Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 325/R

Şedinţa publică de la 12 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE N. COINACEL

JUDECĂTOR E. G.

JUDECĂTOR J. J.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatoarea T. F., domiciliată în G,(...)(...) 8, . 2, . 52 şi intimata SOCIETATEA NAŢIONALA DE S. SA B, cu sediul în B,(...)-10, (...)orp C, . 2, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 38/14.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit între părţi, având ca obiect

„CONTESTAŢIE DECIZIE DE CONCEDIERE” împotriva deciziei numărul 302/160 din 17.09.2007 emisă de societatea recurentă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: pentru recurenta-intimată SOCIETATEA NAŢIONALA DE S. SA B consilier juridic N. N., lipsă fiind recurenta-contestatoare T. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat şi este scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs depuse de societatea intimată, contestatoarea a depus precizări solicitând judecarea cauzei în lipsă; s-a ataşat procesul-verbal încheiat conform dispoziţiilor art. 96 (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22.09.2005 privind lipsa motivată a judecătorului învestit în urma repartizării aleatorii cu soluţionarea cauzei, după care:

Curtea înmânează duplicatul precizărilor depuse de recurenta-contestatoare reprezentantului recurentei-intimate.

Reprezentantul recurentei-intimate solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul precizărilor şi de punctul de vedere al recurentei contestatoare faţă de motivele invocate în recurs de societatea recurentă.

Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru ca reprezentantul recurentei-intimate să ia cunoştinţă de punctul de vedere exprimat de recurenta-contestatoare.

Reprezentantul recurentei-intimate nu se opune.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pentru recurenta-intimată consilier juridic N. N., lipsă fiind recurenta-contestatoare.

Reprezentantul societăţii recurente învederează instanţei că a luat cunoştinţă de punctul de vedere al contestatoarei exprimat prin precizările depuse la dosar. Nu mai are cereri de formulat şi solicită cuvântul în susţinerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Reprezentantul recurentei-intimate solicită admiterea recursului declarat de societatea intimată, menţinerea deciziei de concediere ca legală şi temeinică pentru motivele descrise în cererea de recurs. Pentru aceleaşi motive solicită şi respingerea recursului declarat de contestatoare.

Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6968/121 din 07.11.2007 la T r i b u n a l u l G a l a ţ i contestatoarea T. F. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 302/160 din 17.09.2007 emisă de intimata Societatea Naţională de S. SA – Sucursala B – solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei, reintegrarea sa în funcţia deţinută şi obligarea angajatorului la daune materiale în sumă de 10.000 lei.

Prin decizia nr. 302/160 din 17.09.2007 intimata a dispus încetarea contractului de muncă al salariatei sale T. F. încadrată în funcţia de oficiant telecomunicaţii la Staţia RR G în baza art. 65 (1) coroborat cu art. 55 şi art. 68 din Codul muncii la data expirării termenului de preaviz conform art. 2 din decizie.

În motivarea deciziei de concediere s-a arătat că măsura este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din motive economice, ca urmare a reorganizării activităţii societăţii, a dificultăţilor economice şi a transformărilor tehnologice, având la bază menţinerea competitivităţii, adoptarea organizării muncii la volumul de activitate impus de pârâtă în condiţiile ce rezultă din Planul privind concedierea colectivă a unor angajaţi din cadrul Societăţii Naţionale de S. aprobat prin Decizia nr. 10/22.08.2007 a Consiliului de Administraţie.

În art. 2 din decizia s-a menţionat că preavizul acordat salariatului este de 30 de zile calendaristice.

S-a mai menţionat în decizie că societatea nu are locuri de muncă vacante şi a notificat A.J.O.F.M. B prin adresele nr. 33320/23.08.2007 şi nr. 64/29.08.2007 solicitând sprijinul în vederea găsirii unui loc de muncă corespunzător pregătirii/calificării salariatului.

În contestaţia formulată de contestatoare s-a arătat că prin adresa nr. 302/14714 din 30.08.2007 i se aduce la cunoştinţă desfiinţarea postului şi începerea perioadei de preaviz de 30 de zile, iar la 17.09.2007 i s-a emis decizia nr. 302/160.

A mai arătat contestatoarea că măsura concedierii s-a dispus cu încălcarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii, respectiv în perioada în care se afla în concediul legal de odihnă.

A mai arătat că măsura dispusă s-a luat şi cu încălcarea art. 70 din Codul muncii.

A susţinut că deşi s-a menţionat că măsura dispusă a fost pentru „dificultăţi economice”, la data de 16.08.2007 a fost organizat un concurs pentru ocuparea unor posturi din societate.

Decizia de concediere nu cuprinde şi lista locurilor de muncă disponibile conform art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii.

A arătat că decizia de concediere este lovită de nulitate conform art. 76 din Codul muncii.

Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

În motivarea întâmpinării intimata a menţionat că măsura concedierii a fost dată pentru eficientizarea şi rentabilizarea societăţii cu acordul Federaţiei Sindicatelor din Telecomunicaţii pe baza unui studiu temeinic.

A mai arătat că a aplicat criteriile prevăzute de art. 80 din contractul colectiv de muncă şi că desfiinţarea locurilor de muncă este efectivă.

A mai susţinut că a acordat contestatoarei preavizul prevăzut de art. 74 din Codul muncii şi concedierea s-a produs la expirarea acestuia, astfel că, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 60 alin. 1 lit. i şi art. 70 din Codul muncii.

Mai mult decât atât,a arătat intimata, la data de 05.09.2007 contestatoarea, prin adresa nr. 302/14645/30.08.2007 a fost rechemată din concediul de odihnă.

La data expirării preavizului s-a produs efectul concedierii astfel că, contestatoarea nu se afla în concediul de odihnă.

Concursul care a avut loc la data de 16.08.2007 a fost pentru reţeaua de calculatoare a societăţii şi nu are nici o relevanţă asupra măsurii de concediere dispusă, contestatoarea putând să participe la acest concurs.

Prins sentinţa civilă nr. 38 din 10.01.2008 s-a admis excepţia nulităţii deciziei nr. 302/160/17.09.2007.

S-a constatat nulitatea deciziei de concediere.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei T. F. în funcţia deţinută anterior.

S-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrare, actualizate la data plăţii.

S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost salariata societăţii intimate, în funcţia de oficiant telecomunicaţii, iar prin decizia nr. 302/160/17.09.2007 a fost concediată în baza art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 şi art. 68 din Codul muncii, cu motivarea că postul a fost desfiinţat.

Conform art. 60 din Codul muncii (1) lit. c, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă, pe durata efectuării concediului de odihnă.

Dispoziţiile legii sunt clare în sensul că nu se poate dispune concedierea, nefiind vorba de efectul acesteia, respectiv încetarea raporturilor de muncă, aşa cum interpretează intimata atunci când invocă faptul că măsura concedierii nu s-a produs la data comunicării deciziei.

Deşi intimata susţine că prin adresa nr. 302/14645/30.08.2007 (fila 48 dosar fond) contestatoarea a fost rechemată din concediul de odihnă, începând cu data de 05.09.2007, nu s-a făcut nici o dovadă că această adresă i-a fost comunicată reclamantei, ba, mai mult din fişa de pontaj pentru luna septembrie 2007 (fila 63 dosar fond) rezultă clar că în perioada 01.09 – 17.09 contestatoarea a fost pontată ca fiind în concediu de odihnă, iar începând cu 17.09 până la sfârşitul lunii a avut concediu medical.

Ca urmare măsura concedierii, luată la data de 17.09.2007, a fost dispusă când contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă, lucru interzis de art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii.

Potrivit art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, în consecinţă, instanţa a admis excepţia, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere şi a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei.

În temeiul dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii, intimata a fost obligată să-i plătească contestatoarei drepturile salariale de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie.

Întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de contestatoare, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea T. F. şi intimata Societatea Naţională de S. SA, ambele considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului său contestatoarea a susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu i-a acordat daunele morale solicitate în cuantum de 10.000 lei.

A arătat că, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, modificat prin Legea nr. 237/2007, angajatorul este obligat să despăgubească salariatul în situaţia în care a suferit un prejudiciu moral sau material din culpa angajatorului, în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul.

A susţinut că prin desfacerea contractului de muncă în momentul în care se afla în concediu de odihnă şi anularea deciziei pentru nulitate absolută justifică acordarea daunelor morale pentru prejudiciul moral produs.

A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea acestui capăt de cerere.

În motivarea recursului său intimata a susţinut că instanţa de fond admiţând excepţia nulităţii absolute a pronunţat o hotărâre nelegală.

A arătat că măsura concedierii a fost dispusă la data încetării contractului individual de muncă şi nu de la data emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 19.11.2007, dată la care a încetat contractul de muncă al contestatoarei şi nu pe data de 17.09.2007 când a fost înregistrată decizia de concediere, astfel că la data de 19.11.2007 contestatoarea nu se mai afla în nici una din situaţiile prevăzute de art.60 din Codul muncii.

A arătat că instanţa de fond,a interpretat greşit art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii confundând data emiterii deciziei cu data dispoziţiei de încetare a raporturilor de muncă.

A mai arătat că, comunicarea către societate a certificatului medical seria (...) nr. (...) din 18.09.2007 pentru perioada 17.09.2007 – 21.09.2007 s-a făcut la 26.09.2007, astfel că angajatorul nu avea de unde să prevadă că la data de 17.09.2007 salariata a intrat în incapacitate temporară de muncă, fără să fi anunţat.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii contestaţiei.

Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenţi, cât şi de prevederile art. 304 şi art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul contestatoarei:

Este adevărat că potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii angajatorul poate fi obligat să-l despăgubească pe salariat şi pentru eventualele prejudicii morale produse dar, acest prejudiciu trebuie justificat de către salariat lucru pe care recurenta nu l-a făcut.

În ceea ce priveşte recursul declarat de intimată, susţinerile acesteia nu pot fi primite.

Art. 60 din Codul muncii statuează interdicţia (temporară) a concedierii salariatului în condiţiile prevăzute de text, deci, ea operează la momentul emiterii deciziei indiferent de data producerii efectelor ei.

Această interdicţie a concedierii operează chiar şi în situaţia în care concediul medical a intervenit în forma concedierii.

Or, aşa cum arăta şi recurenta, concediul medical a intervenit începând cu data de 17.09.2007, data emiterii deciziei de concediere.

Faptul că l-a comunicat cu întârziere certificatul de concediu medical nu are relevanţă în cauză, ci doar faptul că el certifică existenţa unei situaţii prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii.

Deci, art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii nu se putea opera la data când opera efectul deciziei de concediere pentru că nu efectele acestei dispoziţii se suspendă ci invers, efectele concedierii se suspendă până la încetarea stării de incapacitate sau luarea măsurii.

Având în vedere cele menţionate mai sus, curtea reţine că motivele invocate de ambii recurenţi nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de aret. 304 Cod procedură civilă şi nici nu au fost invocate motive care să determine aplicarea art. 304¹ Cod procedură civilă.

În atare condiţii, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoare şi intimată împotriva sentinţei civile nr. 38/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

R E S P I N G E ca n e f o n d a t e recursurile declarate de contestatoarea T. F., domiciliată în G,(...), (...) 8, . 2, . 52 şi intimata SOCIETATEA NAŢIONALA DE S. SA B, cu sediul în B,(...)-10, (...)orp C, . 2, sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 38/14.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Mai 2008.

Pt. Preşedinte, Judecător, pt. Judecător,

judecător N. D. E. G. J. J.

aflat în C.O. cf. art. 261 al.2 aflat în C.O. cf. art. 261 al.2

Cod procedură civilă, Cod procedură civilă,

PREŞEDINTE, PREŞEDINTE,

Dr. N. H. Dr. N. H.

Grefier,

E.-E. M.

S.: (...) (...)

U.: 2 ex./V.L./11 August 2008

Fond: M.O./M.T.

Asistenţi judiciari: V.O./C.V.N.