Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1521

Şedinţa  publică din data de 29 iunie 2009

Preşedinte - (...)-(...) (...)

Judecători - (...)-(...) (...)

- U. (...)

Grefier - B. G.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea Ş. N., domiciliată în Târgovişte, Bd.(...), .44, .F, .2, .87, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.801 din 25.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română, cu sediul în B,(...), sector 2.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 22.06.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din aceasta, când instanţa , pentru a da posibilitatea apărătoarei recurentei-contestatoare să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 29 iunie 2009, când a pronunţat următoarea decizie :

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de fata, constată :

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr. 16/120 din data de 05.01.2009, contestatoarea Ş. N. a chemat în judecată intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ contestând decizia de concediere nr. 1549/24.11.2008, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei contestate, reintegrarea în funcţia avută anterior, obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând contestaţia contestatoarea a arătat că intimata că îşi întemeiază decizia de concediere pe “reducerea posturilor de consilier retail zona rapidă şi operator ghişeu bancar”, că acesta este vădit nelegală şi netemeinică, deoarece pretinsa reducere a posturilor este invalidă în consideraţia dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii în conformitate cu care, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, iar desfiinţarea trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză serioasă. Contestatoarea precizează că aceste locuri de muncă nu pot fi reduse astfel cum a motivat intimata în decizie. Se precizează că decizia atacată este nulă absolut în raport de prevederile art. 74 alin.1 lit. a din Codul muncii raportat la dispoziţiile art. 65 alin.2 din acelaşi act normativ.

Se mai precizează în motivarea contestaţiei că decizia este nelegală şi sub aspectul încălcării prevederilor art. 74 alin.(1) din Codul muncii în sensul că evaluarea salariaţilor în raport de prevederile art. 38(9) şi art. 38(10) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul BCR, a fost efectuată pe baza unor criterii subiective. Angajatorul deşi a menţionat în decizia contestată că nu poate oferi salariatului un alt loc de muncă potrivit cu pregătirea şi experienţa sa profesională, a înfiinţat la nivelul municipiului Târgovişte două agenţii bancare, pentru locurile de muncă nou create fiind organizat concurs, fără a fi oferite persoanelor ce urmau a fi concediate. Cu toate că la data de 12.05.2008 se cunoştea faptul că de la sucursala Târgovişte vor fi concediaţi 8 salariaţi, angajatorul emite decizia de concediere după 6 luni pentru ca în această perioadă să poată face angajări de personal la noile agenţii deschise, ceea ce dovedeşte reaua credinţă a angajatorului.

Contestaţia a fost însoţită de copie de pe decizia de concediere nr. 1549/24.11.2008.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestaţiei formulată, ca nefondată. S-a arătat în întâmpinare că reclamanta a dat o interpretare eronată textelor de lege pe care a înţeles să le invoce în motivarea în drept a contestaţiei. În realitate prevederile art. 65-66 din Codul muncii trebuie interpretate atât de către angajator cât şi de angajat în sensul de a nu permite angajatorului ca desfiinţarea locului de muncă să se realizeze pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin exercitarea acestui drept să se îngrădească dreptul la muncă.

În legătură cu cererea contestatoarei de anulare a deciziei de concediere, intimata arată că începând din data de 23.07.2007, în cadrul BCR a avut loc reorganizarea structurilor teritoriale, ceea ce a determinat în unele situaţii redistribuirea personalului, iar în alte situaţii o reducere a funcţiilor sau a compartimentelor urmare centralizării/externalizării unor activităţi. Prin urmare, posturile din cadrul unităţilor teritoriale afectate de centralizare/externalizare au fost suprimate din structura băncii, ele nemaifiind regăsite în organigrama BCR sau în statul de funcţiuni. Procesul de reorganizare a continuat în anul 2008 astfel că, pe baza operaţiunilor efectuate în perioada decembrie 2007 – februarie 2008, au fost identificate două zone cu potenţial de reducere a numărului de salariaţi, anume zona rapidă şi zona de casierie.

Noile structuri organizatorice au fost aprobate de către Comitetul Executiv al BCR SA în şedinţa din 12.05.2008 astfel cum reiese din Procesul verbal nr. 72/12.05.2008 urmare analizării Notei prezentate de Direcţia Managementului T. P. nr. 119/07.05.2008. Comitetul Executiv al BCR a aprobat nu numai numărul de personal şi structura acestuia la nivelul unităţilor teritoriale dar şi anularea tuturor posturilor vacante afectate de reducere şi demararea procesului de concediere colectivă la data de 15.07.2008. Potrivit acestei note au fost vizate două categorii de funcţii, anume consilieri zona rapidă cu o reducere de 497 posturi şi operatori ghişeu bancar cu o reducere de 636 posturi. Desfiinţarea acestor posturi a fost efectivă, locurile de muncă fiind suprimate din structura băncii, a fost reală fiind impusă de necesitatea creşterii eficienţei operaţionale a activităţilor băncii şi serioasă pentru că s-a impus din necesităţi evidente de îmbunătăţire a activităţii. Pe cale de consecinţă, arată intimata, au fost respectate dispoziţiile art. 65 alin.2 din Codul muncii.

A mai arătat că angajatorul a respectat toate cerinţele legale privind emiterea unei decizii de concediere colectivă, iar instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la neoferirea unor locuri de muncă vacante în unitate deoarece dispoziţiile art. 64 din Codul muncii au în vedere situaţiile în care contractul de muncă încetează de drept sau când încetează pentru motive care ţin de persoana salariatului. P. unui loc de muncă vacant corespunzător, arată intimata, este dată de legiuitor în sarcina angajatorului numai în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute de art. 61 lit.c şi d precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat în temeiul art. 56 lit.f. Cum în cazul contestatoarei încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desfiinţarea postului ocupat, obligaţia angajatorului nu poate fi extinsă şi la aceste cazuri.

Ordinea de prioritate pentru elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor a fost dată de “Procedura aplicabilă pe durata procesului de concediere colectivă a personalului din unităţile retail”, criteriile folosite fiind competenţa şi disciplina. În acest sens au fost acordate note finale în care competenţa a avut o pondere de 80% iar disciplina de 20%. Nota finală obţinută de contestatoare în cadrul evaluării interne a fost 3.04, situaţie în care contestatoarea nu a putut ocupa un post în cadrul noilor unităţi deschise de către angajator. Atât propunerile referitoare la reducerea numărului de posturi cât şi notificările efectuate au fost discutate cu Federaţia Sindicatelor Independente din BCR, cu Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă şi cu Agenţia municipală de Ocupare a Forţei de Muncă B.

Se mai arată în întâmpinare că al doilea capăt de cerere trebuie respins ca inadmisibil întrucât, atâta vreme cât BCR face dovada că locul de muncă al contestatoarei a fost desfiinţat, o reintegrare a contestatoarei pe acelaşi post ar fi imposibilă, iar sentinţa nu ar putea fi executată. Cu privire la capătul 3 din cererea contestatoarei se arată că obligaţia de reparare a unui prejudiciu apare doar în condiţiile în care se dovedeşte existenţa prejudiciului, existenţa unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei celui care a creat prejudiciu, condiţii ce nu apar a fi îndeplinite în speţa dedusă judecăţii.

Întâmpinarea a fost însoţită de copii de pe următoarele acte : proces verbal nr. 130/15.08.2008 al Comitetului executiv al BCR, notificarea deciziei de concediere colectivă, lista categoriilor de salariaţi ai BCR la 14.08.2008, posturi ocupate supuse desfiinţării, distribuţia posturilor supuse desfiinţării, proces verbal nr. 72/12.05.2008 al Comitetului Executiv al BCR, document pentru şedinţa Comitetului Executiv, numărul actual de posturi, regulile privind desfăşurarea procesului de stabilire a ordinii de prioritate pentru elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor şi nota obţinută de contestatoare la evaluare.

La termenul de judecată din data de 25.02.2009, intimata a depus la dosarul cauzei extras CCM la nivel de BCR, fişa postului, evaluarea reclamantei, calculul de compatibilitate.

S-a încuviinţat pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă şi proba cu interogatoriu.

Răspunsul la interogatoriu a fost depus în şedinţa din 25.03.2009.

În urma analizării actele şi lucrările dosarului prin prisma normelor legale în cauză, tribunalul a pronunţat sentinţa civilă nr. 801/25.03.2009 prin care a respins contestaţia formulată de contestatoarea Ş. N..

În motivarea hotărârii tribunalul arată că din analiza deciziei de concediere nr. 1549/24.11.2008 rezultă că intimata a respectat aceste dispoziţii deoarece a menţionat motivele care au determinat concedierea, acelea că s-a decis reducerea posturilor de consilier client retail zonă rapidă şi operator ghişeu bancar din mai multe unităţi teritoriale, inclusiv din unitatea din care activa angajata, a fost menţionată perioada preavizului de 20 de zile lucrătoare, iar în legătură cu criteriile privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere a făcut trimitere la prevederile Contractului Colectiv de Muncă al unităţii.

În legătură cu ultima menţiune pe care decizia trebuia să o cuprindă, respectiv enumerarea locurilor de muncă disponibile în unitate, instanta de fond apreciază că în decizie s-a arătat că angajatorul nu poate oferi salariatului un alt loc de muncă potrivit cu pregătirea şi experienţa profesională.

În legătură cu acest ultim aspect, tribunalul constată întemeiate susţinerile intimatei din întâmpinare, în sensul că nu avea obligaţia oferirii unui loc vacant, deoarece potrivit art. 64 alin.1 din Codul muncii, doar în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c şi d ( când se constată inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului şi în cazul în care salariatul nu corespunde profesional), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea sa profesională.

Concluzionând în legătură cu excepţia nulităţii deciziei de concediere, tribunalul a constatat că acesta nu este întemeiată, fiind respectate prevederile art. 74 alin.1 lit. a din Codul muncii referitoare la menţiunile obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le conţină.

Mai reţine prima instanţă că la nivelul BCR a avut loc un proces de restructurare şi reorganizare, ce a început în anul 2007. Noile structuri organizatorice au fost aprobate de către Comitetul Executiv al BCR SA în şedinţa din 12.05.2008 astfel cum reiese din Procesul verbal nr. 72/12.05.2008 urmare analizării Notei prezentate de Direcţia Managementului T. P. nr. 119/07.05.2008. Comitetul Executiv al BCR a aprobat nu numai numărul de personal şi structura acestuia la nivelul unităţilor teritoriale dar şi anularea tuturor posturilor vacante afectate de reducere şi demararea procesului de concediere colectivă la data de 15.07.2008. Potrivit acestei note au fost vizate două categorii de funcţii, anume consilieri zona rapidă cu o reducere de 497 posturi şi operatori ghişeu bancar cu o reducere de 636 posturi. Toate aceste măsuri au fost iniţiate şi derulate la nivelul întregii structuri a intimatei şi nu defalcat pe filiale sau sucursale.

Din actele depuse de intimată rezultă că desfiinţarea acestor posturi a fost efectivă, locurile de muncă fiind suprimate din structura băncii conform organigramelor depuse. De asemenea, desfiinţarea a fost reală şi serioasă fiind impusă de necesitatea creşterii eficienţei operaţionale a activităţilor băncii. Pe cale de consecinţă, din analiza tuturor acestor înscrisuri, rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 65 alin.2 din Codul muncii, aceste locuri de muncă fiind desfiinţate în mod efectiv.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei că evaluarea făcută la nivelul intimatei a fost subiectivă şi opinia managerului direct nu a avut la bază indicatori măsurabili, tribunalul constată că şi această susţinere a contestatoarei este neîntemeiată iar câtă vreme concedierea s-a dispus pentru motive independente de persoana salariatului, evaluarea făcută a fost o măsură suplimentară luată de către intimată în acord cu prevederile D. şi nu o obligaţie impusă de către legislaţia muncii în vederea efectuării acestui tip de concediere.

Criteriile avute în vedere la elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor au fost competenţa cu o pondere în nota finală de 80 % şi disciplina cu o pondere finală de 20 %, iar primul criteriu a fost evaluat prin trei metode, la evaluare participând şi 2 firme externe, contestatoare obţinând o notă finală de 3, 67 atât în cadrul evaluării interne, cât şi a celei externe.

În legătură cu susţinerea din cuprinsul contestaţiei în sensul că angajatorul a înfiinţat la nivelul Municipiului Târgovişte două agenţii bancare, creând locuri de muncă ce nu au fost oferite persoanelor concediate, tribunalul a reţinut că s-a făcut dovada înfiinţării unei singure agenţii bancare şi anume Agenţia D. Târgovişte, unde au fost efectuate angajării pe posturi de directori executivi, consilier client - retail şi consilier client - zonă rapidă, posturi incompatibile cu pregătirea profesională a reclamantei, aceea de operator ghişeu bancar.

Mai menţionează instanţa de fond faptul că pe aceste posturi a fost organizată o selecţie internă de personal la care s-au înscris şi unele persoane vizate de concediere printre care însă nu s-a numărat şi contestatoarea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Ş. N. susţinând ca hotărârea atacata este modificabilă, pentru motivul prevăzut de textul art. 304 pct. 9 teza a II-a C.pr.civ. , aplicarea greşita a legii, respective a dispoziţiilor art. 65 C. muncii.

În motivarea recursului se arată că în mod surprinzător instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii ca desfiinţarea posturilor a fost efectivă, locurile de muncă fiind suprimate din structura băncii conform organigramelor depuse, în condiţiile în care deşi a dispus ca intimata să depună la dosar organigrama societăţii(BCR) înainte şi după procesul de concediere, la dosar au fost depuse organigrama intermediara la nivelul sucursalei judeţene - începând cu data de 01.12.2008 şi organigrama intermediara la nivelul sucursalei judeţene începând cu 01.01.2009 .

Pentru a constata dacă desfiinţarea postului a avut loc in mod efectiv instanţa de fond trebuia sa analizeze organigrama societăţii (BCR) înainte şi după procesul de concediere, ori tocmai aceste înscrisuri doveditoare nu au fost depuse, deşi sarcina probei revenea angajatorului.

Mai afirma recurenta ca deşi intimate a luat măsura desfiinţării unor posturi în vederea eficientizării activităţii, ulterior a înfiinţat şi a scos la concurs noi posturi.

Mai arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca evaluarea facută la nivelul intimatei a fost o măsură suplimentară luată în acord cu prevederile D. şi nu o obligaţie impusa de către legislaţia muncii .

Nu se poate retine ca temeinica concluzia instanţei conform căreia ”concedierea s-a dispus pentru motive independente salariatului…” în condiţiile in care selecţia salariaţilor s-a făcut strict în baza evaluării externe(teste psihologice), evaluării managerului direct ( ce a avut la baza criterii cum ar fi “evaluarea comportamentului şi reclamaţiile verbale ale clienţilor, număr de operaţiuni efectuate într-o anumita perioada, etc. ).

In final se solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulate.

Intimata Banca Comerciala a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precizând că măsura de reducere a numărului de posturi nu a determinat necesitatea de a modifica si aproba noi organigrame cadru ale unităţilor teritoriale deoarece procesul de reorganizare nu a presupus desfiinţarea unor departamente unităţi, ci doar reducerea numărului de posturi de operatori ghişeu bancar .

Cu privire la susţinerea recurentei-contestatoare privind încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la neoferirea unor locuri de munca vacante în unitate, intimata apreciază ca obligaţia de a oferi un loc de munca vacant in unitate, compatibil cu pregătirea profesionala a angajatului sau, după caz cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii, este prevăzuta expres si limitativ de lege numai pentru cazurile de încetare a contractului individual de muncă in temeiul disp. art. 56 lit. f si art. 61 lit. c si d .

Ori , încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desfiinţarea postului ocupat si prin urmare, obligaţia angajatorului nu poate fi extinsa şi acestui caz de concediere.

Cu privire la modul de stabilire a ordinii de prioritate pentru elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor, intimata-parata solicita instanţei de recurs să observe ca elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor s-a făcut în baza unei proceduri interne care a avut ca scop atât respectarea Contractului Colectiv de Munca al BCR cat si a Contractului Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anii 2007- 2010, precum şi înlăturarea oricăror tendinţe de interpretare a deciziilor luate privind salariaţii care urmau sa fie afectaţi de concediere, ca fiind influenţate de anumiţi factori subiectivi.

Atât recurenta - reclamanta cat si intimata – parata au formulat concluzii scrise în cauză .

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente in cauza, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispoziţiilor art. 304 ¹ C.pr.civ. , Curtea constată că recursul formulat este fondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare :

Prin cererea de chemare in judecata reclamanta Ş. N. a contestat decizia de concediere nr. 1549 din 24 noiembrie 2008 emisa de Banca Comercială S., solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia avută şi obligarea angajatorului sa îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate.

Curtea mai retine ca prin decizia de concediere nr. 549 emisa la data de 24.11.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentei-reclamante Ş. N., având funcţia de operator ghişeu bancar în cadrul sucursalei/agenţiei DB_SJ_D pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective .

Concedierea dispusă în baza disp. art. 65 din Codul muncii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului trebuie să îndeplinească două condiţii de fond : cauza concedierii să constea în desfiinţarea locului de muncă al salariatului ca urmare a dificultăţilor economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii şi decizia de concediere să emane de la organul de conducere competent.

Concedierea trebuie să-l privească pe salariatul care ocupă locul de muncă desfiinţat; prin urmare, nu este posibilă selectarea salariaţilor încadraţi în posturi similare, în vederea concedierii celui cu o pregătire profesională mai slabă sau cu rezultate profesionale mai slabe aşa cum a procedat intimata în prezenta cauză .

Cum angajatorul, în situaţia de faţă a făcut o selecţie pe criterii de competenţă şi disciplină pentru stabilirea ordinei de priorităţi pentru elaborarea listei salariaţilor afectaţi de reducerea posturilor , astfel cum recunoaşte chiar în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond (fila 14), Curtea apreciază a suntem în prezenţa unei concedieri pentru motive care ţin de persoana salariatului.

Aceasta situaţie reiese cu claritate din statul de funcţiuni al BCR – Sucursala D depus la filele 62-63 dosar de fond conform căruia la data de 26 ianuarie 2009 în zona casierie sunt 13 posturi de operator ghişeu bancar, din care, în urma selecţiei pe baza criteriilor mai sus menţionate, au fost păstrate o parte din posturile similare postului recurentei-contestatoare şi a fost desfiinţat postul acesteia întrucât nu a îndeplinit criteriile de performanţă profesională la nivelul colegilor din posturile similare păstrate în organigrama societăţii.

În aceste condiţii, fiind vorba în fapt de o concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, in temeiul art. 61 lit. d din Codul muncii societatea intimată era obligată să respecte procedurile prevazute de art. 63 şi art. 64 din Codul muncii, privind obligativitatea ofertei de redistribuire în muncă, care nu au fost respectate în prezenta cauză.

În consecinţă, în mod nelegal şi neîntemeiat instanţa de fond verificând decizia de concediere, a apreciat că aceasta este emisă în conformitate cu dispoziţiile legale în materie si procedura de concediere nu este afectată de nici un viciu care să conducă la nulitatea absolută a acesteia. Ori invocarea ca temei al concedierii a altui motiv decât cel prevăzut de lege este de natură să atragă nulitatea deciziei de concediere.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că sub forma unei concedieri in baza disp. art. 65 din Codul muncii, intimata a efectuat o concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, fără respectarea procedurilor prevăzute de Codul muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, Curtea , în temeiul dispoziţiilor art. 62 , 63, 64 , 76, 281 din Codul muncii şi art. 312 C.pr.civ. urmează să admită recursul formulat de către contestatoarea Ş. N., să modifice în tot sentinţa şi să admită contestaţia. Va fi anulată decizia de concediere nr. 1549 /24.11.2008 emisă de intimată .

Având în vedere disp. art. 78 din Codul muncii Curtea va dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior şi va obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, după caz, de la data concedierii, la data reintegrării efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de contestatoarea Ş. N., domiciliată în Târgovişte, Bd.(...), .44, .F, .2, .87, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.801 din 25.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română, cu sediul în B,(...), sector 2.

Modifică în tot sentinţa în sensul că admite contestaţia.

Anulează decizia de concediere nr. 1549 /24.11.2008 emisă de intimată .

Dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior şi obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, după caz, de la data concedierii, la data reintegrării efective

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 Iunie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...), U. (...)

Fiind in CO semnează Fiind în CO semnează

Preşedintele instanţei Preşedintele instanţei

GREFIER ,

B. G.

Fiind in CO semnează

Grefierul şef de secţie

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Red. M.

3 ex.- 03.08.2009

j.f. M. E., D. E.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a