Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1363

Şedinţa publică din 16 octombrie 2009

Curtea constituită din:

Preşedinte:(...) (...)

Judecător :(...) (...)

Judecător :(...) (...)

Grefier :(...) (...)

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinţei civile nr.607/05.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta N. T. B., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat U. D., lipsă fiind pârâta recurentă.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanţei la data de 12.10.2009 întâmpinare din partea reclamantei intimate.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în fond asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 607/05.02.2009, T r i b u n a l u l T i m i ş a admis excepţia nulităţii absolute a Deciziei de concediere nr.15438/11.11.2008 şi, în consecinţă, a admis în parte acţiunea intentată de reclamanta N. T. B. împotriva pârâtei Regia Autonomă de Transport T.

A anulat decizia de concediere şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reîncadrării contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii cu obligarea intimatei la plata către aceasta a unor drepturi egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care trebuia să beneficieze în intervalul cuprins de la data încetării contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al contestatoarei.

A fost respins petitul având ca obiect obligarea angajatorului la plata daunelor morale.

S-a reţinut că măsura luată de intimată a fost nelegală, întrucât angajatorul nu a inserat în cuprinsul deciziei de concediere locul de muncă oferit salariatei, ignorând astfel prevederile art. 74 din Codul muncii.

Petitul vizând obligarea intimatei la plata sumei de 12000 lei cu titlu de daune morale a fost respins ca neîntemeiat, tribunalul reţinând că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu de natură nepatrimonială iar imaginea contestatoarei a fost reabilitată prin repunerea pe postul deţinut anterior cu plata drepturilor de natură salarială de care a fost lipsită.

Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 C o d u l d e procedură civilă, iar în fapt s-a susţinut că obligaţia angajatorului de a prevede în cuprinsul deciziei de concediere lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, precum şi termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 din Codul muncii nu este prevăzută de acest act normative decât atunci când încetarea raporturilor de muncă are loc în condiţiile art. 61 alin. 1 lit. c şi d, respectiv numai atunci când prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a angajatului, fapt ce nu îi mai permite acestuia să mai îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat (art. 61 alin. 1 lit. c din Codul muncii), precum şi în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat (art. 61 alin. 1 lit. d).

În consecinţă, cum concedierea nu a avut loc în temeiul prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c sau d din Codul muncii, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că măsura dispusă a fost lovită de nulitate, conform art. 74 din Codul muncii.

Recursul este fondat.

Clasificarea din Codul muncii a cauzelor de concediere care ţin sau nu de persoana salariatului nu are suficientă relevanţă în planul efectelor acesteia.

Din acest punct de vedere prezintă relevanţă clasificarea concedierilor în cazuri imputabile (art. 61 lit. a din Codul muncii ) sau neimputabile (art. 61 lit. c, d şi e şi art. 65 din Codul muncii) angajatului.

În cazul concedierii neimputabile, potrivit art. 64 alin. 1 din Codul muncii, angajatorului îi revine obligaţia de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă vacant sau, după caz, de a lua măsuri pentru recalificarea lui, anterior concedierii.

Când nu dispune de locuri de muncă vacante, potrivit art. 64 alin. 2, angajatului îi incumbă obligaţia de a solicita sprijinul Agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii angajatului la un alt loc de muncă potrivit pregătirii sale profesionale sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite medical.

Din examinarea prevederilor art. 64 alin. 1 din Codul muncii rezultă fără putinţă de tăgadă că angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate atunci când concedierea se dispune pentru motivele prevăzut la art. 61 alin. 1 lit. c şi d, precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f din Codul muncii, situaţie în care se apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale menţionate anterior atunci când a constatat nulitatea măsurii de concediere pentru un caz ce nu se încadra în situaţiile arătate.

Nu este lipsită de relevanţă, sub acest aspect, precizarea că, atunci când legiuitorul a dorit să sancţioneze cu nulitatea absolută a făcut-o în mod expres, aşa cum este cazul prevederilor art. 77 din Codul muncii.

Pentru considerentele arătate s-a apreciat că motivele invocate de recurentă nu întrunesc cerinţele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 alin . 1 pct. 9 C o d u l d e procedură civilă, dar recursul este fondat întrucât prima instanţă a procedat la pronunţarea unei hotărâri ce nu a soluţionat fondul cauzei, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 5 C o d u l d e procedură civilă, sentinţa tribunalului va fi casată iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE,

Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinţei civile nr.607 din 05.02.2009 dată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...).

Casează sentinţa civilă şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, T r i b u n a l u l T i m i ş.

Irevocabilă.

B. 16 octombrie 2009,în şedinţă publică.

Preşedinte Judecător Judecător

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier

(...) (...)

Red. F.(...)/21.01.2010

Tehnored A.S./21.01.2010/2 ex.

Prima instanţă:S. E. şi E. I. – T r i b u n a l u l T i m i ş