art. 35 din Codul muncii – încadrarea salariatei la un alt angajator, după concedierea sa, ar fi trebuit să determine o diminuare a cuantumului despăgubirilor acordate de către societatea pârâtă, întrucât ar fi lucrat cu fracţiune de normă.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile nr. 1161/30.05.2008 pronunţată în dosarul nr(...), în sensul respingerii contestaţiei formulată de intimata contestatoare, ca nefondată.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă şi-a precizat poziţia procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Din contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a deţinut funcţia de „şef birou” la S.C. „F.” – Sucursala B. – PL P N.

Prin dispoziţia nr. 272/06.04.2006, pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantei în temeiul art. 65 Codul muncii, menţionând faptul că Sucursala B. nu deţine locuri de muncă disponibile, indiferent de natura funcţiei.

La 28.04.2006 aceeaşi pârâtă emite decizia nr. 349 prin care face referire la decizia nr. 272/06.04.2006 şi dispune încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei începând cu data de 28.06.2006.

Pârâta a invocat faptul că în speţă nu este vorba de o concediere colectivă ci de una individuală care nu are legătură cu persoana salariatului şi pentru care art. 74 Codul muncii nu stabileşte nicio obligaţie în sarcina angajatorului.

Mai arată de asemenea că prin Hotărârea A.G.A. din 17.12.2005 s-a dispus desfiinţarea Sucursalei E. şi apoi înfiinţarea Punctului de lucru E. care a fost desfiinţat ulterior iar personalul de la această unitate a intrat în concediere colectivă.

Mai susţine pârâta că această concediere colectivă nu putea să o privească pe reclamantă întrucât aceasta nu era salariata Punctului de lucru E. ci a Sucursalei B. cu locul de muncă stabilit la acest punct de lucru.

Întregul material probator s-a axat pe ideea desfiinţării punctului de lucru E. şi nu a Sucursalei B. unde era angajată reclamanta, pârâta dorind să dovedească faptul că numai salariaţii de la punctul de lucru au fost supuşi concedierii colective şi numai aceştia puteau beneficia de salarii compensatorii.

Cu toate acestea, decizia prin care au încetat raporturile de muncă ale reclamantei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 65 (1) Codul muncii potrivit cu care: „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

În raport de dispoziţiile legale redate mai sus, pârâta trebuia să facă dovada desfiinţării locului de muncă al reclamantei.

Deşi locul de muncă al reclamantei era la Punctul de lucru E. (care s-a desfiinţat) societatea susţine că reclamanta nu putea beneficia de compensările salariale datorate în cazul concedierii colective pentru că aceasta era angajata Sucursalei B..

Ori aşa cum rezultă din contractul individual de muncă al reclamantei, încheiat cu S.C. „F.” – Sucursala B., funcţia ocupată de aceasta era aceea de „şef birou” iar activitatea se desfăşura la PL P N.

Legiuitorul nu face vorbire în art. 65 Codul muncii decât de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, astfel că nu interesează în speţă, cu cine a semnat acesta contractul de muncă mai ales că, în cauza de faţă nu se putea semna un astfel de contract cu punctul de lucru deoarece acesta nu avea personalitate juridică.

Chiar dacă în cazul Sucursalei B., s-ar fi luat vreo măsură de reorganizare sau restructurare, care ar fi condus la desfiinţarea unor locuri de muncă, această împrejurare nu ar fi avut nicio influenţă asupra reclamantei deoarece locul de muncă al acesteia nu se găsea în această unitate.

Aşadar, faţă de aceste aspecte, corect a reţinut instanţa de fond că desfiinţarea locului de muncă al reclamantei implica aplicarea procedurii specifice concedierii colective, ceea ce în speţă, unitatea nu a făcut.

Pentru aceste motive, în mod corect s-a dispus anularea deciziei de concediere, fără reintegrarea în postul deţinut anterior deoarece acest post nu mai exista dar cu obligarea societăţii de a achita drepturile salariale de care reclamanta a fost lipsită abuziv prin măsura luată, de la data emiterii deciziei şi până la data pronunţării sentinţei.

Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „F.” S.A. B, cu sediul în(...)–76, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 1161/30.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă J. H., domiciliată în P N, strada (...) (...), (...) 14, . A, . 17, judeţul N.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.  

Jud.fond. V.B.

M.E.

Red.dec.jud. M.B.

17.12.2008/ 2 ex.