Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi băneşti -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 342

Şedinţa publică din 26 martie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtele Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B, Calea Naţională nr. 85 şi Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B,(...)-22, sector 4, împotriva sentinţei nr. 1474 din 24 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

La apelul nominal s-a prezentat - consilier juridic - U. E. D., pentru pârâtele-recurente şi reclamantul-intimat O. H..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa din oficiu invocă excepţia lipsei de interes în cauză a recursului declarat de Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B.

Consilier juridic U. E. D., pentru recurente, afirmă că în ce priveşte excepţia invocată astăzi din oficiu lasă la aprecierea instanţei soluţionarea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B. Referitor la recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B, solicită admiterea acestuia aşa cum a fost formulat, întrucât la data concedierii reclamantului acestuia nu-i erau incidente prevederile art. 1 din legea nr.174/2006.

Intimatul a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i iniţial la data de 21.04.2008 reclamantul O. H. a solicitat ca în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B şi Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, să se dispună obligarea la plata sumei de 2540 lei reprezentând drepturi băneşti cuvenite conform art.2 alin.1 lit. a din Legea 174/2006, obligarea la plata sumei de 10.884 lei ce reprezintă drepturi băneşti cuvenite conform art.2 alin.1 lit. b din acelaşi act normativ şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 10160 lei ce reprezintă drepturi băneşti cuvenite conform art.2 alin.4 din Legea 174/2006. Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Iniţial în dosarul nr(...) reclamantul a formulat aceste pretenţii în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor Romsilva (fila 26 ds.), iar prin cererea completatoare a solicitat la 21.04.2008 introducerea în cauză şi a celorlalte două pârâte (f. 2 ds.).

În motivare, a arătat că a fost concediat începând cu 01.09.2007 deoarece postul său de şef district la Ocolul Silvic U. a fost desfiinţat. Mai arată că, concedierea s-a făcut în baza programului de restructurare întrucât s-a redus suprafaţa Fondului Forestier aflat în Administraţia Romsilva odată cu aplicarea Legii 247/2005 şi că, prin urmare sunt aplicabile dispoziţiile Legii 174/2006 care stabileşte măsuri de protecţie socială pentru personalul disponibilizat prin concedieri colective. A mai arătat că deşi a solicitat plata acestor drepturi pârâtele au refuzat să i le acorde.

Prin încheierea din 21.08.2008 (filele 8,11,ds.) s-a disjuns cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B şi Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B. Cerere ce a fost reînregistrată sub nr(...).

Prin întâmpinarea sa pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B a solicitat respingerea acţiunii arătând că reclamantul a fost concediat în mod individual iar nu colectiv conform cu art.65 alin.1 din Codul muncii. A mai arătat această pârâtă că, la data concedierii – respectiv 1.09.2007, Legea 174/2006 nu mai era aplicabilă.

Prin întâmpinarea sa pârâta Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocând prevederile Legii 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea acestei agenţii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 1474 din 24 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i în dosarul nr(...) a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, cu sediul în B,(...)-22, sector 4 faţă de care acţiunea a fost respinsă;

a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul O. H., cu domiciliul în comuna U., judeţul B, în contradictoriu cu pârâta AJOFM B cu sediul în B, Calea Naţională nr. 85, judeţul B; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile prevăzute de art. 2 alin. 1 litera a din Legea nr. 174/2006 şi venitul lunar de completare prevăzut de art. 2 alin. 4 din Legea nr. 174/2006

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Având în vedere prevederile Legii 202/2006 precum şi cele din Legea 76/2002 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual passive a Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă B care nu are nici o competenţă în gestionarea sumelor de bani reprezentând indemnizaţia fondului de şomaj.

Potrivit art.3 din Legea 174/2006 sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art.2 se suportă din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj.

Prin decizia nr.216 din 27.08.2007 s-a dispus că începând cu 1.09.2007 reclamantului îi încetează contractul individual de muncă ca urmare a reducerii postului de şef de district pe care îl ocupă la Ocolul Silvic U..

Se arată la articolul 1 din această decizie că reducerea postului este determinată de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a reorganizării Direcţiei Silvice, ca effect al restrângerii sau desfiinţării unor activirăţi nerentabile. Se mai arată că desfiinţarea locului de muncă este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă dintre cele prevăzute de art.65 din legea 53/2003 privind Codul muncii ca urmare a reorganizării Direcţiei Silvice.

Potrivit art. 65 din Legea 53/2003 concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă alsalariatului ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. Articolul următor respectiv art.66 din Legea 53/2003, stabileşte că această concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului poate fiindividuală sau colectivă.

Din motivarea în fapt a Deciziei nr. 216 din 27.08.2007 dar şi din răspunsul înaintat de căptre Direcţia Silvică B prin adresa din 24.09.2008 (fila 54 ds.) rezultă că încetarea raporturilor de muncăcu reclamantul a fost dispusă în cadrulunei concedieri colective şi nu reprezintă concediere individuală cumîn mod greşit a reţinut pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B.

Având în vedere faptul că prin H.G. nr. 1376 din 12.11.2007 s-a stabilit modificarea art.1 din legea 174/2006 în sensul că termenul prevăzut în aplicabilitatea acestei legi s-a prorogat până la 31.12.2008 va respinge apărările invocate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă cu privire la inaplicabilitatea acestei dispoziţiilegale la momentul încetării raporturilor de muncă ale reclamantului.

Articolul 2 din Legea 174/2006, invocat de reclamant ca temei al acţiunii sale reglementează drepturile persoanelor disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

Potrivit art.2 alinb.1 lit.a la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de muncă reclamantul – care este o persoană disponibilizată în cadrul unei concedieri colective la S. Romsilva – este îndreptăţit la o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie când s-a făcut disponibilizarea.

Conform art.2 alin.1 lit.b reclamantul este îndreptăţit, pe lângă indemnizaţia de şomaj şi la plata unui venit lunar de completare pentru perioada cât reclamantul va beneficia de indemnizaţia de şomaj venit care se va acorda cu luarea în considerare şi a dispoziţiilor art.2 alin.7 şi 8 din Legea 174/2006.

Conform articolului 2 alin.4 din acelaşi act normativ după expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi până la încheierea perioadei prevăzută la alineatul 21, în funcţie de vechimea în muncă reclamantul, mai are dreptul la un venitlunar în completare egal cu salariul individual pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor contractului individual de muncă dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta AJOFM B criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că modificarea termenului de 31 martie 2007 stabilit de Legea nr. 174/2006 a avut loc ulterior concedierii reclamantului, în temeiul HG 1376/2007 pentru modificarea termenului prevăzut la art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006.

A arătat recurenta că la data concedierii reclamantului, acestuia nu îi erau incidente prevederile art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006 şi pe cale de consecinţă, nu putea beneficia de măsurile de protecţie socială prevăzute de această lege.

A mai arătat recurenta că în fapt a operat o concediere individuală şi nu una colectivă în conformitate cu art. 65 al. 1 din Codul muncii.

De asemenea a mai arătat recurenta că şi Direcţia Silvică B a confirmat faptul că disponibilizarea reclamantului nu a intrat sub incidenţa Legii nr. 174/2006, actul normativ nefiind aplicabil la data concedierii, motiv pentru care nu a fost făcută nici menţiunea cu carnetul de muncă.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă arătând că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi după care a criticat sentinţa primei instanţe invocând motive ce vizează fondul pricinii.

În drept au fost invocate dispoziţiile C o d u l u i d e procedură civilă, Legea nr. 202/2006, Legea nr. 174/2006, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 76/2002, fără indicarea în concret a acestor dispoziţii.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanţa reţine următoarele:

Art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari, dispune că salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în prezenta lege, în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în etape, până la data de 31 martie 2007.

Prin HG nr. 1376/2007 pentru modificarea termenului prevăzut la art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006 a fost modificat termenul prevăzut la art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006, acesta devenind 31 decembrie 2008.

Prin decizia nr. 216 din 27 august 2008 s-a dispus, începând cu data de 1 septembrie 2007 încetarea contractului individual de muncă al reclamantului O. H..

Este adevărat că termenul reglementat de art. 1 al. 1 din Legea nr. 174/2006 a fost modificat în noiembrie 2007, ulterior încetării contractului individual de muncă al reclamantului însă partea trebuie să beneficieze de măsurile de protecţie socială dispuse de Legea nr.174/2006, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.

Prin principiul neretroactivităţii legii civile se înţelege regula juridică potrivit căreia legea se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare.

T. acestei reguli există numai în cazul situaţiilor juridice care se constituie, se modifică, se sting şi îşi produc toate afectele sub imperiul aceleiaşi legi.

În practică însă există situaţii juridice care produc afecte succesive şi îndepărtate.

Astfel, în speţa de faţă, aşa cum rezultă din adresa nr. 2603 din 24 septembrie 2008 a Direcţiei Silvice B (fila 54 dosar fond), concedierea reclamantului O. H. s-a dispus în cadrul unei concedieri colective, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării direcţiei silvice, prin restrângerea sau desfiinţarea unor activităţi nerentabile.

Efectele acestei concedieri colective s-au produs, în ce-l priveşte pe reclamant şi în continuare astfel încât partea trebuie să beneficieze de măsurile de protecţie sociale stabilite de Legea nr. 174/2006 până la data de 31 decembrie 2008.

De asemenea, instanţa nu poate reţine apărarea recurentei AJOFM B în sensul că în cazul reclamantului a operat o concediere individuală şi nu una colectivă în condiţiile în care, aşa cum mai sus s-a arătat, Direcţia Silvică B a arătat în adresa nr. 2603 din 24 septembrie 2008 că s-a dispus concedierea reclamantului O. H. în cadrul unei concedieri colective.

Fiind disponibilizat prin concediere colectivă reclamantul beneficiază de măsurile de protecţie socială reglementate de Legea nr. 174/2006.

Faţă de aceste considerente, cum în cauză s-a stabilit faptul că disponibilizarea reclamantului intră sub incidenţa Legii nr. 174/2006, urmează ca instanţa, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul declarat de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B ca nefondat.

În ce priveşte recursul declarat de Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, reţine instanţa următoarele:

Ca în orice acţiune ce se adresează instanţei, şi pentru promovarea unei căi de atac partea trebuie să justifice un interes.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care formulează calea de atac.

Interesul trebuie să fie personal şi direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.

În condiţiile în care prima instanţă a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această recurentă, reţine Curtea că partea nu prezintă un interes personal şi direct în promovarea căii de atac a recursului.

Faţă de aceste considerente urmează ca instanţa în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, ca lipsit de interes.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B, Calea Naţională nr. 85 împotriva sentinţei nr. 1474 din 24 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B,(...)-22, sector 4, împotriva sentinţei nr. 1474 din 24 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 26 martie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.S.L.

Jud.fond: E. I.

Jud. D. M

Asist.jud:E. E şi D. E.

Tehnored.G.V. ex.2/15.04.2009