Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 444/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 2726R

Şedinţa publică de la 27 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) A

GREFIER – J. S. N.

Pe rol fiind, soluţionarea recursului formulat de către recurenta (...) (...) – AL B. SRL împotriva sentinţei civile nr.6256 din data de 13.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul D. E., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta prin avocat N. E. ce depune împuternicire avocaţială nr.(...)/27.04.2009, şi intimatul prin avocat S. F. T. ce depune împuternicire avocaţială nr.(...)/27.04.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă avocaţilor părţilor, cuvântul în susţinerea/combaterea recursului.

Recurenta (...) (...) – AL B. SRL, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei civile atacate şi pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, conform motivelor expuse în cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată.

Intimatul D. E. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, arătând că decizia de concediere a fost dată cu încălcarea art.74 lit.a din Codul muncii, nefiind detaliate motivele concedierii şi nici nu a fost menţionată instanţa la care se contestă decizia de concediere, încălcându-se dispoziţiile prevederilor art.62 alin.2 Codul muncii. Se arată că reclamantul realiza un cumul de funcţii, îndeplinind şi funcţia de şef E. Aprovizionare Transporturi, Resurse Materiale, iar decizia de concediere a fost dată doar pentru o singură funcţie, acea de şef secţie turnare bare. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr(...) şi restrânsă în timpul judecăţii, reclamantul D. E. a solicitat instanţei anularea deciziei de concediere nr.2/30.01.2008 emisă de intimata (...) (...)-AL B. SRL, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile de care a fost lipsit şi obligarea intimatei la plata unor daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 6256/13.10.2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte contestaţia restrânsă, formulata de contestatorul D. E., în contradictoriu cu intimata (...) (...)L B. SRL; a dispus anularea deciziei de concediere nr.2/30.01.2008; a obligat intimata sa reintegreze contestatorul pe postul deţinut anterior; a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si la celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acestuia incepand cu data concedierii si pana la reintegrare; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei (...) (...)-AL B. SRL, în baza contractului de muncă nr.275 înregistrat la ITM la data de 11.09.2001.

La data de 30.01.2008 pârâta a emis decizia cu nr.2 prin care a dispus concedierea reclamantului în baza disp.art.65 Codul muncii.

Instanţa de fond a reţinut că decizia de concediere susmenţionată are efect retroactiv, fiind emisă la data de 30.01.2008, având în cuprinsul ei prevederea că-şi produce efectele începând cu data de 28.01.2008, fiind astfel emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.75 Codul muncii, ce prevăd că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Sub aspectul legalităţii instanţa de fond a apreciat că Decizia nr.2/30.01.2008 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.74 litera a şi art.62 al.2 Codul muncii.

Astfel, potrivit disp.art.74 litera a Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină motivele care determină concedierea, ceea ce în cauză nu se regăseşte, angajatorul rezumându-se să menţioneze în cuprinsul acesteia, că motivul concedierii îl constituie reorganizarea activităţii în cadrul societăţii fară a preciza însă în mod concret în ce constă acea reorganizare.

Detalierea motivelor concedierii, este esenţială întrucât în funcţie de acestea instanţa poate aprecia cu privire la caracterul real al cauzei desfiinţării postului ocupat de reclamant, şi în funcţie de care instanţa poate aprecia dacă măsura concedierii reclamantului se justifică, fiind impusă de nevoile reale ale societăţii.

Un alt motiv de nelegalitate reţinut de instanţa de fond a fost acela că Decizia nu menţionează actul decizional prin care s-a stabilit reorganizarea societăţii şi prin care s-a hotărât desfiinţarea postului ocupat de reclamant, situaţie în care instanţa nu a putut aprecia dacă reorganizarea a fost dispusă de organul competent conform actului constitutiv şi statutului societăţii.

De asemenea,s-a observat că decizia nu menţionează instanţa judecătorească la care se contestă decizia de concediere cu încălcarea dispoziţiilor art.62 al.2 Codul muncii, angajatorul indicând în decizie doar că salariatul are drept de contestaţie la „ instanţa competentă" fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a apreciat că desfiinţarea postului de şef secţie turnare bare ocupat de reclamant nu trebuia să atragă concedierea acestuia, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta din urmă ocupa pe lângă funcţia de şef turnare bare şi funcţia de Ş. E. aprovizionare transporturi şi resurse materiale, post ce nu a fost desfiinţat din schema organizatorică a societăţii, aşa cum rezultă din organigrama valabilă după momentul concedierii reclamantului.

Astfel, conform deciziei nr.9/1.07.2004, reclamantul a fost numit începând cu data de 1.07.2004 în funcţia de şef U. E. cu atribuţiile prevăzute în Fişa postului aflată în copie la dosarul de fond, iar prin Decizia nr.19/1.07.2004, acelaşi reclamant a fost numit şi pe funcţia de Ş. E. Aprovizionare, Transporturi, Resurse, Materiale, având ca atribuţii cele cuprinse în fişa postului, aflată de asemenea în copie la dosar, rezultând că reclamantul realiza astfel un cumul de funcţii în cadrul aceleiaşi societăţi.

In consecinţă, a apreciat instanţa de fond că decizia de concediere cu nr.2/30.01.2008 este netemeinică şi nelegală, şi astfel a dispus anularea acesteia, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor salariale, conform dispoziţiilor art.78 Codul muncii. Cum reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, recurenta-intimată (...) (...)-AL B. SRL, criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- Greşit a reţinut prima instanţă că decizia de concediere a fost emisă cu caracter retroactiv, aceasta nefăcând altceva decât să constate împlinirea termenului de preaviz, care a început să curgă de la data de 21.12.2007, când intimatului-contestator i-a fost comunicată desfiinţarea posturilor ocupate de acesta, prin adresa nr.1974/21.12.2007. Decizia nr.2/30.01.2008 a fost emisă după expirarea perioadei legale de preaviz .

- Consideră recurenta că este neîntemeiată critica în ceea ce priveşte menţionarea în cuprinsul deciziei, a motivului care a determinat concedierea. Atât în cuprinsul adresei de preaviz, nr.1974/21.12.2007, cât şi în cuprinsul deciziei nr.2/30.01.2008, se menţionează clar că desfiinţarea locului de muncă al contestatorului s-a produs ca urmare a reorganizării activităţii societăţii, fapt ce a fost dovedit în faţa primei instanţe cu decizia de restructurare din data de 12.11.2007, cu statele de funcţii şi cu organigrama unităţii, înainte şi după restructurare. Practic, restructurarea societăţii a fost determinată de deteriorarea situaţiei economice şi financiare a societăţii, reflectată în evoluţia indicatorilor financiari, de modificarea condiţiilor de piaţă (cererea pentru profile de aluminiu fiind în continuă scădere, pe fondul crizei economice şi al reducerii investiţiilor din domeniul imobiliar), precum şi de necesitatea eficientizării costurilor de producţie.

- În ceea ce priveşte nemenţionarea în cuprinsul deciziei de concediere a actului decizional prin care s-a stabilit reorganizarea activităţii, învederează recurenta că nu există nicio prevedere legală care să impună acest lucru. Legiuitorul nu a stipulat o asemenea obligaţie în sarcina angajatorilor, întrucât deciziile de restructurare conţin o serie întreagă de măsuri referitoare la reorganizarea societăţii, nu numai cele referitoare la desfiinţarea unui anumit post, iar unele din aceste prevederi au caracter confidenţial, astfel încât comunicarea lor către salariaţii cărora li se desface contractul de muncă în urma restructurării ar putea aduce societăţii însemnate prejudicii.

- Învederează recurenta că a depus la dosarul cauzei actul decizional care a stat la baza restructurării, statele de funcţii şi organigramele înainte şi după restructurare, astfel încât instanţa ar fi putut lesne să verifice dacă reorganizarea a fost dispusă de organul competent conform actului constitutiv al societăţii. În acest context, menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din actul constitutiv al societăţii, „atribuţiile de conducere a societăţii aparţin asociatului unic; acesta stabileşte şi decide asupra activităţii societăţii, asupra politicii economice, financiare şi sociale", iar decizia de restructurare din data de 12.11.2007 este o decizie a asociatului unic, astfel încât competenţa în luarea acesteia este în afara oricărei discuţii.

- Referitor la indicarea în cuprinsul deciziei a instanţei competente să judece contestaţia, de asemenea critica adusă nu este întemeiată, art.3 Art. 3 din decizie menţionând expres „Cu drept de contestaţie în termen de 30 de zile calendaristice la instanţa de judecată competentă". Neindicarea textuală a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i nu este de natură a produce vreo vătămare în drepturi contestatorului (care să justifice nulitatea deciziei de concediere) din moment ce, chiar dacă acesta ar introduce, din eroare, contestaţia la altă instanţă, ar opera declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului.

- Cu privire la ultima critică, şi anume cea referitoare la cumulul de funcţii, (instanţa a apreciat că desfiinţarea postului de şef secţie turnare bare ocupat de reclamant nu ar fi trebuit să atragă concedierea, întrucât acesta ocupa şi funcţia de şef E. aprovizionare), recurenta arată că din eroare, instanţa s-a raportat la organigrama anterioară restructurării, şi nu a observat că, prin decizia de restructurare, s-a desfiinţat şi postul de şef E. aprovizionare, astfel cum rezultă din organigrama ulterioară restructurării, existentă de asemenea la dosar.

Faţă de motivele de recurs invocate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, iar pe fond, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Decizia de incetare a contractului individual de munca al intimatului contestator, nr. 02/30.01.2008, priveste numai restructurarea postului de sef sectie turnare bare. Atat in preambulul deciziei, cat si in dispozitivul acesteia, recurenta a mentionat ca incetarea contractului de munca este impusa de necesitatea restructurarii acestui post, fara nicio referire la celalalt post ocupat de contestator in cadrul societatii, si anume cel de sef E. aprovizionare.

Prin urmare, lipsa unor mentiuni in cuprinsul deciziei contestate, care sa priveasca si restructurarea celuilalt post ocupat, echivaleaza cu neindicarea motivelor care au determinat concedierea din acest post de sef E. aprovizionare, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute a deciziei, conform art. 74 alin. 1 lit. a din Codul muncii, coroborat cu art. 76 Codul muncii.

Curtea nu va retine sustinerile recurentei, in sensul ca din adresa comunicata contestatorului la data de 21.12.2007 si din organigrama ulterioara restructurarii, ar rezulta ca ar fi fost afectate de restructurare ambele posturi ocupate de catre contestator. Art. 77 Codul muncii prevede imperativ ca „in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in G. instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere”. Or, atat corespondenta dintre parti, cat si organigrama societatii, nu pot constitui decat mijloace de proba, care sa sustina o masura luata si motivata prin decizia de concediere. In speta, recurenta invoca aceste inscrisuri nu ca pe mijloace de proba, ci ca pe acte de natura sa complineasca lipsurile din decizia de concediere, care, dupa cum s-a aratat, nu mentioneaza restructurarea postului de sef E. aprovizionare.

Curtea constata ca prima instanta a apreciat in mod corect si faptul ca decizia nr. 02/30.01.2008 este lovita de nulitate, prin faptul ca stabileste ca data de incetare a contractului individual de munca o data anterioara emiterii ei, incalcand in acest fel dispozitiile art. 75 din Codul muncii, conform carora „decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului”. Recurenta invoca faptul ca decizia constata doar implinirea termenului de preaviz, care a inceput sa curga de la data de 21.12.2007, sustinere lipsita de relevanta G. de dispozitiile exprese si imperative ale art. 75 din Codul muncii. Data de la care o decizie isi produce efectele intereseaza din mai multe puncte de vedere, nu numai in vederea respectarii termenului de preaviz.

Curtea apreciaza ca fiind intemeiate sustinerile recurentei, in sensul ca lipsa din cuprinsul deciziei a mentiunilor referitoare la actul decizional prin care s-a stabilit reorganizarea societatii si la instanta competenta sa judece contestatia, nu sunt de natura sa atraga nulitatea deciziei, pentru considerentele expuse chiar de catre recurenta si redate mai sus.

Cu toate acestea, mentinerea sentintei instantei de fond se impune, intrucat subzista celelalte motive de nulitate absoluta a deciziei de concediere, mai sus expuse.

G. de aceste considerente, in baza art. 312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta-intimată (...) (...)-AL B. SRL împotriva sentinţei civile nr.6256/13.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-contestator D. E., ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. H. F. H. J. E. A D.

GREFIER

J. S. N.

Red.: S.G.I.

Dact.: Z.G.

2 ex.

19.05.2009

Jud.fond: A.V.U.

D.P.