Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA Nr. 7752

Şedinţa publică din data de 03 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

*******

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă G, împotriva sentinţei civile nr.2670/10.03.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant S. O. şi intimata pârâtă Direcţia Silvică Tg.J, având ca obiect, drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, părţile nu au răspuns.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 C.pr.civ. s-a solicitat şi judecata cauzei în lipsă, după care, instanţa constatând cauza în stare de soluţionare, a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

T r i b u n a l u l G o r j prin sentinţa nr. 2670 din 10 martie 2008 a admis acţiunea formulată de petentul S., împotriva intimatelor Direcţia T. Tg.J, şi A.J.O.F.M. G.

A anulat decizia nr.308/20.11.2007 emisă de intimata Direcţia Silvică Tg-J.

A obligat intimata Direcţia Silvică Tg-J să emită o nouă decizie care să prevadă că petentul beneficiază de prevederile Legii nr.174/2006.

A obligat intimata AJOFM G să acorde petentului, de la data concedierii acestuia, venitul lunar de completare prevăzut de Legea nr.174/2006.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că petentul a fost salariatul intimatei Direcţia Silvică Tg-J, fiind disponibilizat în cadrul unor măsuri de concediere colectivă, prin decizia nr.308/20.11.2007 .

Drepturile băneşti solicitate de petent sunt reglementate astfel de Legea nr.174/2006 : art.2 (1) Persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva, prevăzute la art. 1, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari, beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistica; b) indemnizaţia de şomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi un venit lunar de completare. Venitul lunar de completare este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Naţional de Statistica, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj. (2) Venitul de completare se acorda lunar de la data stabilirii indemnizaţiei de şomaj; (3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj.

Cu privire la venitul de completare prevăzut de art.2 alin.1 lit.b din aceeaşi lege, se reţine că acest tip de venit, egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizarile, comunicat de Institutul Naţional de Statistica, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj, se acordă, conform art.2 alin.2 din Legea nr.174/2006 începând cu data stabilirii indemnizaţiei de şomaj.

Potrivit art.49 din Legea nr.76/2002 privind bugetul asigurărilor pentru şomaj în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri, iar conform art.50 din acelaşi act normativ, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere .

Din adresa nr.13154/05.09.2007 emisă de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a reieşit că intenţia de concediere colectivă a fost notificată AJOFM B, Federaţiei Sindicatelor T. şi Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Munca B .

Însă, din copia carnetului de muncă al petentului, aflată la dosar, filele (9,10) a rezultat că intimata Direcţia Silvică Tg-J nu a efectuat menţiunile corespunzătoare referitoare la concedierea colectivă şi la aplicarea Legii nr.174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor- Romsilva, prin concedieri colective, menţiuni necesare pentru ca petentul să beneficieze de plata venitului de completare .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă G, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului pârâta a susţinut că în mod eronat instanţa a reţinut că Direcţia Silvică Tg. J a respectat prevederile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 174/2006 întrucât trebuia să înştinţeze Agenţia Judeţeanîă pentru Ocuparea Forţei de Muncă G cu 30 de zile calendaristicve anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Instanţa nu a reţinut motivul pentru care această agenţie nu a trecut la acordarea măsurilor de protecţie socială şi nici că nu este culpa acesteia pentru că Direcţia Silvică Tg. J nu i-a adus la cunoştinţă în termen legal intenţia sa de concediere colectivă şi cu atât mai mult avea obligaţia să efectueze în carnetul de muncă al persoanelor disponibilizate menţiuni cu privire la faptul dacă sunt disponibilizate prin concediere colectivă şi beneficiază de măsurile de preconcediere colectivă şi celelalte programe de măsuri active pentru combaterea şomajului.

După data disponibilizării petentul s-a prezentat la recurenta pârâtă pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, astfel că a fost acordată numai indemnizaţia de şomaj, ca urmare a constatărilor efectuate în carnetul de muncă şi fără a se cunoaşte că persoana disponibilizată este concediată colectiv.

Recurenta pârâtă nu putea emite o dispoziţie cu privire la acordarea sau respingerea dreptului reporezentând venitul lunar de completare prev. De Legea nr. 174/2006.

Reclamantului i-a încetat activitatea potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii şi nun în condiţiile care se referă la concedierea colectivă pentru că acest lucru nu a fost evidenţiat în carnetul de muncă al acestuia.

În drept, invocă prev. art. 304 pct. 8 şi 9 Cod pr. Civilă.

Cu privire la motivele de recurs invocate nu a fost depusă întâmpinare de către reclamant.

Recursul se respinge pentru considerentele care se expun în continuare :

Din examinarea sentinţei prin prisma motivelor invocate a acteor şi lucrărilor dosarului şi din oficiu potrivit art. 304¹ Cod pr. Civilă Curtea constatăp că aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de casare sau de modificare a sentinţei.

Astfel, nu este întemeiată critica recurentei pârâte în sensul că greşit s-a reţinut că Direcţia Silvică Tg. J şi-a îndeplinit obligaţiile prev. de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 174/2006 şi că notificarea s-a efectuat cu Agenţia Judeţeană de Ocuparea Forţei de Muncă B, în condiţiile în care prin art. 5 din această lege se prevede : ″Persoanele disponibilizate potrivit art. 1 beneficiază de serviciile de preconcediere colectivă precum şi de programele de măsuri active pentru combaterea şomajului ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă″ .

Aşa cum rezultă din actele dosarului şi cum corect a reţinut instanţa notificarea s-a efectuat către Agenţia Judeţeană de Ocuparea Forţei de Muncă B întrucât Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA are sediul în Mun. B (fila 21 dosar fond), fiind notificată atât Federaţia Sindicatelor T. cât şi Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B.

Instanţa a făcutr o interpretare şi aplicare corectă a prev. Legii nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disaponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA prin concedieri colective ca urmarte a restituirii păîdurilkor către foştii proprietari, reţinând că în temeiul art. 2 din lege persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiază de indemnizaţia de şomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi de un venit lunar de completare.

Chiar dacă nu se poate vorbi despre o culpă a recurentei pârâte s-a apreciat legal că Direcţia Silvică Tg. J nu a efectuat menţiunile corespunzătoare referitoare la concedierea colectivă şi la aplicarea Legii nr. 174/2006, situaţie care a avut drept efect anularea deciziei nr. 308 din 20.11.2007 şi a impus emiterea unei noi decizii, în urma căreia recurenta pârâtă să acorde reclamantului venitul lunar de completare de la data concedierii sale.

În cauza de faţă nu se poate reţine nici existenţa unor motive de ordine publică care în condiţiile art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă recursul se priveştre ca nefondat şi se repinge, menţinându-se hotărârea pronunţată ca fiind legală şi temeinică.

PENTRRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă G, împotriva sentinţei civile nr.2670/10.03.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant S. O. şi intimata pârâtă Direcţia Silvică Tg.J.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 3 T. 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier

(...) (...)

Red. Jud. M L

Ex.2/J./24.09.2008

Jud. fond D U.

L U.