Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...) ( număr în format vechi 3602/2009 )

DECIZIA CIVILĂ NR.5892/R/

Şedinţa publică de la 22 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE- (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) H.

GREFIER – E. J.

______

Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta (...) ”N. Servicii” SRL, împotriva sentinţei civile nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata E. B. E..

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, pentru a da posibilitate intimatei E. B. E. de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 22 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:

C U R T E A

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, a admis, în parte, contestaţiile conexe formulate de contestatoarea E. B. E., în contradictoriu cu intimata (...) N. Servicii SRL, a fost dispusă anularea Deciziei de concediere nr.22/24.10.2008, emisă de intimată (...) N. Servicii T., a fost obligată intimata să reintegreze contestatoarea pe postul deţinut anterior concedierii, precum şi să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data concedierii 24.10.2008 şi până la efectiva încadrare.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimată şi a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea notificării nr.252/2.06.2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta E. B. E. a fost salariata pârâtei (...) N. Servicii SRL, pe funcţia de director executiv în baza contractului individual de muncă nr.22/20.01.2007 înregistrat la ITM, sub nr.781/6.02.2007.

Iniţial, contractul de muncă a fost încheiat pe perioadă determinată de 3 luni iar ulterior la data de 1.04.2007 s-a încheiat actul adiţional nr.1 prin care s-a modificat elementul „durata contractului" şi „nedeterminată".

Prin actele adiţionale nr.2 din 24.10.2007 şi nr.11/26.11.2007 s-au modificat salariul şi programul de muncă al reclamantei.

S-a apreciat că, în întâmpinare pârâta invocă nulitatea celor 3 acte adiţionale, primul din 1.04.2007 pe motiv că nu a fost semnat de reprezentantul administratorului societăţii E. M., cel de-al doilea din 24.10.2007 pe motiv că reclamanta ar fi schimbat semnăturile, în sensul că a semnat la angajator, iar cel de-al treilea din 26.11.2007 pe motiv că administratorul M. E. nu avea dreptul să modifice salariile angajaţilor societăţii.

S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art.283 alin.1 lit.d cererile privind nulitatea unui contract de muncă, act adiţional sau clauză dintr-un contract colectiv sau individual pot fi formulate pe toată durata existenţei contractului şi că întrucât la data introducerii acţiunii, raporturile de muncă au încetat, s-a prescris dreptul la acţiune al reclamantului în ceea ce priveşte constatarea nulităţii celor 3 acte adiţionale atât pe calea acţiunii directe cât şi pe cale de excepţie.

S-a arătat că la data de 24.10.2008 intimata emite decizia de concediere nr.22 prin care dispune începând cu data de 24.10.2008 încetarea raporturilor de muncă dintre părţi în baza dispoziţiilor art.65 Codul muncii.

S-a considerat că decizia de concediere susmenţionată este nulă pentru încălcarea dispoziţiilor art.74 litera a Codul muncii întrucât aceasta nu cuprinde motivele ce au determinat desfiinţarea postului ocupat de reclamantă.

Astfel, precizarea făcută la art.4 din dispozitivul deciziei în sensul că motivul concedierii este desfiinţarea postului ocupat de salariată dispusă prin Hotărârea Administratorului „ca urmare a politicii" nu echivalează în opinia instanţei cu o indicare a motivului concret ce a dus la desfiinţarea postului ocupat de reclamantă.

Sub aspectul temeiniciei instanţa a precizat că pârâta nu a făcut dovada că desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă a avut la bază o cauză reală şi serioasă, aşa cum prevăd dispoziţiile art.65 Codul muncii.

Desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc, şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

De asemenea, s-a mai arătat că pârâta nu a făcut dovada că măsura concedierii a fost impusă de nevoile reale ale societăţii şi că la nivelul angajatorului ar fi avut loc o reorganizare şi o restrângere reală a activităţii.

Tribunalul a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea notificării nr.252/2.06.2008 întrucât aceasta nu reprezintă decât o înştiinţare prealabilă făcută de angajator reclamantei cu privire la încetarea pe viitor a raporturilor de muncă, şi în consecinţă acest act nu şi-a produs efecte juridice cu privire la încetarea raporturilor de muncă dintre părţi.

Împotriva acest hotărâri a declarat recurs intimata (...) N. Servicii SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că reorganizarea societăţii a fost impusă de dificultăţile economice prin care (...) N. SERVICII SRL trecea de mai multă vreme. Astfel, Societatea a avut pierderi pe anul 2006, 2007 şi 2008 care cumulat au ajuns ta suma de 1,5 miliarde lei vechi. Având în vedere aceste pierderi uriaşe, au fost închise toate agenţiile, şi, în consecinţă, a fost redus personalul. Astfel, dacă în octombrie 2008 Societatea avea un număr de 181 de salariaţi, în luna octombrie societatea mai are numai un număr de 7 salariaţi.

După cum rezultă din documentele financiar contabile, concedierea a avut o cauză reală şi anume pierderile economice foarte mari cifrate la aproximativ 1,5 miliarde lei vechi. Astfel, concedierea a avut atât o cauză reală cât şi serioasă. Desfiinţarea postului a fost efectiv, deoarece din organigramă rezultă ca el nu a mai fost înfiinţat, iar activităţile postului nu se regăsesc distinct deghizate sub alt nume. De altfel, având în vedere că de la numărul de 181 de salariaţi, câţi avea societatea în luna octombrie 2008, acesta s-a redus la numai 7 salariaţi în luna aprilie 2009, rezultă cu certitudine că pe de o parte postul de director executiv a fost desfiinţat în mod efectiv, iar pe de altă parte Societatea nu avea şi nu are interes să reînfiinţeze postul de director.

Faţă de cele de mai sus rezultă cu claritate că au fost respectate dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă (nu a mai fost reînfiinţat postul de director executiv) şi a avut o cauză reală şi serioasă (pierderile financiare înregistrate pe anii 2006, 2007, 2008 care au condus la închiderea tuturor agenţiilor Societăţii şi diminuarea numărului de salariaţi de la 181 în octombrie 2008 la doar 7 (şapte) în prezent).

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile invocate de către recurent, cât şi din oficiu, conform art.304¹ C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Reclamanta E. B. E. a fost salariata pârâtei (...) N. Servicii SRL, pe funcţia de director executiv în baza contractului individual de muncă nr.22/20.01.2007 înregistrat la ITM, sub nr.781/6.02.2007.

La data de 24.10.2008, intimata emite decizia de concediere nr.22 prin care dispune începând cu data de 24.10.2008 încetarea raporturilor de muncă dintre părţi în baza dispoziţiilor art.65 Codul muncii.

Curtea retine ca potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu, printre altele, motivele care determină concedierea.

Lipsa acestei mentiuni este sanctionata cu nulitatea , desi aceasta nu are un caracter expres, aceasta sanctiune presupunand ca o conditie de existenta existenta unei vatamari care nu poate fi prezumata in cazul nulitatilor virtuale, ci trebuie dovedita de cel interesat. Indiferent de caracterul nulitatii, absoluta sau relativa, vatamarea este o conditie obligatorie .

Or, intimata reclamanta nu a invocat niciodata pe parcursul judecatii drept motiv de nulitate a deciziei de concediere faptul ca motivele nu sunt detaliate, criticile sale vizand lipsa unei cauze reale si serioase.

Prin urmare, in conditiile in care reclamanta intimata nu a contestat niciodata din punct de vedere formal decizia de concediere, Curtea considera ca aceasta nu a fost prejudiciata, mai ales ca este indicat temeiul de drept al masurii, iar hotararea administratorului invocata in decizie poate fi identificata, astfel incat nu se justifica anularea deciziei sub acest aspect.

Cat priveste temeinicia emiterii deciziei, constatam ca la nivelul societatii angajatoare s-a aprobat la data de 01.06.2008, o noua organigrama ce nu mai cuprindea postul de director executiv, administratorul societatii, desemnat prin Hotararea din 20.05.2008, care este si unul dintre semnatarii hotararii din 1.06.2008, fiind imputernicit sa aplice aceasta organigrama .

In consecinta, cum postul ocupat de intimata reclamanta nu mai era prevazut in structura angajatorului, s-a dispus desfiintarea acestuia in temeiul art. 65 Codul muncii.

Caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca rezulta cu certitudine din organigrama si din statele de salarii depuse la dosarul de recurs de catre recurenta, acest post nemaifiind infiintat ulterior emiterii deciziei de concediere.

In ce priveste cauza reala si serioasa, apreciem ca stabilirea unei noi structuri organizatorice este un motiv intemeiat de desfiintare a unor locuri de munca, atat timp cat nu mai sunt necesare in functionarea societatii . Evolutia societatii poate impune infiintare sau desfiintarea unor posturi, oportunitatea acestor modificari fiind stabilita de conducerea societatii.

Mai mult, recurenta a probat ca in anii 2006-2008 a inregistrat pierderi financiare .

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modfica in parte sentinta recurata in sensul ca va respinge contestatia ca neintemeiata. Va mentine dispozitia privind respingerea ca inadmisibila a cererii de anulare a notificarii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu opinie majoritară:

Admite recursul declarat de recurenta (...) ”N. Servicii” SRL, împotriva sentinţei civile nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata E. B. E..

Modifică, în parte, sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge contestaţia împotriva deciziei de concediere, ca neîntemeiată.

E. dispoziţia privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a notificării nr.252/2.06.2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.10.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

B. D. E. H.

E. F.

GREFIER

J. E.

Red. D.G.E.

Dact. A.C./2ex

03.11.2009

Jud. fond: B. E. U.; Dalina P.

Cu opinie separată a d-nei judecător E. B. T.: în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului.

Astfel,potrivit dispoziţiilor art.74 alin.1 din Codul muncii „decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 69 alin 2 lit. d numai în cazul concedierile colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64 ”.

Dispoziţiile sus-menţionate,ce prevăd obligativitatea menţionării motivelor de fapt şi a celor de drept ce determină concedierea sunt sancţionate de o nulitate absolută virtuală, necondiţionată de invocarea şi dovedirea de către persoana ocrotită prin instituirea lor, a unei vătămări a intereselor sale; o altă interpretare a dispoziţiilor art. 74 alin.1 din Codul muncii neputând fi primită ,altfel s-ar ajunge ca instanţa de judecată să adauge la lege, ceea ce nu poate fi primit.

Mai mult ,indicarea de către angajator ca motiv al concedierii salariatului desfiinţarea locului de muncă ocupat de către acesta nu satisface exigenţele dispoziţiilor susmenţionate cîtă vreme potrivit dispoziţiilor art.65 alin.1 din Codul muncii ”concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”;prin urmare desfiinţarea locului de muncă al salariatului nu poate constitui prin ea însăşi un motiv de concediere în sensul dispoziţiilor art.65 alin.1 din Codul muncii ,ci reprezintă doar operaţiunea prealabilă concedierii salariatului pentru motive ce nu ţin de persoana acestora.

Această interpretare logică şi gramaticală a dispoziţiilor art.74 alin.1 din Codul muncii este susţinută şi ca urmare a corelării acestora cu dispoziţiile art.77 din Codul muncii ce prevăd că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”;ori neindicarea în cuprinsul deciziei a unor motive concrete de concediere ,în condiţiile în care acestea sunt prevăzute de Hotărâri ale Adunării Generale ale societăţii angajatoare ce nu pot completa decizia de concediere, pune pe angajator în imposibilitatea de a face dovada caracterului real şi serios al concedierii privite prin prisma motivelor de concediere.

De altfel,este de reţinut că recurentul,prin motivele de recurs nici nu critică aprecierea primei instanţe referitoare la nulitatea deciziei de concediere ca urmare a lipsei indicării în cuprinsul acesteia a motivelor de concediere.

JUDECĂTOR

E. B. T.